Utilizator:Gikü/Mănăstirea Cosăuți
| Mănăstirea Cosăuți | |
 Vedere de ansamblu | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | ortodoxă |
| Hram | Acoperământul Maicii Domnului |
| Tip | Mănăstire de călugăr[1] |
| Țara | Republica Moldova |
| Localitate | Cosăuți, raionul Soroca |
| Ctitor | Alexandru Oleinic Ion Potlog Vladimir Țirulinic Ion Lența |
| Istoric | |
| Sfințire | începutul secolului al XVIII-lea |
| Localizare | |
Modifică date / text  | |
Mănăstirea Cosăuți este localizată în comuna Cosăuți, raionul Soroca.[1]
Repere istorice[modificare | modificare sursă]
Localitatea Cosăuți, pe a cărei moșie a fost situat schitul, este menționată documentar la 3 ianuarie 1509. Dintr-un act de danie făcut de Constantin Racoviță voievod Episcopiei de Huși în 1757, aflăm numele proprietarului moșiei Cosăuți – medelnicerul Nicolae Racoviță. Moșia acestuia se afla la hotar cu moșiile târgului Soroca, donate de domn Episcopiei Hușilor.
În a doua jumătate a sec. XVIII se produc mai multe tranzacții cu moșiile din această zonă. Astfel, în 1761 episcopul Hușilor, Inochentie, a convenit cu logofătul Ștefan Bosie ca în schimbul moșiilor Pojorăuca (Bujorăuca), a vadului de pod peste Nistru și a târgului Soroca să preia moșia Cosăuți cu podul peste Nistru. În 1793, după plecarea lui Scarlatachi Sturza în Rusia (ca urmare a războiului ruso-turc), Cosăuții au reintrat în posesia Episcopiei de Huși.
La 1,5 km de locul unde a fost amplasată vechea mănăstire, în partea superioară a teraselor calcaroase (malul drept al râului Nistru), se află săpată în stâncă o veche chilie, numită de localnici Mănăstirea în Cretă. Probabil de aici și-o fi luat începutul și viața monahală din această moșie.
În 1812–1813, odată cu crearea Eparhiei Chișinăului și Hotinului, la insistența noului exarh, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, schitul Cosăuți obține statut de mănăstire. Se știe că în 1820 aici funcționa o singură biserică de lemn cu hramul Nașterea Maicii Domnului, mănăstirea făcând parte din lista celor 12 mănăstiri de călugări din Basarabia.
În 1823 a fost numit un nou stareț al mănăstirii Cosăuți, egumenul Nicandru, care într-o scrisoare, înainte de plecarea sa la Sankt Petersburg, a descris detaliat situația mănăstirii la acea vreme, din care rezultă că averile mănăstirilor Cosăuți și Călărășăuca au fost administrate un timp de egumenul Onisifor. Moșiile lor nu erau delimitate, iar mănăstirea Cosăuți se afla într-o stare precară. În situația creată, egumenul Nicandru adresează arhiepiscopului Chișinăului și Hotinului Dimitrie Sulima o plângere în care relatează despre starea reală a mănăstirii.
La 19 mai 1833 deja arhimandritul Ioanichie prezintă un raport arhiepiscopului Dimitrie privind sărăcia mănăstirii, lipsa mijloacelor de întreținere, a terenurilor arabile, după care conchide că „pe viitor mănăstirea Cosăuți nu mai poate să activeze și de aceea trebuie lichidată”. La scurt timp după aceasta, la 7 iunie 1833, același Ioanichie a prezentat un nou raport, în care descrie cu lux de amănunte situația mănăstirii, amplasată pe moșia lui G. Varfolomeu, și relatează că ea nu are în posesiune pământ arabil, nu are venituri și se află în mare sărăcie.
La 26 iunie 1833 urmează rezoluția arhiepiscopului Dimitrie, în care se menționa: „A se lichida această mănăstire, iar călugării ei să fie transferați în apropiata mănăstire Călărășeuca, tot acesteia transmițându-i-se și averea mănăstirii Cosăuți”. În consecință, Dicasteria duhovnicească din Chișinău inițiază procesul de desființare a comunității monahale. În acest context, la 25 septembrie 1833 s-a întocmit o nouă listă de inventariere a averii, de data aceasta în limba rusă, semnată de arhimandritul Ioanichie și ieromonahul Rafael.
Mănăstirea de călugări a fost redeschisă pe un loc nou la 22 aprilie 1990, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului. Ctitorii principali care au contribuit substanțial la edificarea noului complex monastic au fost Alexandru Oleinic deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2002), Ion Potlog, comisar de poliție, Vladimir Țirulinic , directorul Parcului auto nr. 11 din Soroca, Ion Lența, antreprenor. În 1998 a fost binecuvântată oficial redeschiderea mănăstirii Cosăuți, tot atunci în scaunul de stăreție a fost numit arhimandritul Ieronim (Palii).
Hramul mănăstirii[modificare | modificare sursă]
Inițial, în perioada 1729–1833, mănăstirea a avut hramul Nașterea Maicii Domnului, sărbătorit la 21 septembrie. După redeschiderea mănăstirii în 1990, a fost ales un alt hram al mănăstirii, Acoperământul Maicii Domnului, sărbătorit la 14 octombrie.[2]
Stareți[modificare | modificare sursă]
În 1801–1806, stareț al schitului a fost ieromonahul Visarion, urmat în anii 1806–1818, de egumenul Onisifor acesta fiind o perioadă de timp egumen pentru cele două mănăstiri – Cosăuți și Călărășăuca. S-a născut egumenul Onisifor în anul 1778, era de etnie rusă (la începutul sec. XIX, la Cosăuți și Călărășăuca stareții erau de origine rusă), dintr-o familie de comercianți, știa carte. În anul 1801 a primit mantia de călugăr de la starețul schitului Cosăuți, ieromonahul Visarion. În același an este hirotonisit ierodiacon de către episcopul de Huși, Gherasim, iar în 1803 – ieromonah. În 1806 același episcop Gherasim îl numește egumen al schitului Cosăuți. În 1812, cu binecuvântarea mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, este ridicat de către episcopul Dimitrie la rangul de egumen, numit blagocin al mănăstirilor și schiturilor din ținutul Soroca. În anul 1818 a fost transferat stareț la mănăstirea Călărășăuca. În urma unei decizii a Sfântului Sinod, cu binecuvântarea arhiepiscopului Chișinăului și Hotinului Dimitrie, la 25 februarie 1827 este avansat de către mitropolitul Grigorie al Irinopoliei la rangul de arhimandrit. La 28 februarie 1827, ca urmare a propunerii arhiepiscopului Dimitrie, este numit econom al Casei Arhierești din Chișinău, cu păstrarea funcției de blagocin al mănăstirilor și schiturilor.
În perioada 14 aprilie 1823 – martie 1827 stareț al mănăstirii Cosăuți a fost egumenul Nicandru. În mai 1825 el a fost ridicat la rangul de arhimandrit și cu această ocazie a solicitat inventarierea și delimitarea averii mănăstirilor Cosăuți și Călărășăuca, administrate până atunci de egumenul Onisifor. La 22 decembrie 1826, arhimandritul Nicandru depune cererea de eliberare din funcția de stareț al mănăstirii Cosăuți din cauza marii sărăcii care s-a abătut asupra mănăstirii, rugând să fie transferat în altă funcție.
Nu se știe în ce împrejurări și când anume s-a produs o nouă schimbare în administrarea mănăstirii, dar în curând la stăreție a venit egumenul Lazăr, care a fost ultimul stareț al mănăstirii Cosăuți. După decesul acestuia în martie 1833, în iunie același an mănăstirea a fost închisă. Conform testamentului egumenului Lazăr, au fost documentate averile „mișcătoare și nemișcătoare” personale ale starețului, care au fost transmise în dar nepotului său, călugărul Ilarion de la mănăstirea Hârbovăț.
De la redeschiderea mănăstirii de monahi Cosăuți (1990) până în prezent, stăreția este încredințată arhimandritului Ieronim (Palii), născut în 1968, în satul Sârcova, raionul Rezina. A făcut școală medie și școală profesional-tehnică. La mănăstirea Cosăuți a venit de la mănăstirea Căpriana. Tot în același an a fost ridicat la rangul de egumen și decorat cu Crucea de aur. În 1993 a fost gratificat cu dreptul de a purta paliță și Cruce cu pietre scumpe, fiind ridicat la rangul de arhimandrit.
Comunitatea monahală[modificare | modificare sursă]
La 1820, în mănăstirea Cosăuți erau nouă monahi, care duceau un mod de viață comun (chinovial) și se întrețineau din roadele muncii lor.
În 1821, la mănăstire existau un ieromonah-stareț, doi ieromonahi și șase călugări, în total 9 persoane. La 30 aprilie 1825, la Cosăuți au rămas numai un ieromonah și trei monahi bătrâni și neputincioși. Starețul mănăstirii, egumenul Nicandru, relata: „… sunt la mare întristare, căci nu am cu cine să întâmpin trebuințele mănăstirii, atât în biserică, cât și cele denafară”. Starețul se afla în căutare de un om de nădejde pentru a-i încredința economia casei.
După redeschiderea mănăstirii în 1990 comunitatea monahală de la Cosăuți este în formare. Din 1998, funcția de econom a fost îndeplinită de Oleg Dorogan, născut în 1959, în satul Bădiceni, Soroca.
În 1999 duhovnic al mănăstirii, la solicitarea arhimandritului Ieronim, a fost numit ierodiaconul Iosif (Iurie Cațaga). Născut în 1975, în satul Vasilcău, Soroca, a fost călugărit în 1992, în același an hirotonisit ierodiacon. A absolvit Școala de Cântăreți de la Chiștelnița. Din decembrie 1999 a intrat la mănăstirea Cosăuți, unde a fost hirotonisit ieromonah. În componența comunității monahale se află ieromonahul Gherman (Ciobanu), iar în noiembrie 2008 egumenul Diodor a fost ridicat la rangul monahal de arhimandrit.
În 2000 la mănăstire sălășluiau 11 monahi și frați de ascultare. În 2008 unul dintre clericii mănăstirii, iereul Grigore (Romanciuc), după 14 ani de preoție la această mănăstire, a fost decorat cu bederniță și dreptul de a purta Crucea de aur.
În 2012, la mănăstire sunt patru viețuitori, slujbele se oficiază în română și rusă.
Complexul monahal[modificare | modificare sursă]
În 1820, la mănăstirea Cosăuți era o biserică de lemn, bătută din exterior cu scândură nouă de lemn, acoperită cu șindrilă-draniță, o clopotnița mică de lemn, acoperită cu șindrilă cu cinci clopote, două mari și trei mici, casa stăreției și câteva chilii, destule pentru a cuprinde întreaga comunitate. Chiliile erau de lemn, vechi toate acoperite cu stuf. Mănăstirea era împrejmuită cu un gard făcut pe jumătate din bârne și pe jumătate din nuiele, o poartă de stejar, dar toate învechite și parțial deteriorate.
În 1990 a început edificarea noului complex monastic Cosăuți, plasat pe un loc nou, pe malul celălalt al râului Cosăuți. Arhimandritul Ieronim a ridicat o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului după un proiect donat de ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei (în prezent – Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Biserica este terminată în 1999, construindu-se apoi și un corp de chilii cu trapeză. În octombrie 2002, de hramul mănăstirii, a fost sfințită biserica nouă. Însă în 1998 la mănăstire a izbucnit un incendiu care practic a mistuit chiliile monahilor. Reparațiile de la mănăstire au fost finisate abia către 2009. Un interes deosebit pentru cercetători prezintă Mănăstirea în Cretă, o chilie individuală de pe malul drept al Nistrului, denumită astfel de localnicii din satul Cosăuți. Prin analogie, stabilim unele asemănări la capitolul materie primă (rocă de cretă), tehnici de lucru (tăierea pietrei) și amenajarea interiorului Peșterei lui Bichir, de la intrarea în orașul Soroca. Acest schit rupestru este săpat într-o stâncă la o înălțime de 170 m, într-un plan orientat spre nord-vest. Terasa din fața chiliei, de cca 5 x 3 m, precum și accesul la chilie sunt grav accidentate.
În prezent intrarea inițială și construcțiile auxiliare sunt slab vizibile. Planul chiliei este neregulat, incluzând o cameră și o nișă care servea drept dormitor. Merită atenție și inscripțiile în chirilică de pe peretele exterior, în partea de est a intrării, ilizibile din cauza eroziunii puternice. Nu departe se pot desluși urmele unei cruci incizate în rocă. La vest de intrare, pe peretele exterior, sunt incizate niște simboluri cu o semnificație apropiată de cele ale soarelui din preistorie. Schitul mai are un loc de dormit, o vatră, nișe de plasare a icoanelor (pe peretele de nord-est al chiliei), fapt care confirmă existența unui schit de factură creștină.< name=link2 />
Biblioteca mănăstirii[modificare | modificare sursă]
Cea mai veche carte cunoscută ca provenind de la mănăstirea Cosăuți este un Tetraevanghel, în limba slavonă, care în prezent se află în Biblioteca Academiei din Kiev.
Actualmente, după deschiderea mănăstirii Cosăuți, biblioteca comunității include numeroase titluri de cărți sfinte, unele mai vechi, donate de enoriașii din localitate și păstrate cu sfințenie în anii dezmățului sovietic, alte titluri sunt mai noi, recent editate.
