Ion Vova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ion Vova
Date personale
Născut30 septembrie 1917
Berlin, Imperiul German
Decedat7 ianuarie 2011
București
Naționalitateromână
Ocupațieregizor

Vladimir Ionescu, mai cunoscut ca Ion Vova, (n. 30 septembrie 1917, Berlin - 7 ianuarie 2011,[1] București) a fost un actor, realizator de emisiuni și regizor artistic la Radiodifuziunea Română. Era supranumit Domnul Radio deoarece a lucrat peste 60 de ani în radio și a realizat peste 1.000 de emisiuni[2] dintre care cea mai cunoscută este Ora veselă.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 30 septembrie 1917, la Berlin, unde mama sa, Aglaia Mihăilescu-Toscani, studia canto.[4]

A absolvit Academia de Muzică și Artă Dramatică, secția actorie, la clasa profesorului Ion Manolescu, fiind coleg cu Radu Beligan.

Din 1952 lucrează ca regizor la Societatea Română de Radiodifuziune inițial ca regizor de studio, apoi ca regizor artistic. A promovat la radio doua generații de actori cum ar fi: Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Rodica Popescu Bitănescu, Nicu Constantin și Nae Lăzărescu.

Printre emisiunile radio la care a lucrat se numără: Prietena noastră, cartea, Părinți și copii, Do-re-mi, Legendele Olimpului, Teatru la microfon, Unda veselă, Satira și umorul, Noapte bună, copii!.

Piese de teatru regizate (selecție)[modificare | modificare sursă]

Aceasta este o listă de piese de teatru regizate de Vova - între paranteze (unde este cazul) este trecut (și) anul întregistrării radio.

Premii[modificare | modificare sursă]

Ion Vova a primit Premiul Asociației Umoriștilor din România în 1991 pentru activitate creatoare în domeniul emisiunilor de comedie, Premiul Asociației oamenilor de știință – scenarii științifice (1994), Premiul UNCER – creații radiofonice în Fonoteca de aur (1999), Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic, acordat la Gala UNITER pentru stagiunea 1999 – 2000, Titlul de excelență al Culturii Române (2001), Diplomă de fidelitate față de Radio România – 50 ani (2002).[11]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]