Speranța nu moare în zori

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Speranța nu moare în zori
Informații generale
Ediția originală

Speranța nu moare în zori este o piesă de teatru dramatică în două părți de Romulus Guga din 1973.[1] Este prima piesă de teatru a lui Guga, care anterior a publicat romanele Nebunul și floarea (1970) și Viața postmortem (1972) și două volume de poezie. Speranța nu moare în zori a fost prima dată pusă în scenă la 31 martie 1973.[2]

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Într-o mică haltă CFR, călătorii sunt obligații să-și întrerupă călătoria. Aceștia sunt informați că nu pot pleca mai departe din cauza războiului, în timp ce destinele țării și implicit și ale lor urmează un alt curs. Lumea adunată în mica haltă este obligată să se înfrunte și să se autodefinească. Personajele sunt reprezentanți ai unor categorii sociale diferite care se înfruntă și se autodefinesc.[3]

Personaje[modificare | modificare sursă]

  • Jean
  • Petre
  • Pavel
  • Maria Magdalena
  • Colonelul
  • Procurorul
  • Îndrăgostitul
  • Îndrăgostita
  • Scamatorul
  • Domnul Zalaxa
  • Doamna Zalaxa
  • Soldatul
  • Țăranul
  • Călătorul

Prima reprezentare[modificare | modificare sursă]

A avut premiera absolută la 31 martie 1973 la Teatrul Național din Târgu Mureș.[2] Scenografia și regia artistică a piesei - Dan Micu.[2]

Distribuție

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Film
Teatru radiofonic

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Detaliu actori, cimec.ro
  2. ^ a b c Speranța nu moare în zori, https://www.teatrunational.ro/
  3. ^ Victor Parhon despre Speranța nu moare în zori de Romulus Guga
  4. ^ Speranța nu moare în zori (1976), cinemagia.ro
  5. ^ Romulus Guga, Speranța nu moare în zori, Electrecord, adaptare de Alexa Visarion
  6. ^ Speranța nu moare în zori, Electrecord ‎– EXE 03491.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]