Virtute ostentativă
Expresia virtute ostentativă (în engleză virtue signalling, franceză vertu ostentatoire, „semnalare de virtute”, „lăudăroșie morală”, „a semnala virtute”) este un termen peiorativ pentru actul de a arăta că ai un caracter bun, de exemplu, prin exprimarea unor opinii considerate acceptabile din punct de vedere moral, adesea pe rețelele de socializare. Termenul este adesea folosit pentru a sugera că astfel de expresii sunt nesincere.[1][2]
Istorie
[modificare | modificare sursă]David Shariatmadari scrie în The Guardian că termenul a fost folosit cel puțin din 2004,[3] apărând de exemplu în lucrări academice religioase în 2010 [4] și 2012.[5] Nassim Nicholas Taleb citează Matei 6:1–4 ca exemplu de „virtute ostentativă” fiind condamnată ca viciu în antichitate („Fiți atenți să nu vă îndepliniți dreptatea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei! Altfel, nu aveți nicio răsplată de la Tatăl vostru Care este în Ceruri!”).[6]
Jurnalistul britanic James Bartholomew susține că a dat naștere utilizării peiorative a termenului „virtute ostentativă”, într-un articol din 2015 din Spectator.[7][8] Formularea sa din 2015 a descris virtutea ostentativă ca o lăudăroșenie goală:[9]
De fapt, nimeni nu trebuie să facă nimic. Virtutea vine din simple cuvinte sau chiar din convingeri păstrate în tăcere. A existat o perioadă în trecutul îndepărtat când oamenii credeau că poți fi virtuos doar prin a face lucruri...[care] implică efort și sacrificiu de sine.
Exemple
[modificare | modificare sursă]Virtutea ostentativă poate încorpora unele sau toate elementele aflate în corectitudinea politică, judecatism și superioritate morală. Articolul original al lui Bartholomew descrie virtutea ostentativă ca fiind un act public cu impact minim menit să îi informeze pe alții în legătură cu alinierea personală acceptabilă din punct de vedere social cu privire la o problemă.[10]
Politică
[modificare | modificare sursă]Anumiți politicieni organizează sau participă la evenimente caritabile, asigurându-se că mass-media este prezentă pentru a documenta aceste acțiuni. Scopul principal este de a-și îmbunătăți imaginea publică, nu neapărat de a ajuta efectiv comunitatea. Un exemplu este acela al primarului Clujului, Emil Boc, el chemând echipe de cameramani pentru a filma cum dă de câteva ori cu lopata, cu pretextul de a ajuta militarii la deszăpeziri, nesemnificativ, iar după ce dă de câteva ori mâna cu aceștia, el pleacă. Prin această acțiune el demonstrează perfect virtutea ostentativă.[11]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Levy, Neil (). „Virtue signalling is virtuous”. Synthese. 198 (10): 9545–9562. doi:10.1007/s11229-020-02653-9
. ISSN 1573-0964.
- ^ Hamilton, Andrew (). „'Virtue signalling' and other slimy words” (PDF). Eureka Street. Vol. 29 nr. 5. pp. 12–14. Accesat în .
- ^ Shariatmadari, David (). „Opinion | 'Virtue-signalling' – the putdown that has passed its sell-by date”. The Guardian. Accesat în .
- ^ Pyysiäinen, Ilkka (). Religion, Economy, and Cooperation. De Gruyter. p. 36. ISBN 978-3-11-024632-2.
- ^ Bulbulia, Joseph (). „Spreading order: religion, cooperative niche construction, and risky coordination problems”. Biology & Philosophy. 27 (1): 1–27. doi:10.1007/s10539-011-9295-x. PMC 3223343 . PMID 22207773.
Other cultural evolutionary models show that prestige and success biases may combine with imitative learning and virtue-signalling to favour religious cultural transmission (Henrich 2009)
- ^ Taleb, Nassim Nicholas (). Skin in the Game: Hidden Asymmetries in Daily Life. Great Britain: Penguin. pp. 185–187. ISBN 9780141982656.
- ^ Bartholomew, James (). „The awful rise of 'virtue signalling'”
. The Spectator. Accesat în .
- ^ Bartholomew, James (). „I invented 'virtue signalling'. Now it's taking over the world”. The Spectator. Accesat în .
- ^ Bartholomew, James (). „The awful rise of 'virtue signalling'”. The Spectator. Accesat în .
- ^ „The awful rise of 'virtue signalling'”.
- ^ „Boc a ajutat militarii la deszăpezirea A1 cu lopata 26 IANUARIE 2012”.
