Ion Valjan

A nu se confunda cu muzicianul Ion Vasilescu (1903 - 1960)

Date personale
Ion Valjan

Nume la naștere	Ion Al. Vasilescu
Născut	1881
Decedat	1960 (79 de ani)
Cetățenie	Regatul României
Ocupație	scriitor dramaturg politician avocat
Activitate
Studii	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Modifică date / text

Ion Valjan (pseudonimul literar al lui Ion Al. Vasilescu), n. 16 decembrie 1881, Turnu Măgurele - d. 29 aprilie 1960, spitalul Penitenciarului Văcărești, București) a fost avocat, judecător, om politic, dramaturg, memorialist român.

Biografie

Primii ani

Tatăl său, originar din Slatina, era funcționarul vamal Alexandru Vasilescu, iar mama a fost Elisa Alexandrina Bătășanu, originară din satul Ciorâca, comuna Chilia (astăzi, sat în comuna olteană Făgețelu).

Tatăl ajunge șeful vămii la Turnu Măgurele, loc în care se naște viitorul magistrat și dramaturg, Ion Alexandru Al. Vasilescu, consacrat în literatură ca I. Valjan^[1]

Copilul trăiește cu părinții la Turnu Măgurele, până când intră în clasa I, pe care o parcurge la Giurgiu, unde tatăl său, conform, reglementărilor din domeniul vamal, primește un nou loc de muncă. Clasele a II-a și a III-a le urmează la Ploiești, apoi familia se mută Turnu Severin, unde Ion Al. Vasilescu parcurge clasa a IV-a (în anul școlar 1891/1892) și, mai departe, clasele elementare și o parte din cele liceale în cadrul Liceului Traian din Turnu Severin, continuate la Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila, unde l-a avut coleg de bancă pe Panait Cerna. De fapt, este „reperat” viitorul Ion Al. Vasilescu - Valjan ca violonist chiar, într-o fotografie brăileană din 1899, fiind probabil la finele liceului.

În 1903 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Iași, după care și-a dat doctoratul la Paris.^[2]. A fost directorul Teatrului Național din București în perioada 1923–1924 și director general al teatrelor României între 1923–1926.

După 1945

Valjan a fost arestat în 1950; a fost închis la Aiud, la Ocnele Mari și la Pitești.^[3]

Opera literară

Piese de teatru

Comedii

(1912) — Ce știa satul... - prima piesă de teatru radiodifuzată în România la 18 februarie 1929^[4]
(1920) — Nodul gordian
(1920) — Lacrima
(1941) — O inspecție
(1933 și 1936) — Generația de sacrificiu

Postume

Teatru. Generația de sacrificiu, București, Editura Minerva, (1985) și Vremea, (1998);
Cu glasul timpului. Amintiri, București, Editura Eminescu, (1987 și 1996); Humanitas, * (2013);^[5]
Trei crime celebre, București, Garamond, (1994).

Referințe și note

^ ro Volumul „Cu glasul timpului" de Ion Valjan, la Humanitas
^ ro Ion Valjan, Humanitas
^ „Așa a murit, la Jilava, avocatul și scriitorul Ion Valjan”. Arhivat din original la 16 aprilie 2016. Accesat în 7 aprilie 2016.
^ 80 de ani de Teatru National Radiofonic
^ O seară vintage cu Victor Rebengiuc dedicată lui Ion Valjan, la Librăria Humanitas Kretzulescu - Ziarul Metropolis, Ziarul Metropolis, 9 iulie 2013

Vezi și

Listă de dramaturgi români

[1] ro Volumul „Cu glasul timpului" de Ion Valjan, la Humanitas

[2] ro Ion Valjan, Humanitas

[3] „Așa a murit, la Jilava, avocatul și scriitorul Ion Valjan”. Arhivat din original la 16 aprilie 2016. Accesat în 7 aprilie 2016.

[4] 80 de ani de Teatru National Radiofonic

[5] O seară vintage cu Victor Rebengiuc dedicată lui Ion Valjan, la Librăria Humanitas Kretzulescu - Ziarul Metropolis, Ziarul Metropolis, 9 iulie 2013

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]