Cineva acolo sus nu mă lasă de aproape 30 de ani în pace. Să fie oare o coincidență că primul meu contact cu celiachia a fost de 1 mai 1983, 5 ani mai târziu mi s-a adus un sac de făină fără gluten în casă cu rugămintea de a-l da mai departe acelor persoane care au nevoie de ea, că în 1989 i sa diagnosticat unui fiu a unei colege de servici celiachie, 6 luni mai târziu am primit din nou alimente fără gluten în casă cu rugămintea de a le da mai departe și să întreb dacă am întrebări la adresa expeditoarei. Am întrebat și de atunci am tot primit răspunsuri, cerute, și multe necerute.
Primul meu contact cu medicii gastroenterologi mi-a adus următorul răspuns: "Mergeți la pediatrie la doamna dr. XX, că nu ține de noi; este o boală a copilului.
Am auzit o propoziţie care îmi revine deseori în minte. A fost spusă de tatăl a 5 copii care nu a ştiut că această propoziţie mă va urmări în anii care au urmat şi mă urmăreşte până azi:
"Vai de părinţii care nu ştiu să înveţe de la copii."
Am decis că locul nostru este aici, nu în Germania. Un bătrân înţelept, episcop german, ne-a prezis atunci (o lună după uniunea monetară cu RDG şi câteva luni înaintea uniunii teritoriale între RFG şi RDG) ce o să se întămple cu Germania 10 ani mai târziu.Şi are atâta dreptate!!
Este anul în care am mai crezut că pot să încep ceva în ţară. Că doar am dat de democraţie. E anul când am decis să urmez o şcoală postliceală sanitară pentru că n-am prea înţeles mare lucru din informaţiile primite despre celiachie, iar medicii n-au prea ştiut nici ei cu ce mă pot ajuta, trimiţându-mă de la Ana la Caifa.
Erau la modă acele "asociaţii" cu scop de valorficare a "ajutoarelor". De ce n-am face şi noi una, că poate curg alimentele fără gluten şi ne luăm o grijă de pe cap. Cu legislaţia de atunci nu prea erau probleme, iar de secret profesional încă nu auzise lumea medicală mare lucru.Şi pe urmă ce este de fapt democraţia? Ce este dreptul la liberă exprimare? Ce este cu acei termeni de societate, asociaţie când tot funcţionează totul şi aşa?
Nu se ştia atunci că o asociaţie nonprofit există doar din munca concertată a celor interesaţi de a rezolva această problemă a membrilor asociaţiei.
Ce a urmat? Ar trebui să nu mai visez la cai verzi pe pereţi, pentru că am trecut de acea vârstă. Nu am linişte nici azi cu celiachia, când vreau eu să ies din horă vine altul şi mă bagă iarăşi în joc.Să fie oare chiar doar o coincidenţă?
Aceasta cu toate că mi s-a spus în trecut că sunt naivă dacă cred că se poate rezolva problema celiachiei în curând, că nu o să se întâmple mult timp nimic pentru că nu este de interes şi nu avem teren genetic pentru această boală. Din Vest mi s-a spus în repetate rânduri că va fi nevoie de două generaţii pentru a schimba mentalitatea unui popor, până când nu vom mai aştepta să ni se spună "de Sus" ce avem de făcut şi o să crească numărul celor care îşi asumă răspunderea pentru ceea ce au făcut sau vor face. Unele păreri sau schimbat deja în ultimii ani atât pe plan internaţional, dar mai ales pe plan naţional şi s-ar putea schimba şi mai repede, dacă pentru viaţa unora ziua ar avea 30 de ore.
Acum o lună am citit wikipedia altfel decât până atunci. Şi am văzut că enciclopedia are nevoie de articole scrise astfel încât să fie citibile de orice cititor. Medicinistul se descurcă şi fără wikipedia în domeniul lui.Are maşinile de căutare medicale, cu articole medicale, scrise pe limba medicală, înţelese doar de cei iniţiaţi în aceste coduri secrete. Dacă nu eşti iniţiat în această limbă medicală rişti ori să înţelegi în loc de gară- aeroport ori să te apuci de şcoală. În cel mai bun caz ai un prieten medicinist la dispoziţie care traduce limba medicală în limba româneşte.
Am rămas lipită de wikipedia, până când mă va arunca cineva afară.
Dacă doriţi să-mi lăsaţi un mesaj, scrieţi la sfârşitul paginii "discuţie" (click pe discuţie în capul paginii) sau trimiteţi-mi e-mail dând click în bara din stânga pe "Trimite e-mail".
Această imagine a fost (sau este prin prezenta) oferită domeniului public de către autorul său, Karin. Aceasta se aplică în toată lumea. Dacă acest lucru nu este posibil din punct de vedere legal, autorul dă dreptul oricui de a folosi imaginea pentru orice scop, fără nici o condiţie, în cazul în care acestea nu sunt cerute de lege. Aceasta face subiectul Termenilor.
Piaţa Mare Latura de vest: Biserica Catolică, Turnul Primăriei. Decembrie 2006
Casă de locuit din Piaţa Mare
Biserica parohială evanghelică văzută din Oraşul de Jos
Zidul Cetăţii
Felicitări! Aţi obţinut premiul II la secţiunea Ştiinţe a concursului de scriere. Premiul v-a fost acordat pentru scrierea articolului SIDA.
Pentru pasiunea cu care ne scrii şi pentru persoana care eşti. Pentru povestea ta. Cu drag, Rebel.
