Virgil Ogășanu
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Virgil Ogășanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (79 de ani)  |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Alte premii | |
| Ordinul Național „Serviciul Credincios” (2002) | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Virgil Ogășanu (n. 17 iunie 1940, Turnu Severin) este un actor de film, scenă, voce și televiziune, precum și un pedagog român.
Cuprins
Biografia[modificare | modificare sursă]
În 1962 a debutat cinematografic în filmul „Doi băieți ca pâinea caldă“. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1964, la clasa profesoarei Beate Fredanov, și a fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. În 1965, a fost angajat la Teatrul Bulandra. Este profesor la Universitatea Hyperion din București.[1]
Distincții[modificare | modificare sursă]
Actorul Virgil Ogășanu a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[2]
Filmografie [3][modificare | modificare sursă]
- Q.E.D., (2014, regia Andrei Gruzsniczki), în rolul Martin Scăunașu,
- De ce eu? (2015, regia Tudor Giurgiu), rolul
- Doctori de mame (2008)
- Păcală se întoarce (2006)
- Cu un pas înainte (2007)
- Ministerul comediei (1999)
- Stâlpii societății (1988, regia Dan Necșulea)
- Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor (1987, regia Victor Antonescu)
- Călătoriile lui Pin-Pin (1986, regia Luminița Cazacu)
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- Dueliștii (1983)
- Al treilea salt mortal (1980)
- Cîntec pentru fiul meu (1980)
- Vodevilul (1980)
- Iarna bobocilor (1977)
- Tufă de Veneția (1977)
- Speranța nu moare în zori (1976, regia Nae Cosmescu)
- Premiera (1976)
- Cadavrul viu (1975, regia Cornel Popa)
- Pescărușul (1974, regia Petre Sava Băleanu)
- Tăticul (1974) (film de televiziune)
- Dragostea începe vineri (1972)
- Săgeata căpitanului Ion (1972)
- Cavalerul tristei figuri (1971, regia Petre Bokor)
- Facerea lumii (1971)
- Secția corecțională (1970)
- Răutăciosul adolescent (1969)
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Un film cu o fată fermecătoare (1966, regia Lucian Bratu)
- Doi băieți ca pâinea caldă (1962)
Teatru (selecție)[modificare | modificare sursă]
Teatru radiofonic (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Trenurile mele de Tudor Mușatescu, ca Raită
- Mioara de Camil Petrescu
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ NTERVIU Virgil Ogășanu, actor: „Am fost toboșar la nunți“
- ^ Decretul Președintelui României nr. 469 din 30 mai 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 369 din 31 mai 2002.
- ^ CineMagia
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Imagini
- MEMORIA EVZ. Ogășenii: el popular, ea frumoasă, 17 mai 2012, Evenimentul zilei
- VIRGIL OGĂȘANU - Ocheade cu vara, Corina Pavel, Formula AS - anul 2013, numărul 1080
- INTERVIU Virgil Ogășanu, actor: „Am fost toboșar la nunți“, 12 ianuarie 2013, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
| ||||||||
