Sari la conținut

Mpox

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Variola maimuței)
Mpox
Specialitateboli infecțioase  Modificați la Wikidata
Simptomebășică
febră[1]
cefalee[1]
mialgie
sore throat[*][[sore throat (Pain of the throat)|​]]
Adenopatie
Mâncărime  Modificați la Wikidata
Cauzevirusul variolei maimuței  Modificați la Wikidata
Metodă de diagnosticexaminare clinică[*]
microscop optic
microscop electronic
reacție de polimerizare în lanț  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9059.01  Modificați la Wikidata
ICD-10B04  Modificați la Wikidata
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM059.01[2][3]
136.8[2]  Modificați la Wikidata
MeSH IDD045908[2]  Modificați la Wikidata

Mpox (/ˈɛmpɒks/, EM-poks; cunoscut anterior sub denumirea de variola maimuței sau în engleză Monkeypox)[4] este o boală virală infecțioasă care poate afecta atât oamenii, cât și alte animale.[5] Simptomele includ erupții cutanate care evoluează de la vezicule la cruste, febră și ganglioni limfatici umflați.[5] De obicei, boala este ușoară, iar majoritatea persoanelor infectate se recuperează în câteva săptămâni fără tratament. Perioada de incubație (timpul dintre expunere și apariția simptomelor) variază între 3 și 17 zile, iar simptomele durează de obicei între 2 și 4 săptămâni. Totuși, formele severe pot apărea la copii, femei însărcinate și persoane cu sisteme imunitare compromise.[6][7][8]

Boala este cauzată de virusul mpox,[a] un virus zoonotic din genul Orthopoxvirus⁠(d). Virusul variolei (care cauzează variola) aparține și acestui gen.[9] Transmiterea interumană se realizează prin contact direct cu pielea infectată sau fluidele corporale, inclusiv prin contact sexual.[5] Persoanele infectate rămân contagioase de la debutul simptomelor până când leziunile sunt prezintă cruste și sunt vindecate.[10] Virusul poate fi transmis și de la animale infectate prin manipularea cărnii infectate, mușcături sau zgârieturi.[8] Diagnosticul se confirmă prin testarea PCR a ADN-ului viral prelevat dintr-o leziune.[5]

Vaccinarea este recomandată pentru persoanele cu risc crescut de infectare.[9] Deși nu există un vaccin specific pentru mpox, vaccinurile împotriva variolei s-au dovedit eficiente.[11] Nu există tratament specific pentru mpox, astfel încât gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor sunt prioritare.[5][12] Tecovirimatul⁠(d), un antiviral, poate fi utilizat,[5] deși eficacitatea sa împotriva mpox nu a fost pe deplin confirmată.[13]

Mpox este endemic în Africa Centrală și de Vest, unde mai multe specii de mamifere sunt suspectate ca rezervoare natural ale virusului.[9] Primele cazuri umane au fost identificate în 1970 în Basankusu, Republica Democrată Congo.[14] De atunci, frecvența și severitatea focarelor au crescut, probabil din cauza scăderii imunității după încetarea vaccinării antivariolice de rutină.[14]

O epidemie globală a cladei II în perioada 2022-2023 a marcat prima transmitere comunitară pe scară largă în afara Africii. În iulie 2022, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat focarul o urgență de sănătate publică de interes internațional (PHEIC). OMS a retras acest statut în mai 2023, subliniind rolul vaccinării și informării publice în controlul focarului.[15]

În 2023, o nouă variantă a cladei I (denumită clada Ib) a provocat o epidemie în Republica Democrată Congo. Din august 2024, aceasta s-a răspândit în mai multe țări africane, ridicând îngrijorări privind adaptarea virusului pentru transmitere susținută între oameni.[16] La 14 august 2024, OMS a declarat acest focar o PHEIC.[17]

Nomenclatură

[modificare | modificare sursă]

Denumirea „variola maimuței” provine din momentul în care boala a fost descoperită inițial la maimuțele de laborator.[18] Totuși, acest termen a fost ulterior criticat, deoarece maimuțele nu sunt principala gazdă a virusului, și a fost considerat stigmatizant pentru regiunile africane.[19] În noiembrie 2022, OMS a adoptat termenul „mpox” și a recomandat utilizarea acestuia.[20]

În august 2022, subtipurile virusului au fost redenumite pentru a elimina referințele geografice. Clada cunoscută anterior ca „Bazinul Congo (Africa Centrală)” a fost redenumită clada I, iar clada cunoscută anterior ca „Africa de Vest” a devenit clada II.[21][22]

Semne și simptome

[modificare | modificare sursă]
Etapele de dezvoltare a leziunilor mpox
Progresia mpox după rănirea cu acul de la o pustulă[23]
Leziuni Mpox pe un penis
Extindere amigdaliană dreaptă cu o leziune pustuloasă suprapusă în timpul focarului din 2022.

Simptomele inițiale ale infecției cu mpox includ febra, durerile musculare, durerile în gât, urmate de erupții cutanate pruriginoase sau dureroase, dureri de cap, ganglioni limfatici umflați și oboseală. Totuși, nu toți pacienții prezintă toate simptomele.[9][24]

Majoritatea pacienților dezvoltă simptome la 4–11 zile după infectare, dar perioada de incubație poate fi uneori mai scurtă, de doar o zi. În cadrul epidemiei din 2022-2023 s-au observat și cazuri cu perioade de incubație de până la 4 săptămâni, cu 5% dintre pacienți manifestând simptome după cele 21 de zile considerate tipice.[9][25]

Erupția cutanată apare sub forma unor leziuni mici, care pot apărea pe palme, tălpi, față, gură, gât, organe genitale sau anus.[9] Acestea încep ca pete plate, se transformă în umflături, apoi în vezicule umplute cu lichid care ulterior se sparg și se acoperă cu cruste, persistând aproximativ zece zile.[24] În cazuri rare, leziunile pot deveni necrotice, necesitând tratamente suplimentare și mai mult timp pentru vindecare.[26]Eroare la citare: Eticheta de început <ref> este malformată sau are un nume greșit

Unii pacienți pot avea doar o leziune, în timp ce alții pot prezenta sute.[9] Este posibilă infectarea cu mpox fără simptome vizibile.[5] Simptomele durează de obicei între 2 și 4 săptămâni, dar pot persista mai mult în cazuri de imunodeficiență.[24][5]

Complicațiile posibile includ infecții secundare, pneumonie, septicemie, encefalită și pierderea vederii în în caz de infecție corneeană.[9] Persoanele cu sisteme imunitare compromise din cauza unor afecțiuni medicale sau medicamente, inclusiv cei cu HIV, prezintă un risc crescut de boală severă.[5] Infecția în timpul sarcinii poate cauza complicații severe, inclusiv nașterea mortală.[10]

În lipsa complicațiilor, mpox nu lasă de obicei sechelele; crustele lăsate de leziuni pot lăsa urme palide care se transformă în cicatrici mai închise la culoare odată cu vindecarea.[27]

În trecut, rata de mortalitate a variat între 1% și 10%, clada I fiind considerată mai severă decât clada II.[28][29] Epidemia globală din 2022–2023, cauzată de clada IIb, a avut o rată de mortalitate scăzută, estimată la 0,16%, decesele înregistrate fiind în principal la persoane imunocompromise.[30] În schimb, focarul din aprilie 2024 din Republica Democrată Congo, cauzat de clada I, a avut o rată de mortalitate de 4,9%.[31]

Această variație se datorează:

  1. Diferențelor de virulență între cladele I și II.[32]
  2. Raportării insuficiente a cazurilor ușoare sau asimptomatice în zonele endemice din Africa, unde infrastructura medicală este limitată.[33]
  3. Evoluțiiei virusului pentru a provoca forme mai ușoare la om.[34]
  4. Îmbunătățirii stării de sănătate și a accesului la asistență medicală în populațiile afectate de epidemia globală.[28]

La alte animale

[modificare | modificare sursă]

Se crede că mamiferele mici sunt rezervoare ale virusului în regiunile endemice.[35] Virusul se poate răspândi între animale pe cale fecal–orală, prin răni și prin consumul de carne infectată.[36] Mpox a fost observat și la alte specii, inclusiv maimuțe, furnicari, arici, câini de preerie, veverițe și șoareci. Studiile asupra simptomelor la animale sunt încă în desfășurare.[35]

Au fost semnalate cazuri de infecție la animale în afara Africii; în epidemia din 2003 din SUA, câinii de prerie (Cynomys ludovicianus) au contractat mpox și au prezentat febră, tuse, dureri oculare, pierderea apetitului și erupții cutanate.[37] Un caz de infecție la un câine domestic (Canis familiaris) a fost documentat, cu manifestări de leziuni și ulcerații.[38]

Mpox este cauzat de infecția cu virusul variolei maimuței, un virus ADN dublu-catenar din genul Orthopoxvirus⁠(d), familia Poxviridae, fiind înrudit cu virusurile variolei umane, variola taurinelor și vaccinia⁠(d).

Virusul are două clade majore: clada I și clada II. În aprilie 2024, clada I a fost împărțită în subcladele Ia și Ib, iar clada II în subcladele IIa și IIb. Se estimează că clada I provoacă o formă mai gravă a bolii și o mortalitate mai ridicată decât clada II.[9][39][40][41]

Structura și amploarea virusului variolei maimuței

Virusul este considerat endemic în regiunile cu păduri tropicale din Africa Centrală și de Vest.[42] Pe lângă maimuțe, virusul a fost identificat la șobolanul gambian (Cricetomys gambianus⁠(d)), pârși (Graphiurus⁠(d) spp.) și la veverițele africane (Heliosciurus⁠(d) și Funisciurus⁠(d)), specii care pot fi folosite ca hrană, crescând riscul de transmitere la om.[9]

Rezervorul virusului variolei maimuței este reprezentat de mamifere mici din Africa tropicală.[43] Transmiterea la oameni poate avea loc prin mușcături sau zgârieturi sau prin activități precum vânătoarea, jupuirea și prepararea animalelor infectate. Virusul pătrunde în organism prin piele ruptă sau mucoase, precum gura, tractul respirator sau organele genitale.[9]

Mpox se poate transmite între oameni prin contact cu lichidele din leziuni, fie prin contact direct, fie prin contact intim, inclusiv sexual. De asemenea, se poate răspândi prin picături respiratorii emise în timpul vorbirii, tusei sau strănutului.[9][44] În focarul global din 2022–2023, transmiterea de la om la om a fost predominant sexuală.[45]

Risc mai scăzut există în cazul fomitelor (obiecte contaminate, cum ar fi hainele sau lenjeria de pat), dar măsurile de precauție sunt necesare.[46]

Diagnosticul diferențial include boli eruptive, cum ar fi varicela, rujeola, infecțiile bacteriene ale pielii, scabia, alergiile medicamentoase și sifilisul. Diagnosticul de laborator se realizează prin teste PCR aplicate pe probe recoltate din leziunile cutanate.[47]

Vaccinul antivariolic a fost demonstrat ca fiind eficient împotriva mpox, oferind protecție pentru persoanele vaccinate anterior. Scăderea imunității la poxvirusuri este un factor ce contribuie la creșterea prevalenței mpoxului la om, în special în rândul celor nevaccinați după 1980, când vaccinările antivariolice de masă au fost întrerupte.[48][49][50][51][52]

Începând cu august 2024, patru vaccinuri sunt disponibile pentru prevenirea mpox:[53]

  • MVA-BN (denumit Jynneos, Imvamune sau Imvanex), fabricat de Bavarian Nordic și aprobat în Europa, SUA și Canada.[54]
  • LC16 de la KMB Biologics, licențiat pentru utilizare în Japonia.[55]
  • OrthopoxVac, licențiat pentru utilizare în Rusia, fabricat de Centrul de Cercetare VECTOR.[56]
  • ACAM2000⁠(d), fabricat de Emergent BioSolutions, disponibil pentru utilizare în SUA, dar rar folosit împotriva mpox.[57]

CDC recomandă ca personalul medical care tratează cazuri de mpox să folosească echipament de protecție, incluzând halat, mască, ochelari de protecție și aparat respirator N95. Pacienții cu mpox trebuie izolați într-o cameră privată pentru a preveni contactul cu alte persoane.[58]

Persoanele care locuiesc în zone endemice ar trebui să evite contactul cu mamifere bolnave, cum ar fi rozătoarele, marsupialele și primatele neumane, și să se abțină de la consumul sau manipularea vânatului sălbatic (bush meat).[59][10]

În timpul epidemiei din 2022–2023, autoritățile de sănătate publică au desfășurat campanii pentru a crește gradul de conștientizare a populației și a preveni răspândirea mpox.[60][61][62]

Majoritatea cazurilor de mpox sunt ușoare și se rezolvă în 2-4 săptămâni.[10] Deși nu există un tratament specific pentru mpox, antivirale precum tecovirimatul⁠(d) au fost aprobate pentru tratarea cazurilor severe.[63][64][65] O analiză Cochrane din 2023 nu a identificat studii controlat randomizate finalizate privind terapiile pentru mpox, dar a găsit studii controlate nerandomizate care au evaluat siguranța terapiilor.[66] Nu au fost observate riscuri semnificative asociate cu tecovirimatul⁠(d), însă dovezile de certitudine scăzută sugerează că brincidofovirul⁠(d) poate provoca leziuni hepatice ușoare.[66] În cazurile de durere severă sau febră, este recomandată îngrijirea de susținere.[8][67] Pacienții cu simptome ușoare trebuie să se izoleze la domiciliu, să se hidrateze, să aibă o dietă echilibrată și să își mențină sănătatea mintală.[9]

Copiii, femeile însărcinate, vârstnicii și persoanele imunocompromise prezintă un risc mai mare de îmbolnăvire gravă.[68] În cazul acestora, internarea și monitorizarea atentă sunt recomandate.[69] Tratamentul simptomatic poate fi necesar pentru complicații precum proctita și pruritul.[67]

Un studiu din Republica Democrată Congo (RDC) a constatat că tecovirimatul nu a redus durata leziunilor la pacienții cu mpox din clada I,[70] dar rata mortalității a fost semnificativ mai mică (1,7%) comparativ cu rata mortalității obișnuite (3,6%) pentru mpox în RDC.[71] Acest lucru sugerează că spitalizarea și îngrijirea de susținere pot îmbunătăți semnificativ rezultatele.[72]

Epidemiologie

[modificare | modificare sursă]
O hartă a răspândirii virusului variolei maimuței mondial.

     Clada endemică I

     Clada endemică II

     Ambele clade înregistrate

     Epidemia de Clada II în 2022

     Cazuri suspectate

Mpox a fost identificat ca boală distinctă în 1958 în Copenhaga,[73] în rândul maimuțelor de laborator. Primele cazuri umane documentate au fost înregistrate în 1970, în contextul campaniilor de eradicare a variolei, la copii nevaccinați din RDC,[74][75] primul caz fiind un băiat de 9 luni. Între 1981 și 1986, peste 300 de cazuri umane de mpox au fost raportate în RDC, majoritatea provenind din contactul cu animale.[76] Virusul a fost detectat la șobolanul gambian⁠(d), pârș și veverițele africane, animale utilizate frecvent ca hrană.[77][9]

În Africa Centrală și de Vest, în special în RDC, cazurile au crescut începând cu anii 1980, atingând un număr de aproximativ 2.000 de cazuri anual între 2011 și 2014, posibil din cauza scăderii imunității la poxvirusuri după oprirea vaccinării antivariolice.[78][79][74][80]

Amenințări viitoare

[modificare | modificare sursă]

Rezervorul natural al virusului variolei maimuței nu este complet cunoscut, dar rozătoarele mici sunt considerate candidate principale. Fără o campanie de vaccinare, focarele de mpox ar putea continua în zonele endemice și ar putea risca să se extindă în afara acestora. Virusul arată dovezi de adaptare pentru transmisibilitate crescută între oameni, infectează o varietate de specii și există posibilitatea transmiterii de la om la animal, ceea ce ar putea duce la stabilirea de noi rezervoare naturale în afara Africii sau la epidemii globale viitoare.[81][82][83][84]

În urma epidemiei din 2022-2023, mpox (clada IIb) persistă la niveluri foarte scăzute în afara Africii.[85] În noiembrie 2023, OMS a raportat o creștere a cazurilor de mpox (clada I) în RDC, înregistrând 12.569 de cazuri și 651 de decese; a fost, de asemenea, confirmată prima transmitere sexuală a cladei I. În 2024, OMS a adăugat virusul variolei maimuței pe lista „agenților patogeni prioritari” care ar putea cauza o pandemie.[86][87]

Această secțiune include o listă incompletă a focarelor de boală raportate în țările endemice din Africa tropicală, cum ar fi Benin, Camerun, Republica Centrafricană, RDC, Gabon, Ghana, Coasta de Fildeș, Liberia, Nigeria, Republica Congo, Sierra Leone și Sudanul de Sud.[88] Epidemiile sunt frecvente în zonele endemice cu infrastructură sanitară deficitară și sunt rareori documentate în detaliu.[89][90][91]

Mpox
Year Țară Cladă Cazuri umane Decese umane Rata cazurilor mortale Note
1970  Republica Democratică Congo Clada I 5 ? N/A
1971 Nigeria Nigeria Clada II 2 ? N/A
1981–1986  Republica Democratică Congo Clada I 338 ? N/A
1995–1996  Republica Democratică Congo Clada I >500 ? N/A
2001–2004  Republica Democratică Congo Clada I 2,734 ? N/A
2003 Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii Clada II 71 0 0%
2015 Republica Centrafricană Republica Centrafricană[92] Clada I 10 2 20%
2017–2022 Nigeria Nigeria Clada II 558 8 1.4%
2020  Republica Democratică Congo[93] Clada I 4,600 171 3.7%
2022–2023 Epidemie globală Clada IIb 93,327 208 0.2%
2023–2024*  Republica Democratică Congo

Republica Congo Republica Congo

Uganda Uganda

Kenya Kenya

Rwanda Rwanda

Burundi Burundi

Suedia Suedia

Pakistan Pakistan
Clada I

Clada Ib
>18,245 >919 ~5% *în curs[94]

Statele Unite ale Americii

[modificare | modificare sursă]

În mai 2003, un copil din Wisconsin a prezentat febră și erupții cutanate după ce a fost mușcat de un câine de preerie cumpărat de la un târg din apropiere de Milwaukee.[95] În total, până la 20 iunie 2003 au fost raportate 71 de cazuri de mpox. Toate au fost asociate cu șobolani gambia importați din Accra, Ghana, în aprilie 2003, de un distribuitor de animale exotice din Texas. Nu s-au înregistrat decese.[96] Diagnosticul de mpox a fost confirmat prin microscopie electronică și studii serologice.[97] Toți cei afectați au raportat contact direct sau apropiat cu câini de preerie, ulterior confirmați ca infectați cu virusul variolei maimuței.[98]

În iulie 2021, un cetățean american care s-a întors din Nigeria a fost diagnosticat cu mpox (clada II). Pacientul a fost spitalizat și tratat cu tecovirimat, fiind externat după 32 de zile.[99]

În 2022, un focar de mpox din clada I a fost raportat în taberele de refugiați din Sudan.[100] Primul caz a fost înregistrat în august, iar până în septembrie au fost identificate șase cazuri în Khartoum.[101] În octombrie, peste 100 de cazuri au fost raportate în taberele de refugiați etiopieni.[101]

Primele două cazuri de mpox uman au fost înregistrate în Nigeria în 1971. În septembrie 2017, a fost raportat un nou focar, cel mai mare al cladei II, cu 118 cazuri confirmate. Spre deosebire de focarele anterioare, infecția a afectat predominant adulți tineri de sex masculin, iar transmiterea de la om la om s-a produs cu ușurință. S-au raportat șapte decese, inclusiv la un copil și patru pacienți cu HIV/SIDA. O femeie însărcinată a suferit un avort spontan din cauza infecției.[102]

În mai 2022, autoritățile nigeriene au raportat 558 de cazuri confirmate în 32 de state și Teritoriul capitalei federale între 2017 și 2022, cu o rată de fatalitate de 1,4%. NCDC a implementat un grup de lucru național pentru monitorizare și răspuns.[103]

Primul caz de mpox din Regatul Unit a fost înregistrat în septembrie 2018, la un cetățean nigerian.[104] Al doilea caz a fost confirmat în Blackpool, iar un al treilea caz a implicat un lucrător medical care a îngrijit persoana infectată. În 2019 și 2021, au fost raportate cazuri suplimentare, toate legate de călătorii recente în Nigeria.[105][106][107]

În mai 2019, Singapore a înregistrat primul caz de mpox, la un bărbat de 38 de ani sosit din Nigeria.[108] În urma cazului, 22 de persoane au fost puse în carantină, cazul fiind corelat cu un focar din Nigeria.[109]

Epidemia globală din 2022–2023

[modificare | modificare sursă]

O epidemie de mpox cauzată de clada IIb a început în mai 2022,[110] primul caz fiind detectat în Londra, la un pacient cu istoric de călătorie în Nigeria.[111][112] În iulie 2022, OMS a declarat focarul urgență de sănătate publică de interes internațional, statut încheiat în mai 2023 datorită progreselor în controlul bolii prin vaccinare și măsuri de sănătate publică.[113] Din ianuarie 2024, cazurile de mpox clada IIb din afara regiunilor endemice sunt rare.[114]

Epidemia din Africa Centrală din 2023–2024

[modificare | modificare sursă]

În 2023, un focar de mpox clada I a afectat RDC, cu 14.626 de cazuri suspecte și 654 de decese (rata mortalității de 4,5%). Epidemia a continuat în 2024, cu 3.576 de cazuri suspecte și 265 de decese raportate în RDC în primele nouă săptămâni ale anului, rata de fatalitate fiind de 7,4%.[115]

Transmiterea pare să aibă loc în principal prin contact sexual și familial apropiat, cu cazuri raportate în zone fără istoric de mpox, precum Provincia Sud-Kivu și Kinshasa. Copiii au fost cei mai afectați, reprezentând 64% din cazuri și 85% din decese. Focarul implică două subvariante ale cladei I, una dintre acestea prezentând o mutație care face testarea standard mai puțin eficientă.[116][117]

Epidemia s-a extins în Republica Congo, cu 43 de cazuri raportate în martie 2024.[116] Până în august 2024, cazuri de clade I și II au fost raportate în Burundi, Rwanda, Uganda, Kenya, Coasta de Fildeș și Africa de Sud.[118][119] La 14 august 2024, OMS a declarat epidemia urgență globală de sănătate.[120] În ziua următoare, Suedia a raportat primul caz de mpox clada I din afara Africii.[121]

  1. ^ Organizația Mondială a Sănătății (autoritatea asupra denumirilor bolilor) a anunțat noua denumire "mpox" în noiembrie 2022. Însă denumirea virusurilor este responsabilitatea Comitetului Internațional pentru Taxonomia Virusurilor⁠(d) (ICTV), care revizuiește în prezent toate speciile de ortopoxvirus. Începând cu august 2024, denumirea oficială a virusului rămâne "virusul variolei maimuței".[4]
  1. ^ a b Human monkeypox: clinical features of 282 patients[*][[Human monkeypox: clinical features of 282 patients (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  3. ^ Disease Ontology, accesat în  
  4. ^ a b (Press release). Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor);
  5. ^ a b c d e f g h i „WHO Factsheet – Mpox (Monkeypox)”. World Health Organization (WHO). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Monkeypox”. GOV.UK. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Mpox Symptoms”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b c „Mpox (monkeypox)”. World Health Organization. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ a b c d e f g h i j k l m n „WHO Factsheet – Mpox (Monkeypox)”. World Health Organization (WHO). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ a b c d „Mpox (monkeypox)”. World Health Organization. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Efficacy of smallpox vaccines against Mpox infections in humans”. Immunotherapy Advances. 3 (1): ltad020. . doi:10.1093/immadv/ltad020. PMC 10598838Accesibil gratuit. PMID 37886620 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  12. ^ „Mpox (formerly Monkeypox)”. NIH: National Institute of Allergy and Infectious Diseases (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „Patient's Guide to Mpox Treatment with Tecovirimat (TPOXX)”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ a b „The changing epidemiology of human monkeypox-A potential threat? A systematic review”. PLOS Neglected Tropical Diseases. 16 (2): e0010141. februarie 2022. doi:10.1371/journal.pntd.0010141. PMC 8870502Accesibil gratuit. PMID 35148313 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  15. ^ „Mpox (monkeypox) Outbreak”. www.who.int (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Cum se întrec oamenii de știință pentru a înțelege noua tulpină Mpox din Republica Democratică Congo”. VaccinesWork | Gavi, Alianța pentru vaccinuri (în engleză). . Accesat în . 
  17. ^ {„OMS declară mpox o urgență de sănătate publică, deoarece noua tulpină se răspândește în Africa”. www.msn.com. . Accesat în . 
  18. ^ „Despre Mpox”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Taylor L (iunie 2022). „Monkeypox: WHO to rename disease to prevent stigma”. BMJ. 377: o1489. doi:10.1136/bmj.o1489. PMID 35710105 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  20. ^ „WHO recommends new name for monkeypox disease” (Press release). Organizația Mondială a Sănătății (OMS). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Urgentă nevoie de o nomenclatură nediscriminatorie și non-stigmatizantă pentru virusul monkeypox”. Virological (în engleză). . Arhivat din original în . Accesat în . 
  22. ^ „Monkeypox: experts give virus variants new names”. World Health Organization (WHO) (în engleză). Accesat în . 
  23. ^ „Monkeypox after Occupational Needlestick Injury from Pustule”. Emerging Infectious Diseases. 28 (12): 2516–2519. decembrie 2022. doi:10.3201/eid2812.221374. PMC 9707600Accesibil gratuit. PMID 36252152 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  24. ^ a b c „Mpox Symptoms”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „Estimated incubation period distributions of mpox using cases from two international European festivals and outbreaks in a club in Berlin, May to June 2022”. Euro Surveillance. 28 (27). iulie 2023. doi:10.2807/1560-7917.ES.2023.28.27.2200806. PMC 10370040Accesibil gratuit. PMID 37410383 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  26. ^ Prasad, Sonya; Galvan Casas, Cristina; Strahan, Alexis G.; Fuller, L. Claire; Peebles, Klint; Carugno, Andrea; Leslie, Kieron S.; Harp, Joanna L.; Pumnea, Teodora; McMahon, Devon E.; Rosenbach, Misha; Lubov, Janet E.; Chen, Geoffrey; Fox, Lindy P.; McMillen, Allen (Martie 2023). „O evaluare dermatologică a 101 cazuri de mpox (monkeypox) din 13 țări în timpul epidemiei din 2022: Morfologia leziunilor cutanate, evoluția clinică și cicatricile”. Jurnalul Academiei Americane de Dermatologie. 88 (5): 1066–1073. doi:10.1016/j.jaad.2022.12.035. ISSN 0190-9622. PMC 9833815Accesibil gratuit. PMID 36641010 Verificați valoarea |pmid= (ajutor).  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  27. ^ „348. Smallpox, monkeypox and other poxvirus infections”. Goldman-Cecil Medicine⁠(d). 2 (ed. 26th). Philadelphia: Elsevier. . pp. 2180–2183. ISBN 978-0-323-53266-2. Accesat în . 
  28. ^ a b „Making sense of monkeypox death rates”. CMAJ. 194 (31): E1097. august 2022. doi:10.1503/cmaj.1096012. PMC 9377567Accesibil gratuit. PMID 35970550 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ „Monkeypox”. The New England Journal of Medicine. 387 (19): 1783–1793. noiembrie 2022. doi:10.1056/NEJMra2208860. PMID 36286263 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  30. ^ „Mpox (monkeypox) – Prognosis”. BMJ Best Practice. Arhivat din original la . Accesat în . 
  31. ^ „U.S. Preparedness and Response to Increasing Clade I Mpox Cases in the Democratic Republic of the Congo – United States, 2024”. MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report (în engleză). 73 (19): 435–440. mai 2024. doi:10.15585/mmwr.mm7319a3. PMC 11115432Accesibil gratuit. PMID 38753567 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  32. ^ „U.S. Preparedness and Response to Increasing Clade I Mpox Cases in the Democratic Republic of the Congo – United States, 2024”. MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report (în engleză). 73 (19): 435–440. mai 2024. doi:10.15585/mmwr.mm7319a3. PMC 11115432Accesibil gratuit. PMID 38753567 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  33. ^ „Making sense of monkeypox death rates”. CMAJ. 194 (31): E1097. august 2022. doi:10.1503/cmaj.1096012. PMC 9377567Accesibil gratuit. PMID 35970550 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ „Monkeypox Virus Evolution before 2022 Outbreak”. Emerging Infectious Diseases. 29 (2): 451–453. februarie 2023. doi:10.3201/eid2902.220962. PMC 9881786Accesibil gratuit. PMID 36692511 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  35. ^ a b „Mpox in Animals”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ „1.11. Zoonoses and zoonotic diseases”. Veterinary Disaster Response. Iowa: John Wiley & Sons. . pp. 167–168. ISBN 978-0-8138-1014-0. Accesat în . 
  37. ^ „Examining Animals With Suspected Monkeypox | Monkeypox | Poxvirus”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ „Evidence of human-to-dog transmission of monkeypox virus”. Lancet. 400 (10353): 658–659. august 2022. doi:10.1016/S0140-6736(22)01487-8. PMC 9536767Accesibil gratuit. PMID 35963267 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  39. ^ „Mpox: background information” (în engleză). GOV.UK. . Accesat în . 
  40. ^ „New mpox clade 1 lineage identified in DR Congo outbreak | CIDRAP” (în engleză). www.cidrap.umn.edu. . Accesat în . 
  41. ^ „Mpox (formerly Monkeypox) | NIH: National Institute of Allergy and Infectious Diseases”. www.niaid.nih.gov (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „Mpox (Monkeypox)”, StatPearls, StatPearls Publishing, , PMID 34662033, arhivat din original la , accesat în  
  43. ^ „Mpox (Monkeypox)”, StatPearls, StatPearls Publishing, , PMID 34662033, arhivat din original la , accesat în  
  44. ^ „Mpox – How It Spreads”. Centers for Disease Control and Prevention (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ „Safer Sex, Social Gatherings, and Mpox”. Centers for Disease Control and Prevention (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  46. ^ „Mpox – How It Spreads”. Centers for Disease Control and Prevention (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  47. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite „WHOfact2023”
  48. ^ „Emerging diseases-the monkeypox epidemic in the Democratic Republic of the Congo”. Clinical Microbiology and Infection. 22 (8): 658–659. august 2016. doi:10.1016/j.cmi.2016.07.004. PMC 9533887Accesibil gratuit. PMID 27404372. 
  49. ^ „About Mpox | Mpox | Poxvirus | CDC” (în engleză). www.cdc.gov. . Accesat în . 
  50. ^ „Jynneos Vaccine Effectiveness”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ „Considerations on posology for the use of the vaccine Jynneos/ Imvanex (MVA-BN) against monkeypox” (PDF). European Medicines Agency. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  52. ^ „Protecting you from mpox (monkeypox): information on the smallpox vaccination”. GOV.UK (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  53. ^ „Mpox vaccines likely months away even as WHO, Africa CDC discuss emergency”. Reuters. . 
  54. ^ „Bavarian Nordic gets European monkeypox approval for smallpox vaccine”. Labiotech.eu (în engleză). . Accesat în . 
  55. ^ „Mpox – Prevention | BMJ Best Practice US”. British Medical Journal (în engleză). Accesat în . 
  56. ^ „The Vector center will soon commence the production of the smallpox vaccine”. GxP News (în engleză). . Accesat în . 
  57. ^ „Interim Clinical Considerations for Use of JYNNEOS Vaccine for Mpox Prevention in the United States | Mpox | Poxvirus | CDC”. www.cdc.gov (în engleză). . Accesat în . 
  58. ^ „Infection Prevention and Control of Mpox in Healthcare Settings”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  59. ^ „Multi-country monkeypox outbreak in non-endemic countries: Update”. www.who.int (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  60. ^ „CDC's Mpox Toolkit for Event Organizers | Mpox | Poxvirus | CDC”. Centers for Disease Control and Prevention (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  61. ^ „Monkeypox – Campaign details”. Department of Health and Social Care – Campaign Resource Centre (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  62. ^ „Mpox (Monkeypox) awareness campaign: Communications toolkit for stakeholders”. Western Australia Department of Health. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  63. ^ „Patient's Guide to Mpox Treatment with Tecovirimat (TPOXX)”. Centers for Disease Control and Prevention. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  64. ^ „Tecovirimat SIGA”. European Medicines Agency. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  65. ^ „Mpox (formerly Monkeypox)”. NIH: National Institute of Allergy and Infectious Diseases (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  66. ^ a b „Therapeutics for treating mpox in humans”. The Cochrane Database of Systematic Reviews. 2023 (3): CD015769. martie 2023. doi:10.1002/14651858.CD015769. PMC 10012405Accesibil gratuit. PMID 36916727 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  67. ^ a b „Mpox (monkeypox) – Treatment algorithm”. BMJ Best Practice⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  68. ^ „Factsheet for health professionals on mpox (monkeypox)”. European Centre for Disease Prevention and Control (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  69. ^ „Mpox (monkeypox) – Treatment algorithm”. BMJ Best Practice⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  70. ^ {gov/news-events/news-releases/antiviral-tecovirimat-safe-did-not-improve-clade-i-mpox-resolution-democratic-republic-congo „Vitavirul tecovirimat este sigur, dar nu a îmbunătățit rezoluția mpox de cladură I în Republica Democrată Congo” Verificați valoarea |url= (ajutor). National Institutes of Health (NIH) (în engleză). . Accesat în . 
  71. ^ Mast, Jason (). „Antiviralul utilizat pentru mpox nu este mai bun decât placebo, conform NIH”. STAT (în engleză). Accesat în . 
  72. ^ Priyan, Vishnu (). „NIAID raportează date preliminare din studiul privind tratamentul Mpox de la SIGA”. Clinical Trials Arena (în engleză). Accesat în . 
  73. ^ „A review of experimental and natural infections of animals with monkeypox virus between 1958 and 2012”. Future Virology. 8 (2): 129–157. februarie 2013. doi:10.2217/fvl.12.130. PMC 3635111Accesibil gratuit. PMID 23626656. 
  74. ^ a b „The changing epidemiology of human monkeypox-A potential threat? A systematic review”. PLOS Neglected Tropical Diseases. 16 (2): e0010141. februarie 2022. doi:10.1371/journal.pntd.0010141. PMC 8870502Accesibil gratuit. PMID 35148313 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  75. ^ „Monkeypox virus”. Bacteriological Reviews. 37 (1): 1–18. martie 1973. doi:10.1128/br.37.1.1-18.1973. PMC 413801Accesibil gratuit. PMID 4349404. 
  76. ^ „Outbreaks of disease suspected of being due to human monkeypox virus infection in the Democratic Republic of Congo in 2001”. Journal of Clinical Microbiology. 40 (8): 2919–2921. august 2002. doi:10.1128/JCM.40.8.2919-2921.2002. PMC 120683Accesibil gratuit. PMID 12149352. 
  77. ^ „Further Assessment of Monkeypox Virus Infection in Gambian Pouched Rats (Cricetomys gambianus) Using In Vivo Bioluminescent Imaging”. PLOS Neglected Tropical Diseases. 9 (10): e0004130. . doi:10.1371/journal.pntd.0004130. PMC 4627722Accesibil gratuit. PMID 26517839. 
  78. ^ „Emergence of Monkeypox as the Most Important Orthopoxvirus Infection in Humans”. Frontiers in Public Health. 6: 241. septembrie 2018. doi:10.3389/fpubh.2018.00241. PMC 6131633Accesibil gratuit. PMID 30234087. 
  79. ^ „19. Viral diseases”. Andrews' Diseases of the Skin: Clinical Dermatology (ed. 13th). Edinburgh: Elsevier. . p. 389. ISBN 978-0-323-54753-6. Accesat în . 
  80. ^ „Human monkeypox”. Clinical Infectious Diseases. 58 (2): 260–267. ianuarie 2014. doi:10.1093/cid/cit703. PMID 24158414. 
  81. ^ „Evolutionary consequences of delaying intervention for monkeypox”. Lancet. 400 (10359): 1191–1193. octombrie 2022. doi:10.1016/S0140-6736(22)01789-5. PMC 9534010Accesibil gratuit. PMID 36152668 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  82. ^ „Monkeypox cases waning, but global threat remains”. Gavi, the Vaccine Alliance (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  83. ^ „Mpox neglect and the smallpox niche: a problem for Africa, a problem for the world”. Lancet. 401 (10390): 1822–1824. mai 2023. doi:10.1016/S0140-6736(23)00588-3. PMC 10154003Accesibil gratuit. PMID 37146622 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  84. ^ „Mpox (monkeypox) and animals”. Public Health Agency of Canada. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  85. ^ „Mpox (monkeypox)”. Our World in Data. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  86. ^ „Mpox (monkeypox)- Democratic Republic of the Congo”. World Health Organization (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  87. ^ „The pathogens that could spark the next pandemic”. Nature (în engleză). 632 (8025): 488. 2 August 2024. doi:10.1038/d41586-024-02513-3. PMID 39095457 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din original la 2 August 2024. Accesat în subscription.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  88. ^ „Multi-country monkeypox outbreak in non-endemic countries”. World Health Organization (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  89. ^ „National Monkeypox Surveillance, Central African Republic, 2001–2021”. Emerging Infectious Diseases. 28 (12): 2435–2445. decembrie 2022. doi:10.3201/eid2812.220897. PMC 9707566Accesibil gratuit. PMID 36328951 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  90. ^ „WHO may soon end mpox emergency - but outbreaks rage in Africa”. Nature. 614 (7949): 600–601. February 2023. Bibcode:2023Natur.614..600K. doi:10.1038/d41586-023-00391-9. PMID 36765257 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). Arhivat din original la 16 May 2023. Accesat în subscription.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  91. ^ „In Central Africa, a deadly monkeypox variant is surging”. National Geographic (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  92. ^ „A Nosocomial Outbreak of Human Monkeypox in the Central African Republic”. Open Forum Infectious Diseases. 4 (4): ofx168. . doi:10.1093/ofid/ofx168. PMC 5920348Accesibil gratuit. PMID 29732376. 
  93. ^ „Monkeypox - Democratic Republic of the Congo October 2020”. WHO. World Health Organization. Arhivat din original la . Accesat în . 
  94. ^ „Deadlier strain of mpox spreads to multiple African countries”. Science. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  95. ^ „A case of severe monkeypox virus disease in an American child: emerging infections and changing professional values”. The Pediatric Infectious Disease Journal. 22 (12): 1093–1096. decembrie 2003. doi:10.1097/01.inf.0000101821.61387.a5. PMID 14688573. 
  96. ^ „Medscape Monkeypox Review”. Bcbsma.medscape.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  97. ^ „Monkeypox in the United States | Monkeypox | Poxvirus”. U.S. Centers for Disease Control and Prevention (CDC). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  98. ^ Centers for Disease Control and Prevention (CDC) (iulie 2003). „Update: multistate outbreak of monkeypox—Illinois, Indiana, Kansas, Missouri, Ohio, and Wisconsin, 2003” (PDF). MMWR. Morbidity and Mortality Weekly Report. 52 (27): 642–646. PMID 12855947. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  99. ^ „A Case of Monkeypox in a Returned Traveler”. ProQuest⁠(d). Arhivat din original la . Accesat în . 
  100. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite „WHOfact2023”2
  101. ^ a b Dafallah, Mumen A. (iunie 2023). „The current status of monkeypox in Sudan”. Annals of Medicine & Surgery. 85 (6): 3202–3203. doi:10.1097/MS9.0000000000000284. PMC 10289688Accesibil gratuit. PMID 37363511 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  102. ^ „Outbreak of human monkeypox in Nigeria in 2017–18: a clinical and epidemiological report”. The Lancet. Infectious Diseases. 19 (8): 872–879. august 2019. doi:10.1016/S1473-3099(19)30294-4. PMC 9628943Accesibil gratuit. PMID 31285143. 
  103. ^ „Monkeypox: Nigeria records 558 cases, eight deaths in five years”. Premium Times. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  104. ^ „First ever case of monkeypox recorded in the UK”. The Guardian. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  105. ^ „Medic becomes third person infected with monkeypox in England”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  106. ^ „Monkeypox case confirmed in England”. GOV.UK. Public Health England⁠(d). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  107. ^ „Family cluster of three cases of monkeypox imported from Nigeria to the United Kingdom, May 2021”. Euro Surveillance. 26 (32). august 2021. doi:10.2807/1560-7917.ES.2021.26.32.2100745. PMC 8365177Accesibil gratuit. PMID 34387184. 
  108. ^ „News Scan for May 09, 2019, Singapore sees first monkeypox case – in Nigerian national”. CIDRAP⁠(d). University of Minnesota. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  109. ^ „Monkeypox – Singapore”. World Health Organization (WHO). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  110. ^ „Multi-country monkeypox outbreak in non-endemic countries”. World Health Organization. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  111. ^ „Monkeypox cases confirmed in England – latest updates”. GOV.UK (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  112. ^ „Monkeypox – United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland”. World Health Organization. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  113. ^ „WHO says mpox outbreak, the largest in history, no longer global health emergency”. CNBC (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  114. ^ „Mpox (Monkeypox) Data Explorer”. Our World in Data. Arhivat din original la . Accesat în . 
  115. ^ „More than 600 dead in spreading DR Congo mpox outbreak as Republic of Congo reports its first cases”. University of Minnesota. CIDRAP. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  116. ^ a b „More than 600 dead in spreading DR Congo mpox outbreak as Republic of Congo reports its first cases”. University of Minnesota. CIDRAP. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  117. ^ „Deadly Mpox Transmission in DR Congo Happening Under Radar; Most Victims are Children”. Health Policy Watch. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  118. ^ „Deadlier strain of mpox spreads to multiple African countries”. Science. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  119. ^ „WHO considers public health emergency as mpox cases mount in Africa”. University of Minnesota | CIDRAP (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  120. ^ „W.H.O. Declares Global Emergency over New Mpox Outbreak”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  121. ^ „Sweden confirms first case of mpox strain outside Africa”. Al Jazeera. . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Clasificare
Resurse externe