Ion Valjan
- a nu se confunda cu muzicianul Ion Vasilescu (1903 - 1960)
VALJAN, I. (Numele la naștere: Ion Al. Vasilescu) - avocat, judecător, om politic, dramaturg, memorialist (ns. pe 16 dec. 1881, la Turnu Măgurele - m. în 29 apr. 1960, la spitalul Penitenciarului Văcăreşti - București). Tatăl său, originar din Slatina, era Alexandru Vasilescu, iar mama a fost Elisa Alexandrina Bătășanu, din satul Ciorâca – com Chilia (azi: sat în comuna olteană Făgețelu). Tatăl ajunge șeful vămii la Turnu Măgurele, loc în care se naște viitorul magistrat și dramaturg, Ion Al. Vasilescu, consacrat în literatură ca I. Valjan[1] . Copilul trăiește cu părinții la Turnu Măgurele, până când intră în clasa I, pe care o parcurge la Giurgiu, unde tatăl său, conform, reglementărilor din domeniul vamal, primește un nou loc de muncă. Clasele a II-a și a III-a le urmează la Ploiești, apoi familia vine la Turnu Severin, unde Ion Al. Vasilescu – Valjan parcurge clasa a IV-a (în anul școlar 1891/1892) și, mai departe, clasele elementare și o parte din cele liceale în cadrul Liceului “Traian” din Turnu Severin, continuate la Liceul “N. Bălcescu” din Brăila, unde l-a avut coleg de bancă pe Panait Cerna (îl reperăm pe Ion Al. Vasilescu - Valjan ca violonist chiar, într-o fotografie brăileană din 1899, probabil la finele liceului).
| Ion Valjan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ion Al. Vasilescu  |
| Născut | 1881 |
| Decedat | 1960 (79 de ani) |
| Cetățenie |  Regatul României |
| Ocupație | scriitor dramaturg politician avocat |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
Modifică date / text  | |
În 1903 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Iași și și-a dat doctoratul la Paris[2]. A fost directorul Teatrului National din București în perioada 1923–1924 și director general al teatrelor între 1923–1926. Valjan a fost arestat în 1950; a fost închis la Aiud, la Ocnele Mari și la Pitești.[3]
Opera literară[modificare | modificare sursă]
Piese de teatru[modificare | modificare sursă]
- Comedii
- Ce știa satul... (1912) - prima piesă de teatru radiodifuzată în România la 18 februarie 1929[4]
- Nodul gordian (1920)
- Lacrima (1920)
- O inspecție (1941)
- Generația de sacrificiu (1933, 1936)
Postume[modificare | modificare sursă]
- Teatru. Generația de sacrificiu, București, Minerva, 1985 și Vremea, 1998;
- Cu glasul timpului. Amintiri, București, Eminescu, 1987 și 1996; Humanitas, 2013[5]
- Trei crime celebre, București, Garamond, 1994.
Referințe și note[modificare | modificare sursă]
- ^ Volumul „Cu glasul timpului" de Ion Valjan, dezbătut joi, la Humanitas
- ^ Ion Valjan, Humanitas
- ^ „Așa a murit, la Jilava, avocatul și scriitorul Ion Valjan”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ 80 de ani de Teatru National Radiofonic
- ^ O seară vintage cu Victor Rebengiuc dedicată lui Ion Valjan, la Librăria Humanitas Kretzulescu - Ziarul Metropolis, Ziarul Metropolis,
