Ion Vova
| Ion Vova | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 30 septembrie 1917 Berlin, Imperiul German |
| Decedat | 7 ianuarie 2011 București |
| Naționalitate | română |
| Ocupație | regizor |
Modifică date / text  | |
Vladimir Ionescu, mai cunoscut ca Ion Vova, (n. 30 septembrie 1917, Berlin - 7 ianuarie 2011,[1] București) a fost un actor, realizator de emisiuni și regizor artistic la Radiodifuziunea Română. Era supranumit Domnul Radio deoarece a lucrat peste 60 de ani în radio și a realizat peste 1.000 de emisiuni[2] dintre care cea mai cunoscută este Ora veselă.[3]
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la 30 septembrie 1917, la Berlin, unde mama sa, Aglaia Mihăilescu-Toscani, studia canto.[4]
A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică, secția actorie, la clasa profesorului Ion Manolescu, fiind coleg cu Radu Beligan.
Din 1952 lucrează ca regizor la Societatea Română de Radiodifuziune inițial ca regizor de studio, apoi ca regizor artistic. A promovat la radio doua generații de actori cum ar fi: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Constantin și Nae Lăzărescu.
Printre emisiunile radio la care a lucrat se numără: Prietena noastră, cartea, Părinți și copii, Do-re-mi, Legendele Olimpului, Teatru la microfon, Unda veselă, Satira și umorul, Noapte bună, copii!.
Piese de teatru regizate (selecție)[modificare | modificare sursă]
Aceasta este o listă de piese de teatru regizate de Vova - între paranteze (unde este cazul) este trecut (și) anul întregistrării radio.
- Tartuffe de Molière[5]
- Cei doi tineri din Verona (înregistrare din 1953; și ca actor),[6] Regele Lear (din 1954), Nevestele vesele din Windsor (din 1956)[7] de William Shakespeare
- de Henrik Ibsen
- de George Bernard Shaw
- de Miguel de Cervantes
- Soțul ideal de Oscar Wilde[8]
- de Vasile Alecsandri
- Justiție (în 1969), Diplomație (în 1969), Începem (1979), Om cu noroc (1983) de Ion Luca Caragiale
- Titanic Vals; Profesorul de franceză (în 1991) de Tudor Mușatescu[9]
- de Mircea Ștefănescu
- Comisarul e băiat de treabă (în 1972) de Georges Courteline
- Nu priviți la îngeri (în 1977) de Tome Arsovski
- Boemii (din 1995) - pe baza piesei de teatru Lulu Popescu de Ion Minulescu
- Revizorul (din 1953) de Nikolai Gogol[10]
- Volpone (din 1956) de Ben Jonson (regia de studio și ca actor de voce)
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Directorul nostru (1955)
Premii[modificare | modificare sursă]
Ion Vova a primit Premiul Asociației Umoriștilor din România în 1991 pentru activitate creatoare în domeniul emisiunilor de comedie, Premiul Asociației oamenilor de știință – scenarii științifice (1994), Premiul UNCER – creații radiofonice în Fonoteca de aur (1999), Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic, acordat la Gala UNITER pentru stagiunea 1999 – 2000, Titlul de excelență al Culturii Române (2001), Diplomă de fidelitate față de Radio România – 50 ani (2002).[11]
Referințe și note[modificare | modificare sursă]
- ^ D.G. - A murit maestrul Ion Vova (hotnews.ro), 7 ianuarie 2011
- ^ Ion Vova, o viață în eter (evz.ro), 2 noiembrie 2008
- ^ Ora Vesela (tnr.srr.ro)
- ^ Dana Andronie - Cei ce ne-au părăsit în 2011. Ion Vova: "Nu accept să fiu bătrân!" (jurnalul.ro)
- ^ Maestrul Ion Vova s-a stins din viață (romania-actualitati.ro)
- ^ Fonoteca de aur - „Cei doi tineri din Verona” de William Shakespeare Arhivat în , la Wayback Machine. (radioromaniacultural.ro)
- ^ Teatru Național Radiofonic - Arhiva program ianuarie 2011
- ^ Maraton de teatru radiofonic George Bernard Shaw și Oscar Wilde (tnr.srr.ro), 1 decembrie 2010
- ^ Teatru Național Radiofonic - Arhiva program - August 2013
- ^ Teatru Național Radiofonic - Arhiva program - Decembrie 2012 (tnr.srr.ro)
- ^ In memoriam - Ion Vova (tnr.srr.ro), 11 februarie 2011
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Ioan Massoff - Teatrul romînesc: privire istorică, Volumul 8, Editura pentru Literatură, 1981, pagina 406
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Ion Vova Arhivat în , la Wayback Machine. la Radio România Cultural.ro
- Ion Vova la CineMagia.ro