Sari la conținut

Virgil Carianopol

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Virgil Carianopol
Date personale
Născut29 martie 1908(1908-03-29)
Caracal, Romanați
Decedat (76 de ani)
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Virgil Carianopol (n. , Caracal, Olt, România – d. , București, România) a fost om de litere român, poet și scriitor de literatură pentru copii.

După ce a urmat primii ani de școală la Caracal (1916-1922), s-a înscris la o școală militară de artificieri din București (1924-1930). Între 1934 și 1938 a audiat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din București. A lucrat ca salariat civil în diferite servicii ale armatei. Membru al Mișcării legionare.[necesită citare] Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava.[2] Virgil Carianopol a fost condamnat pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale.[3]

Virgil Carianopol a colaborat la revista "Viața literară", condusă de George Murnu, revistă la care colabora masiv și Radu Gyr, sub pseudonimul Tartacot.[4]

A fost afiliat la un moment dat grupului avangardist de la „unu”, apoi s-a reprofilat după 1936 pe tradiționalism, iar versurile sale postbelice au fost fie etichetate oarecum „neoclasice”. În plus, a mai fost afiliat și imagismului, fie el din descendența lui Ilarie Voronca sau a lui Serghei Esenin.[5]

Astfel, opera sa include versuri avangardiste (Un ocean, o frunte în exil), lirică neoclasică, tradiționalistă (Flori de spini, Elegii și elegii) și care exaltă sentimentul național (Ștergar Românesc), precum și memorialistică (Scriitori care au devenit amintiri).[6]

Opera publicată

[modificare | modificare sursă]
  • Flori de spin, 1931
  • Versuri - Virgil Carianopol, Editura Vraja, București, 1933
  • Un ocean, o frunte în exil, editura unu, București, 1934
  • Scrisori către plante, Editura Fundației pentru Literatură și Artă "Regele Carol al II-lea", București, 1936 (pentru care este premiat de Societatea Scriitorilor Români)
  • Carte pentru domnițe, Editura Cartea Românească, București, 1937
  • Frunzișul toamnei mele, Editura Universul Literar, București, 1938
  • Scară la cer, Editura Universul Literar, București, 1940
  • Poeme de pe front, Editura Bucur Ciobanul, București, 1943
  • Versuri, Editura pentru Literatură, București, 1967
  • Cântece de amurg, Editura pentru Literatură, București, 1969
  • Cântece românești, Editura Militară, București, 1970
  • Viorile vârstei, Editura Eminescu, București, 1972
  • Lirice, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973
  • Ștergar românesc, Editura Militară, București, 1973
  • Scriitori care au devenit amintiri, Editura Minerva, București, 1973 (memorialistică)
  • Elegii și elegii, Editura Eminescu, București, 1974
  • Arcașul lui Ștefan, București, 1976 (literatură pentru copii?)
  • Cântece oltenești, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1977
  • Viorile vârstei, Colecția "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, București, 1978
  • Lumini pentru dragostea mea, Editura Eminescu, București, 1978
  • Peisaj românesc, Editura Militară, București, 1979
  • Copilul cu inima de aur. Povești și povestiri istorice, București, 1980 (literatură pentru copii?)
  • Copilul și țara, 1981
  • Cântec la plecarea verii, Editura Albatros, București, 1982
  • Scriitori care au devenit amintiri - Vol. II, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1982 (memorialistică)
  • Scară la cer, Colecția "Biblioteca pentru toți", Editura Minerva, București, 1983 (prefață de C. Stănescu
  • Cântece pentru mama, Editura Ion Creangă, București, 1984
  • La ceasul de taină, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1986
  • Scrisori către plante, Colecția "Poeți români contemporani", Editura Eminescu, București, 1997 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol, cu un cuvânt înainte de Sultana Craia)
  • Scriitori care au devenit amintiri. Pagini de jurnal, Editura Universal Dalsi, București, 1999 (ediție îngrijită de Virginia Carianopol)
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ Virgil Carianopol
  3. ^ Pena, de Catalin, Virgil Carianopol în închisorile comuniste și după. Schimbarea radicală (în Romanian), evz.ro 
  4. ^ Literatură și detenție: Virgil Carianopol
  5. ^ Dezgropări 1: Virgil Carianopol
  6. ^ Dicționar enciclopedic, 1993

Legături externe

[modificare | modificare sursă]