Zinca Bălcescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Zinca Bălcescu
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (74 de ani) Modificați la Wikidata
București, Principatele Unite Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăBiserica Icoanei Modificați la Wikidata
CopiiNicolae Bălcescu
Barbu Bălcescu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Wallachia.svg Țara Românească Modificați la Wikidata
Ocupațieboieroaică Modificați la Wikidata

Zinca [Joița] Bălcescu (n. 1788 – d. între 3 și 5 mai 1862, București) a fost o boieroaică munteană, cunoscută în calitate de mamă a revoluționarului pașoptist Nicolae Bălcescu. Serdăreasa Zinca Bălcescu deținea moșia Bălcești[1] de la Topolog.[2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Zinca Bălcescu a fost fiica postelnicelului Tănase Bălcescu, un mic boier muntean, și a Ecaterinei Stoian. În 1811 s-a căsătorit cu pitarul Barbu Petrescu[3], cu care a avut cinci copii, Costache, Nicolae, Barbu, Maria și Sevastița. După moartea soțului, în 1825, s-a dedicat creșterii copiilor și, mai ales, recuperării unei părți din banii înstrăinați, pe diverse căi, de Barbu Petrescu înainte de moarte. În perioada 1826-1851 a trebuit să se judece cu vecinii și rudele soțului care atentau la proprietățile familiei.

S-a ocupat de educația fiilor ei și de găsirea unor slujbe care să le permită să-și asigure existența: Costache a ajuns copist la Ministerul de Finanțe, iar Nicolae cadet al Miliției. După înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țările Române, prin acțiunea concertată a celor trei imperii vecine (otoman, rus și austriac), cei trei fii ai săi au fost obligați să meargă în exil: Costache și Nicolae în Franța, iar Barbu la Constantinopol, în Imperiul Otoman. Zinca s-a văzut astfel obligată să facă tot posibilul pentru a strânge banii necesari întreținerii acestora. Pentru tratamentul lui Nicolae Bălcescu, grav bolnav, nu a precupețit niciun efort, și-a amanetat moșiile, a împrumutat bani, a vândut din bunuri, totul pentru a strânge suma de 3.300 de galbeni necesari ameliorării sănătății acestuia. Și-a revăzut ultima dată fiul, considerat persona non grata pe teritoriul Țării Românești, la Turnu-Nicopole, pe 28 august 1852, cu trei luni înainte ca acesta să moară.

După decesul lui Nicolae, Zinca s-a retras la moșia de la Bălcești, unde a murit la vârsta de 74 de ani. A fost înmormântată, alături de soțul ei, la Biserica Icoanei din București.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • George Marcu, Femei de seamă din România. De ieri și de azi, Editura Meronia, București, 2017
  • Cornelia Bodea, Paul Cernovodeanu, Horia Nestorescu-Bălcești, Vatra Bălceștilor. Studiu și documente, Muzeul Memorial „Nicolae Bălcescu”, Bălcești pe Topolog, 1971
  • Cornelia Bodea, Paul Cernovodeanu, „Materiale noi pentru biografia lui Nicolae Bălcescu”, II, în Studii. Revistă de istorie, anul XVI, 1963, pp. 373-408
  • George Potra, Din Bucureștii de ieri, vol. II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990