Utilizator:Cristi Predună/teste
 |
Această pagină este destinată testelor
Utilizatorii înregistrați pot avea o „cutie cu nisip” personală, ca o subpagină a propriei pagini de utilizator. De exemplu, utilizatorul „Ixulescu” poate să-și creeze pagina Aici se fac experimente de redactare a codului-sursă, descris la Ajutor:Cum modific o pagină, cât și alte teste care precedă redactarea propriu-zisă a celorlalte pagini. Datorită naturii inerent experimentale a acestei pagini, conținutul ei este golit periodic. Vor fi șterse paginile de utilizator care conțin obscenități, mesaje publicitare, rasiste, jignitoare, cât și cele care conțin scrieri, informații, discuții și activități fără legătură cu obiectivele Wikipediei. Pentru întrebări, mesaje sau alte texte importante, vă rugăm să consultați pagina Legături utile. |
Cristi Predună[modificare | modificare sursă]
Cristi Predună sa născut peste deal de Bulzeștiul poetului Marin Sorescu, într-o vară (de 6 Iulie 1975), mai la deal de locul unde s-a născut irepetabilul menestrel Tudor Gheorghe. Apoi a urmat cursurile Școlii gimnaziale la Balș, după care a urmat Liceul Tehnologic „Gheorghe Magheru” din Râmnicu-Vâlcea. Se de clară un autodidact cu un deosebit simț artistic, foarte atent la detalii și cu o forță extraordinară de muncă și creație artistică. Pasiunile lui sunt multiple, Dumnezeu i-a hăruit multe daruri, fără să-l întrebe măcar dacă este deacord: cântă la câteva instrumente muzicale (chitară, muzicuță și acordeon), cântă cu vocea lui sensibilă, pictează, sculptează, modelează diferite materii creând texturi cu efecte originale și irepetabile, scrie poezie și uneori proză. Întreaga lui existență este un conglomerat de trăiri, uneori frustrări, alteori împliniri, pentru că, din tot ceea ce a primit, încercă să ducă spre excelență într-o manieră nativă autentică, nereușind totdeauna. De aceea vine în fața noastră, a cititorilor, pentru a ne aduce un pic de bucurie din bucuria inimii sale, printr-un cântec, doinit sau jeluit în maniera lui specifică, sau printr-un vers care scoate la lumină durerea cuibărită în adâncurile sale, care, uneori sunt tenebroase, alteori încălzite de lumină. Darul? Spune că îl are de la Dumnezeu prin părinți. Gândul bun? Sigur de la Dumnezeu precum și dorința fierbinte de a schimba ceva în rutina lui sau în rutina noastră. Mi-a plăcut această superbă declarație ce îi aparține: „Când încep să scriu sau să cânt, îmi SIMT trupul îmbălsămat cu aromele veșniciei. Sufletul mi se inundă cu apă vie. În acele clipe, cerul parcă mi-este mai aproapre și GUST din dulceața păcii Lui. Apoi mă las mângâiat de razele luminii vindecătoare, ce coboară până la mine, de la Tronul Său. Nu pot să VĂD și nici să ATING poarta frumoasă prin care sunt convins și cred că într-o zi voi merge „acasă”, dar, pot să ASCULT glasul duios ce mă cheamă, cu suspine neștiute, negrăite: Vino!”