Geastrum fimbriatum

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Steaua pământului)
Sari la navigare Sari la căutare

Geastrum fimbriatum sin.

Geastrum sessile

Solingen 23.09.2017 Fringed Earthstar - Geastrum fimbriatum (37067732274).jpg
Steaua pământului, tătăraș
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Geastrales
Familie: Geastraceae
Gen: Geastrum
Specie: G. fimbriatum
Nume binomial
Geastrum fimbriatum
Fr. (1829)
Sinonime
  • Lycoperdon sessile Sowerby (1809)
  • Geastrum rufescens var. minor Pers. (1801)
  • Geaster tunicatus Vittad. (1842)
  • Geastrum sessile ( Sowerby) Pouzar (1971)
  • Geastrum fimbriatum f. pallidum A.H.Sm. (1951)

Geastrum fimbriatum, (Elias Magnus Fries, 1829) sin. Geastrum sessile (James Sowerby, 1809 ex Zdeněk Pouzar, 1971), din încrengătura Basidiomycota, în familia Geastraceae și de genul Geastrum,[1][2] este o specie de ciuperci necomestibilă și saprofagă, ce descompune resturi vegetale, denumită în popor steaua pământului sau tătăraș(i).[3] Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord de la câmpie la munte în grupuri, pe terenuri bazice, bogate în humus și poate fi întâlnită frecvent în pădurile de conifere, de foioase și mixte precum prin parcuri, grădini și chiar cimitire. Timpul apariției este din (iunie) iulie până în noiembrie.[4][5]

Epitetul se trage din cuvântul latin (latină fimbria=franjure, ciucure, buclă) respectiv latină fimbriatus=franjurat),[6] nume cauzat exoperidiei despicate.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Numele binomial actual până în prezent (2021) a fost determinat de marele savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 3 al operei sale Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species din 1829,[7] deși micologul englez James Sowerby descrisese specia ca Lycoperdon sessile deja insa anul 1809, de verificat în volumul 4 al marii sale lucrării Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms.[8] Când micologul ceh Zdeněk Pouzar a transferat specia la genul Geastrum cu epitetul lui Sowerby în 1971, a menționat pe drept, că acesta ar fi numele binomial corect, fiind cel mai vechi,[9] dar Fries a avut și mai are un statut special în cea ce privește denumirile ciupercilor, de acea a rămas taxonul suedezului.

Ambii taxoni se regăsesc în cărți micologice, preponderent însă cel al lui Fries. Celelalte încercări de redenumire nu sunt folosite, fiind astfel neglijabile.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Bres.: Geaster frimbiatus
  • Corpul fructifer: are un diametru de 5-8 cm și o înălțime de 3-5 cm, se dezvoltă la început subteran în forma unei biluțe mici albicioase uneori cu fire de pământ incrustate în ea si cu un înveliș destul de scorțos, apoi iese la suprafața pământului. Exoperidia se desface în 4-6 (11) lobi groși, care se crestează transversal. Inițial arătând în sus, ei încep sa se răsucească în jos cu vârfuri încovoiate, astfel încât ridică sacul sporifer din centru. Acesta este neted cu un mic peristom ciliat în apex, în stadiul prim alb și membranos, dar repede de culoarea cojii de alună spre măsliniu și pergamentos. Lobii au inițial o consistență cărnoasa și alb-murdară, devenind din ce in ce mai lemnoși și maronii. La maturitate, endoperidia se deschide printr-un orificiu asemănător unui crater minuscul cu marginea franjurată, încât sporii maturi au posibilitatea de a scăpa în aer liber. Astfel pot fi răspândiți de vânt.
  • Piciorul: lipsește la această specie, prezentând doar o abordare de rădăcină la bază.
  • Carnea (gleba): este inițial albă și fibroasă, dar devine repede vatoasă, câlțoasă și de culoarea tutunului, iar în sfârșit brun-negricioasă și prăfoasă. Mirosul și gustul sunt imperceptibili.[4][5]
  • Caracteristici microscopice: are spori sunt foarte mici, globuloși, ornamentați fin verucos și amiloizi (ce înseamnă colorabilitatea structurilor tisulare folosind reactivi de iod), având o mărime de 2,5-3,5 microni. Pulberea lor este brun-măslinie.[10]
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.

Confuzii[modificare | modificare sursă]

Steaua pământului poate fi confundată cu alte specii ale genului. Diferențierea este foarte dificilă, dar nu joacă niciun rol important pentru un numai culegător, fiindcă soiurile sunt cu toate absolut necomestibile. Aici câteva exemple: Geastrum elegans,[11] Geastrum fornicatum,[12] Geastrum lageniforme,[13] Geastrum minimum,[14] Geastrum nanum,[15] Geastrum pectinatum,[16] Geastrum quadrifidum,[17] Geastrum rufescens,[18] Geastrum saccatum,[19] Geastrum striatum[20] sau Geastrum triplex.[21]

Specii asemănătoare în imagini[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Din cauza cărnii câlțoase și dezvoltării foarte rapide a pulberii, steaua pământului este absolut necomestibilă, dar poate fi privită cu uimire.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 510, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1, 2
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 528-529 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  5. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 606-607, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 475
  7. ^ Elias Fries: „Systema mycologicum, sistens fungorum ordines, genera et species”, vol. 3, Editura Ernest Mauritius, Greifswalde 1829, p. 16 [1]
  8. ^ James Sowerby: „Coloured Figures of English Fungi or Mushrooms”, vol. 4, Editura J. Davis, London 1809, p. + tab. 401
  9. ^ Zdeněk Pouzar: „Geastrum sessile the correct name for Geastrum fimbriatum Fr. (Gasteromycetes)”, în: „ Folia Geobotanica et Phytotaxonomica”, vol. 6, nr. 1, 1971, p. 93-97
  10. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1134
  11. ^ Pilzforum
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 601, ISBN 3-405-12116-7
  13. ^ Carlo Vittadini: (1842). „Monographia Lycoperdineorum”, însă: „Memorie della Reale Accademia Delle Scienze di Torino”, nr. 5, 1842, p. 16
  14. ^ Jurnalul „Der Tintling”
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 622-623 - 2, ISBN 88-85013-46-5
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 526-527, ISBN 3-405-12124-8
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 464-465 - 2, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 630-631 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Mushroom Expert
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 624-625 - 1, ISBN 88-85013-46-5
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 600-601, ISBN 3-405-12116-7

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Marcel Pârvu: „Ghid practic de micologie”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca 2007
  • Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985

Legături externe[modificare | modificare sursă]