Ziaur Rahman
| Ziaur Rahman | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Bogura District(d), India Britanică, Bangladesh[1] |
| Decedat | (45 de ani)[2][4] Chittagong, Bangladesh |
| Înmormântat | Dacca |
| Cauza decesului | omor (plagă împușcată[*]) |
| Căsătorit cu | Khaleda Zia[*] |
| Copii | Arafat Rahman[*] Tarique Rahman[*] |
| Cetățenie |  Bangladesh India Britanică Pakistan |
| Religie | Islamul sunit |
| Ocupație | politician militar |
| Limbi vorbite | limba bengaleză limba engleză |
| Al 7-lea președinte al Bangladesh-ului[*] | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Abu Sadat Mohammad Sayem[*] |
| Succedat de | Abdus Sattar[*] |
| Chief of Army Staff | |
| În funcție – | |
| În funcție – | |
| Precedat de | K M Shafiullah[*] |
| Succedat de | Khaled Mosharraf[*] |
| Premii | Independence Award[*] Order of the Nile[*] Hilal-i-Jur'at[*] red jugoslovanske zvezde[*] Hero of the Republic[*] Bir Uttom[*] |
| Partid politic | বিএনপি[*] |
| Alma mater | D. J. Science College[*] Hare School[*] Command and Staff College[*] Pakistan Military Academy[*] Bogra Zilla School[*] |
Modifică date / text  | |
.jpg)
Ziaur Rahman (în bengaleză: জিয়াউর রহমান Ji-yaur Rôhman; n. , Bogura District(d), India Britanică, Bangladesh – d. , Chittagong, Bangladesh) a fost al șaselea președinte al Bangladeshului (din 21 aprilie 1977, până când a fost asasinat) și fondator al Partidului Naționalist din Bangladesh. El era numit și Zia și este, de asemenea, cunoscut sub numele de onoare Shahid (rom: martir). Soția sa, Khaleda Zia, a fost de trei ori prim-ministru în Bangladesh (1991-1996 și 2001-2006).
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tatăl său, Mansur Rahman, a fost un chimist, care a lucrat pentru un departament guvernamental din Kolkata. Copilăria lui Zia era împărțită între viața la sat și cea la oraș. Mai târziu a urmat Școala Hare din Calcutta.
La începutul războiului din Bangladesh armata, în care Zia era un ofițer, a capturat postul de radio din Kalurghat și a declarat independența Bangladeshului în numele lui Mujibur Rahman. Ca erou de război, Zia a primit Ordinul Bir Uttom în 1972. După asasinarea lui Rahman în 1975, Khondaker Mostaq Ahmad a fost numit președinte și Zia, șef al forțelor militare. După o altă lovitură de stat, Zia a fost, în noiembrie 1975, pus sub arest la domiciliu. Cu toate acestea, cu ajutorul colonelului Abu Taher, a reușit să realizeze o contra-lovitură de succes și a fost din nou șef al armatei.
În 1977, el s-a proclamat președinte și a câștigat un referendum din 1978. El a fondat Bangladesh Nationalist Party iar în 1978 a câștigat un sprijin popular pe scară largă pentru politica sa de stabilizare. Prin politica sa, a susținut dezvoltarea industrială și economia de piață. El a consacrat, de asemenea, Islamul în constituția Bangladeshului și a căutat reconcilierea cu partidele islamice, care au luptat din partea Pakistanului. În ceea ce privește politica externă, el și-a abandonat legăturile strânse cu India și a căutat contacte mai strânse cu statele islamice și occidentale.
Zia a fost ucis în 1981 în timpul unei lovituri de stat militare eșuate.
Asasinarea[modificare | modificare sursă]
În timpul mandatului său, Rahman a fost criticat pentru tratamentul nemilos al opoziției armatei sale.[5] Deși s-a bucurat de popularitate generală și încredere publică, reabilitarea lui Zia, a câtorva dintre cei mai controversați bărbați din Bangladesh a provocat o opoziție acerbă din partea susținătorilor Ligii Awami și a veteranilor lui Mukti Bahini. În mijlocul speculațiilor și temerilor de neliniște, Rahman a început turneul la Chittagong la 29 mai 1981 pentru a ajuta la soluționarea unei dispute politice intra-partid în BNP regională. Rahman și anturajul lui au stat peste noapte la Chittagong Circuit House.[6] În primele ore ale dimineții din 30 mai, a fost asasinat de un grup de ofițeri de armată. De asemenea, au fost uciși șase dintre bodyguarzii săi și doi asistenți.[7]
Se estimează că aproape două milioane de persoane au participat la înmormântarea care a avut loc în Piața Parlamentului.[8]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Зиаур Рахман, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b c d Ziaur Rahman, Find a Grave, accesat în
- ^ a b Ziaur Rahman, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d Zia-ur-Rahman, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Heitzman, James; Worden, Robert, ed. (). „The Zia Regime and Its Aftermath, 1977-82”. Bangladesh: A Country Study. Washington, D.C.: Federal Research Division, Library of Congress. pp. 37–40.
- ^ „Questions never answered”. The Daily Star (în engleză). . Accesat în .
- ^ „Bangladesh: Death at Night”. Time. . p. 41. Arhivat din original la . Accesat în . (Necesită abonament (help)).
President Ziaur Rahman, only 45, lay dead with two aides and six bodyguards in a government rest house in Chittagong. All were reportedly shot by an assassination squad, led by [Major General] Manjur, in the early morning hours Saturday
- ^ „Bangladesh Buries Leader”. The Pittsburgh Press. UPI. . p. A-5.
Weblinks[modificare | modificare sursă]
- en Ziaur Rahman la NNDB
| Control de autoritate |
|  |
|---|
| Acest articol biografic despre o persoană din Bangladesh este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |