Sari la conținut

Veclaicene

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Veclaicene
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Letonia
Coordonate57°33′19″N 26°56′15″E ({{PAGENAME}}) / 57.5553°N 26.9374°E
Cod Natura 2000LV0600200  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Veclaicene este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI, arie de protecție specială avifaunistică — SPA[2]) din Letonia întinsă pe o suprafață de 20.846,99 ha, integral pe uscat.

Localizare

[modificare | modificare sursă]

Centrul sitului Veclaicene este situat la coordonatele 57°33′19″N 26°56′15″E / 57.5553°N 26.9374°E ({{PAGENAME}}).

Înființare

[modificare | modificare sursă]

Situl Veclaicene a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică în mai 2004[2] pentru a proteja 2 specii de plante și 47 de specii de animale. Alte tipuri de protecție:

  • sit de importanță comunitară (în mai 2004)
  • arie specială de conservare (în mai 2004)[1][3][4]

Biodiversitate

[modificare | modificare sursă]

Situată în ecoregiunea boreală, aria protejată conține 24 de habitate naturale: Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe, cu vegetație de Littorelletea uniflorae și/sau de Isoëto-Nanojuncetea, Lacuri eutrofice naturale cu vegetație de tip Magnopotamion sau Hydrocharition, Cursuri de apă de la nivel de câmpie la nivel montan, cu vegetație Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion, Pajiști calcaroase din nisipuri xerice, Pajiști uscate seminaturale și facies de acoperire cu tufișuri pe substraturi calcaroase (Festuco-Brometalia) (* situri importante pentru orhidee), Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Pajiști fino-scandinave uscate până la mezice, bogate în specii de altitudine mică, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Pajiști aluvionare boreale nordice, Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Turbării active, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion, Izvoare fino-scandinave și mlaștini produse de izvoare bogate în minerale, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Taiga vestică, Păduri caducifoliate bătrâne naturale hemiboreale fino-scandinave (Quercus, Tilia, Acer, Fraxinus sau Ulmus) bogate în specii epifite, Păduri fino-scandinave bogate în ierburi cu Picea abies, Păduri caducifoliate de mlaștină fino-scandinave, Păduri de stejar sau de stejar și carpen sub-atlantice și medio-europene de Carpinion betuli, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Mlaștini împădurite, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).[4]

La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]

  • plante (2): turiță (Agrimonia pilosa), ochii-șoricelului (Saxifraga hirculus)
  • păsări (33): minunița (Aegolius funereus), acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), ciuf de câmp (Asio flammeus), cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), buhai de baltă (Botaurus stellaris), caprimulg (Caprimulgus europaeus), barză albă (Ciconia ciconia), barză neagră (Ciconia nigra), erete de stuf (Circus aeruginosus), erete vânăt (Circus cyaneus), erete cenușiu (Circus pygargus), cristeiul de câmp (Crex crex), lebădă de iarnă (Cygnus cygnus), ciocănitoare cu spate alb (Dendrocopos leucotos), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoare neagră (Dryocopus martius), muscar (Ficedula parva), ciuvică (Glaucidium passerinum), cocor (Grus grus), sfrâncioc roșiatic (Lanius collurio), pescăruș râzător (Larus ridibundus), ciocârlie de pădure (Lullula arborea), gaia neagră (Milvus migrans), vultur pescar (Pandion haliaetus), viespar (Pernis apivorus), ciocănitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocănitoare verzuie (Picus canus), cresteț pestriț (Porzana porzana), chiră de baltă (Sterna hirundo), huhurezul mic (Strix uralensis), silvie porumbacă (Sylvia nisoria), cocoșul de mesteacăn (Tetrao tetrix tetrix), cocoș de munte (Tetrao urogallus)
  • amfibieni (1): triton cu creastă (Triturus cristatus)
  • mamifere (2): vidră de râu (Lutra lutra), liliac de iaz (Myotis dasycneme)
  • nevertebrate (7): Boros schneideri, Dytiscus latissimus, fluturele auriu (Euphydryas aurinia), Graphoderus bilineatus, libelule (Leucorrhinia pectoralis), fluturele purpuriu (Lycaena dispar), Ophiogomphus cecilia
  • pești (4): zvârluga (Cobitis taenia), zglăvoacă (Cottus gobio), cicar (Lampetra planeri), țipar (Misgurnus fossilis)

Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 31 de specii de plante, 2 specii de păsări, 1 specie de amfibieni, 9 specii de mamifere, 32 de specii de nevertebrate, 1 specie de pești.[3]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b http://www.likumi.lv/doc.php?id=22317
  2. ^ a b http://www.likumi.lv/doc.php?id=22317
  3. ^ a b c „Natura 2000 Standard Data Form for Veclaicene”. Accesat în . 
  4. ^ a b „Veclaicene”. biodiversity.europa.eu. Accesat în . 

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Veclaicene&oldid=16357213