Wilhelm Georg Berger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Membru corespondent al Academiei Române
Wilhelm Georg Berger

Maestrul Wilhelm Georg Berger
Date personale
Născut4 decembrie 1929
Rupea, România
Decedat8 martie 1993, (64 de ani)
București, România
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor, muzicolog, violist, dirijor
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
EducațieConservatorul din București
PremiiPremiul Prințul Rainier al III-lea
Ordinul 23 August

Wilhelm Georg Berger (n. 4 decembrie 1929, Rupea - d. 8 martie 1993, București) a fost un compozitor, muzicolog, violist și dirijor român, membru corespondent al Academiei Române.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Wilhelm Georg Berger a urmat studiile la Conservatorul din București, între anii 1948–1952, printre profesorii săi numărându-se Alexandru Rădulescu (violă), Zeno Vancea (istoria muzicii), Ioan Șerfezi (teorie și solfegii), iar în particular, a studiat vioara cu Cecilia Nitzulescu-Lupu și Anton Adrian Sarvaș. A activat ca violist în Filarmonica „George Enescu” din București între anii 1948–1958 și în Cvartetul de coarde al Uniunii Compozitorilor, între 1953-1958. Între 1968-1989, a fost secretar al Uniunii Compozitorilor. În 1991 a devenit membru corespondent al Academiei Române, din același an fiind și profesor asociat la Academia de Muzică din București. A susținut numeroase emisiuni radiofonice și de televiziune, concerte-lecții, conferințe, comunicări științifice atât în țară cât și în fosta R.D.G.. A publicat eseuri, studii și articole în publicații precum Muzica, Studii de muzicologie, Studii și cercetări de istoria artei, Contemporanul, Secolul XX sau România literară. A dirijat Filarmonici și orchestre simfonice din Iași, Brașov, Târgu Mureș și Arad și a făcut parte din jurii naționale și internaționale – la București, Liège, Dresda și Torino. A publicat ediția critică dedicată Sonatei bizantine pentru violoncel (violă) solo de Paul Constantinescu, București, Ed. Muzicală, 1967. S-a stins din viață la București, pe data de 8 martie1993. Spirit enciclopedic, Wilhelm Georg Berger este tipul creatorului erudit; compozitorul și-a creat un stil individual, marcat de natura modală a limbajului său melodic și armonic, de preferința față de dezvoltarea muzicală în forme ample, în cicluri de mișcări cu o alură monumentală. Creația sa se sprijină pe un sistem muzical avînd ca punct de plecare al organizării intonaționale modal-armonice expresia numerică a „secțiunii de aur”, șirul lui Fibonacci, în timp ce parametrii duratei și timbrului ies de sub incidența calculului numeric, fiind tratați liber.

Premii[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu premiul Prințul Rainier III de Monaco, Monte Carlo (1964), Premiul I la Concursul internațional de compoziție pentru cvartete de coarde de la Liège (1965), Premiul I la Concursul Internațional Regina Elisabeta de la Bruxelles (1966), și a primit premii din partea Academiei Române (în 1966 și 1985) și U.C.M.R. (în 1967, 1974, 1977, 1981 și 1985). A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, cls.IV (1967), cls III (1969) și cls. II (1974), și cu Ordinul 23 August (în 1979).

Publicații[modificare | modificare sursă]

A publicat o serie de volume, emblematice pentru muzicologia românească, serie apărută în totalitate la Editura Muzicală din București:

  • Ghid pentru muzica instrumentală de cameră,1965;
  • Muzica simfonică - în 5 volume: vol. I (Barocă-Clasică) – 1967; vol II (Romantică, 1830-1890) – 1972; vol. III (Romantică-Modernă, 1890-1930) – 1974; vol. IV (Modernă-Contemporană, 1930-1950) - 1976; vol. V (Contemporană, 1950-1970) – 1977;
  • Cvartetul de coarde de la Haydn la Debussy, 1970;
  • Cvartetul de coarde de la Reger la Enescu, 1979;
  • Dimensiuni modale,1979;
  • Estetica sonatei clasice, 1981;
  • Estetica sonatei romantice,1983;
  • Estetica sonatei moderne, 1984;
  • Estetica sonatei contemporane,1985;
  • Estetica sonatei baroce, 1985;
  • Teoria generală a sonatei, 1987;
  • Clasicismul de la Bach la Beethoven (1990);
  • Mozart. Cultură și stil (1991);

Nepublicate: Analiza cantitativă și calitativă a câmpului sonor (1950) ; Teoria generală a compoziției clasice (1992 );Teoria progresiilor modale (1990 - nepublicată);

Creație[modificare | modificare sursă]

Muzică de teatru

  • 1964: Ifigenia în Aulida.

Muzică vocală

Cicluri de lieduri:

  • 1951: Lobgesänge in der Nacht, pentru sopran și orgă;
  • 1952:Leidenszeit; Drei Lieder nach Gedichten von Maria Scherg;
  • 1958: La vânătoare - pentru bariton și pian;
  • 1959: Sonete de Petrarca pentru bariton, flaut, corn, violă, violoncel și pian;
  • 1963: liedul Pescarul pe larg - pentru soprană și pian ;
  • 1977 : Trei cântece de seară - pentru mezzosoprană, cvartet de coarde și pian;
  • 1984: Patru lieduri op. 65 - pentru mezzosoprană, flaut și orgă;

Lucrări corale:

  • (?) Éin Flüstern, Rauschen, Klingen (?)

Muzică vocal-simfonică

Cantate:

  • 1958: Pentru pace – pentru mezzosoprană, bariton, cor mixt și orchestră;
  • 1973: Dintre sute de catarge – pentru mezzosoprană, cor de femei și orchestră;
  • 1977: Anul 1848 – pentru cor mixt și orchestră;

Oratorii:

Drame simfonice:

  • 1981: Faust – pentru orchestră mare, cor mixt, recitator și orgă.

Misse:

  • 1986: Abendmahl-Messe - pentru orgă, cvartet de coarde și sopran;
  • 1987 : Credo-Messe - pentru cvartet de coarde, pt. orgă și sopran;
  • 1989: Missa de Crăciun - pentru cvartet de coarde, orgă și sopran; Missa de Paște – pentru orgă, cvartet de coarde și sopran;
  • 1991 : Messa da Requiem - pentru cor și orchestră simfonică; Missa solemnis - pentru cor și orchestră simfonică.

Muzică simfonică

  • 1956: Trei miniaturi pentru orchestră de coarde;
  • 1957: Improvizație și dublă fugă;
  • 1958: Variațiuni simfonice;
  • 1961: Concert pentru orchestră de coarde;
  • 1964: Imagini rapsodice;
  • 1968: Variațiuni pentru orchestră de suflători;

Fresce simfonice:

  • 1984: Armoniile păcii;

Poeme simfonice:

  • 1959: Poemul muncii înfrățite;
  • 1985: Horea – „1785”;

Suite simfonice:

  • 1963: Din basmele copiilor;

Simfonii:

  • 1960: Simfonia nr.1 – „Lirica”;
  • 1963: Simfonia nr. 2 – „Epica”;
  • 1964: Simfonia nr. 3 – „Dramatica”; Simfonia nr. 4 - „Tragica”
  • 1968: Simfonia nr. 5 – „Muzică solemnă”;
  • 1969: Simfonia nr. 6 – „Armonia”;
  • 1970: Simfonia nr.7 – „Energia”;
  • 1971: Simfonia nr. 8 – „Luceafărul” – cu cor mixt;
  • 1974: Simfonia nr. 9 – „Fantasia”; Simfonia nr.10 – pentru orgă și ochestră;
  • 1976: Simfonia nr.11 – „Sarmisegetuza” – pentru cvartet vocal și cor mixt;
  • 1978: Simfonia nr.12 – „La Steaua”;
  • 1980: Simfonia nr.13 – „Solemnis”;
  • 1985: Simfonia nr.14 – „B.A.C.H.”;
  • Simfonia nr.15 – „Metamorfoze”;
  • ciclul Dimensiuni deschise: Simfonia nr.16 – „De ce”; 1986: Simfonia nr.17 – „Și dacă”; Simfonia nr.18 – pentru orchestră de coarde și orgă; Simfonia nr.19 - „Anul 1918 (Cânturi transilvane)”; Simfonia nr. 20 – „Cânturi infinite” (Missa in cantu instrumentalis), extinsă în oratoriul Patimile și Invierea lui Isus, după Marcu; Simfonia nr. 21 – „Către bucurie”;
  • 1989: ciclul Dimensiuni finite: Simfonia nr. 22 – „Monolog”; Simfonia nr. 23 – „Dialog”; Simfonia nr. 24 – „Parabola”.

Muzică concertantă:

  • 1959: Concert nr.1 pentru violă și orchestră;
  • 1961: Concert nr.2 pentru violă și orchestră;
  • 1965: Concert pentru vioară și orchestră nr.1;
  • 1967: Concert pentru violoncel și orchestră;
  • 1968: Concert pentru două viori și orchstră;
  • 1972: Muzică de concert pentru flaut și orchestră;
  • 1975: Concert pentru vioară principală și două cvartete de coarde;
  • 1977: Concert pentru vioară, violoncel și orchestră;
  • 1978: Concert pentru vioară, violă și orchestră;
  • 1979: Concert pentru clarinet și orchestră;
  • 1981: Concert pentru orgă solo;
  • 1983: Concert nr. 2 pentru vioară și orchestră;
  • 1984: Concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră;
  • 1986: Concert pentru pian și orchestră;
  • 1989: Concert pentru vioară solo; Concert pentru violoncel solo; Concert pentru orgă și orchestră; Concert pentru orgă și orchestră ( cu versiunea pentru orgă solo)
  • 1990: Concert pentru violă solo;
  • 1992: Concet pentru orchestră și orgă.

Pentru instrumente solo:

  • 1964: Sonata pentru vioară solo;
  • 1965: Sonata pentru violoncel solo;
  • 1968: Sonata pentru violă solo;
  • 1979: Sonata pentru orgă solo;
  • 1962: Sonata pentru pian;
  • 1963: Șapte miniaturi pentru pian;
  • 1974: Tândală și Păcală - 2 schițe pentru pian;
  • 1980: Strofe diatonice – pentru pian la patru mâini;
  • 1983: Partita pentru vioră solo;
  • 1985: Sonată pentru flaut solo; Fantasia con ricercari pentru orgă solo; Fantasia choralis con ricercari pentru orgă solo; Sonata pentru flaut solo;
  • 1986: Fantasia pentru orgă solo; Preludiu pentru orgă la ciclul simfonic Dimensiuni deschise ;
  • 1988: Fantasia modalis pentru orgă solo ; Parabola pentru orgă solo ; Allegoria modalis pentru orgă solo
  • 1989: Missa brevis pentru orgă solo ; Preludiu la ciclul simfonic Dimensiuni finite;
  • 1991: Magnificat pentru orgă solo;
  • 1992: Glossa pentru orgă solo; Toccata con corale pentru orgă solo; Litania pentru orgă solo; Antifonia coralis pentru orgă solo.

Muzică de cameră

Sonate:

  • 1957: Sonata pentru violă și pian; Baladă pentru violoncel și pian;
  • 1958: Sonata pentru vioară și pian, op.7;
  • 1963: Sonata pentru violoncel și pian;
  • 1965: Sonata pentru flaut, violă și violoncel;
  • 1977: Sonata pentru vioară și pian, op.50;
  • 1989: Sonata nr. 3 pentru vioară și orgă (sau pian).

Trio-uri:

  • 1977: Trio pentru vioară, violoncel și pian;

Variațiuni:

  • 1968: Ciclul Meditații pentru orchestră de cameră; Variațiuni pentru orchestră de suflători;
  • 1978: Baladă pentru orchestră de cameră (1978);

Cvartete de coarde:

  • Ciclul „Op.25” –
  • 1954: Cvartetul nr.1;
  • 1955: Cvartetul nr.2;
  • 1957: Cvartetul nr.3;
  • 1958: Cvartetul nr.4;
  • 1960: Cvartetul nr.5;
  • 1964: Cvartetul nr. 6;
  • Ciclul „Op. 32” –
  • 1965: Cvartetul nr. 1;
  • 1966: Cvartetul nr.2; Cvartetul nr. 3; Cvartetul nr. 4;
  • 1967: Cvartetul nr. 5; Cvartetul nr. 6;
  • Ciclul „Op.44” –
  • 1979: Cvartetul nr.1;
  • 1980: Cvartetul nr.2;
  • 1983: Cvartetul nr.3;
  • 1986: Cvartetul nr. 4;
  • Ciclul „Op. 73” –
  • 1986: Cvartetul nr. 1 – „Șapte piese serioase”; Cvartetul nr. 2 – „Șapte piese dramatice”; Cvartetul nr.3 – „Șapte piese aforistice”; Cvartetul nr. 4 – „Șapte piese alegorice”;
  • 1988: Cvartetul nr. 21;

Divertismente pentru cvartet de coarde:

  • Ciclul „Op. 2” –
  • 1954: Divertismentul nr. 1;
  • 1956: Divertismentul nr. 2;

Cvintete:

  • 1959: Cvintet cu două viole;
  • 1971: Cvintet cu pian;

Fresce pentru orchestră de coarde:

  • Epos (1957).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în