Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest
- A nu se confunda cu Oblastul Autonom Sârb Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest
| Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest | |||||
| |||||
| |||||
 Localizare | |||||
| Capitală | Vukovar | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Guvernare | |||||
| Președinte | |||||
| - 1995–1996 | Slavko Dokmanović | ||||
| - 1996–1998 | Goran Hadžić | ||||
| Istorie | |||||
Modifică date / text  | |||||
Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest (în sârbă Источна Славонија, Барања и Западни Срем/ Istočna Slavonija, Baranja i Zapadni Srem; în croată Istočna Slavonija, Baranja i Zapadni Srijem) a fost o entitate paralelă sârbă de scurtă durată de pe teritoriul Croației în perioada 1995–1998. Aceasta a cuprins același teritoriu cu Oblastul Autonom Sârb Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest, format în 1990, care a fuzionat în Republica Sârbă Krajina. Atunci când această din urmă entitate a fost dizolvată odată cu sfârșitul Războiului de Independență al Croației în 1995, acest teritoriu a existat încă trei ani.[2][3][4]
După Acordul de la Erdut din 12 noiembrie 1995, teritoriul a fost reintegrat în Croația în cadrul misiunii ONU de menținere a păcii (UNTAES). Consiliul comun al comunelor, un organism juridic inter-comunal sui generis creat în timpul procesului de reintegrare, urmărește interesele comunității sârbe din zonă.
Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest, partea de est a Republicii Sârbe Krajina, a fost uneori denumită „Podunavska Krajina” de către sârbi sau „Hrvatsko Podunavlje” de către croați.[5]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest a fost formată din singura parte a Republicii Sârbe Krajina (RSK) care nu a fost cucerită militar de forțele guvernamentale croate în august 1995. După Operațiunea Furtuna din august 1995, prin care majoritatea Republica Sârbe Krajina a fost adusă sub controlul croat, Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest a devenit un teritoriu auto-guvernat de facto. Imediat după finalizarea operațiunii Furtuna, președintele american Bill Clinton, în cadrul unei inițiative pentru a pune capăt războiului în Bosnia, a declarat că trebuie să existe „... un plan pe termen lung pentru o soluție durabilă a situației din Slavonia Orientală... bazat pe suveranitatea croată și pe principiile enunțate în planul Z-4”.[2]
Croația în această perioadă a ezitat între o soluție diplomatică sau militară, dar din cauza presiunii puternice din partea comunității internaționale, posibilitatea intervenției militare a fost respinsă.[2]
În noiembrie 1995, liderii sârbi locali au semnat Acordul de la Erdut, prin care a fost convenită eventuala reintegrare a acestei regiuni în Croația. Acordul Erdut a fost o parte a negocierilor în cadrul conferinței Acordului de la Dayton. Cu toate acestea, încă din 2007, echipa de negocieri croată nu acceptase planul Z-4 propus de președintele Bill Clinton ca bază pentru negocieri.[2]
Geografie[modificare | modificare sursă]
Teritoriul fostei Slavonii Orientale, Baranja și Syrmia de Vest face parte din Bazinul Pannoic central european. Granița de est a regiunii a fost în mare parte fluviul Dunărea, în timp ce aproximativ o treime din granița de vest era pe râul Drava. Parcul Natural Kopački rit a fost situat în apropierea confluenței râului Drava cu Dunărea și a constituit o barieră geografică majoră - nu existau legături rutiere sau feroviare între Baranja și părțile de sud ale teritoriului, decât prin Serbia.
Alte granițe nu erau granițe naturale: granița cu Ungaria în nord a existat din perioda Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, granița de est cu RF Iugoslavia a existat parțial din timpul Regatului Slavoniei (pe Dunăre) și a fost parțial stabilită la formarea RSF Iugoslavia, în timp ce granița cu restul Croației în vest și sud s-a format după ce fronturile au fost stabilite în prima fază a Războiului de Independență al Croației.
Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest a avut pe teritoriul său 124 de așezări, cu un total de 193.510 locuitori, astfel încât era cel mai mare Oblast Autonom Sârb (Српска аутономна област) după populație de pe teritoriul Croației.
Slavonia Orientală este o zonă în mare parte plată, cu cel mai bun tip de sol în care agricultura este foarte dezvoltată, în special câmpurile de grâu. De asemenea, are mai multe păduri, precum și podgorii.
Câmpurile petroliere Đeletovci sunt situate între așezările Đeletovci, Banovci și Nijemci.
Traficul pe Autostrada Frăției și Unității (astăzi A3) a fost întrerupt odată cu formarea Slavoniei Orientale, Baranja și Syrmia de Vest. Transportul de apă peste Dunăre a continuat neobstrucționat. Râul Drava nu era navigabil în acea perioadă. Linia feroviară dintre Zagreb și Belgrad și transportul auto dintre Budapesta și Sarajevo au fost, de asemenea, închise.
Guvern[modificare | modificare sursă]
Președinții Comitetului de Coordonare[modificare | modificare sursă]
- Slavko Dokmanović (7 august 1995 - 1996)
- Goran Hadžić (1996 - 15 ianuarie 1998)
Președinții Comitetului Executiv[modificare | modificare sursă]
- Borislav Držajić (7 august 1995 - 1996)
- Vojislav Stanimirović (1996 - 15 ianuarie 1998)
Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]
- Problema spinoasă a autonomiei etnice în Croația: lideri sârbi și propuneri de autonomie, Nina Caspersen, London School of Economics and Science Science ( https://web.archive.org/web/20110302211937/http://www.ecmi.de /fileadmin/downloads/publications/JEMIE/2003/nr3/Focus3-2003_Caspersen.pdf )
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d Bing, Albert (). „Put do Erduta-Položaj Hrvatske u međunarodnoj zajednici 1994.-1995. i reintegracija hrvatskog Podunavlja”. Scrinia Slavonica. Zagreb: Hrvatski institut za povijest. 7: 371–404.
- ^ Barić, Nikica (). „Srpska oblast Istočna Slavonija, Baranja i Zapadni Srijem – od "Oluje" do dovršetka mirne reintegracije hrvatskog Podunavlja (prvi dio)”. Scrinia Slavonica. Zagreb: Hrvatski institut za povijest. 11: 393–451.
- ^ Živić, Dražen (). „Prognano stanovništvo iz hrvatskog Podunavlja i problemi njegovog povratka (1991.-2001.)”. Hrvatski Geografski Glasnik. Zagreb. 65 (1): 63–81. doi:10.21861/HGG.2003.65.01.04
.
- ^ Albert Bing, Put do Erduta. Položaj Hrvatske u međunarodnoj zajednici 1994.-1995. i reintegracija hrvatskog Podunavlja, Scrinia Slavonica, Vol.7 No.1 Rujan 2007
