Serge Moscovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Serge Moscovici
2003Moscovici2.jpg
Date personale
Născut [1] Modificați la Wikidata
Brăila, România Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani) Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Marie Bromberg[*] Modificați la Wikidata
Copii Pierre Moscovici Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța
România Modificați la Wikidata
Ocupație social psychologist[*]
sociolog[*]
profesor universitar
psiholog Modificați la Wikidata
Activitate
Alma mater Universitatea din Paris, École pratique des hautes études[*]
Organizație Universitatea din Paris
Premii Comandor al Legiunii de Onoare[*]
Premiul Balzan[*] ()
Legiunea de onoare

Serge Moscovici (n. 14 iunie 1925, Brăila ca Srul Herș Moscovici, d. 16 noiembrie 2014) a fost un psiholog evreu, româno-francez, istoric al științei și unul dintre principalii teoreticieni ai ecologiei politice și ai psihologiei sociale.

Moscovici provine dintr-o familie de evrei români. În anul 1938 a fost exclus de la liceul pe care îl frecventa în București, din cauza legilor anti-semite. După ce a supraviețuit pogromului din București din ianuarie 1941, a fost trimis la muncă forțată până pe 23 august 1944, când a avut loc lovitura de stat. Din 1939 până în 1947 a fost membrul Partidului Comunist Român. În timpul acestor ani și-a dezvoltat dragostea pentru citit și limba franceză, în special prin contactul său cu Isidor Goldstein[2]. Împreună vor pune bazele revistei Da, care a apărut pentru prima oară la finele anului 1944. Revista a fost rapid cenzurată. În 1947 a părăsit România, trecând ca refugiat prin Ungaria, Austria și Italia. Un an mai târziu a ajuns in Franța. În anul 1949 a primit licența în psihologie și în 1950 diploma Institutului de Psihologe din Paris. Începând cu 1950 a primit o bursă pentru refugiați și așa și-a putut continua studiile la Sorbona.

Acolo a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului francez.[3]

Serge Moscovici este cunoscut în psihologie în special pentru cercetările avute despre influența minorităților asupra majorităților[4]. Pentru asta, cel mai important este comportamentul minorității.Moscovici diferențiază urmatoarele stiluri comportamentale ale minorității: investiția (intervenție și sacrificiu personal pentru țelurile minorității), automonie (comportament înglobând independență, hotărâre, obiectivitate), consistență (încredere în sine, hotărâre de nestrămutat), rigiditate și corectitudine. Aceste comportamente nu trebuie arătate simultan în permanență sau în cea mai pură formă. Pentru minoritate este în special greu, să reacționeze rigid și în același timp corect. Efectul acestor comportamente asupra societății depinde, pe lângă asta și de părerea minorității și de conjuncturile sociale în care trăiește aceasta.

A fost director al Școlii de Studii Avansate în Științe Sociale (École des hautes études en sciences sociales) din Paris. Moscovici a fost unul dintre fondatorii psihologiei sociale. A fost directorul Laboratorului de Psihologie Socială de la EHESS (Laboratoire de psychologie sociale) și fondator al Laboratorului European de Psihologie Socială de la Casa de Științe Umane din Paris (Laboratoire européen de psychologie sociale à la Maison des sciences de l'homme à Paris) (1976-2006), primul președinte al Asociației Europene de Psihologie Socială Experimentală între 1974-1980, Comisia transnațională de Psihologie Socială din Consiliul de Cercetare Socială.

Este tatăl politicianului Pierre Moscovici.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

  • La Psychanalyse, son image et son public, PUF, 1961/1976
  • Reconversion industrielle et changements sociaux. Un exemple: la chapellerie dans l’Aude, Armand Colin, 1961
  • L'Expérience du mouvement : Jean-Baptiste Baliani, disciple et critique de Galilée, Hermann, 1967
  • Essai sur l’histoire humaine de la nature, Flammarion, 1968/1977
  • La Société contre nature, Union générale d’éditions, 1972 /Seuil, 1994
  • Hommes domestiques et hommes sauvages, Union Générale d’éditions, 1974
  • Social influence and social change, Academic Press, 1976.
  • Pourquoi les écologistes font-ils de la politique ? : interviuri realizate de Jean-Paul Ribes cu Brice Lalonde, Serge Moscovici și René Dumont, volumul 49 (Paris), Editura Seuil, 1978, ISBN: 2020047942
  • Psychologie des minorités actives, PUF, 1979
  • L'Âge des foules : un traité historique de psychologie des masses, Fayard, 1981
  • La Machine à faire les dieux, Fayard, 1988
  • Chronique des années égarées : récit autobiographique, Stock, 1997
  • Social Representations: Explorations in Social Psychology (editat de Gérard Duveen), Polity Press, 2000
  • De la nature : pour penser l’écologie (interviuri cu Pascal Dibie), Métailié, 2002
  • Réenchanter la nature (interviuri cu Pascal Dibie, Aube, 2002.
  • The Making of Modern Social Psychology (cu Ivana Markova). Cambridge, Polity Press, 2006.
  • Raison et cultures (editat de Nikos Kalampalikis). Paris, Éditions de l'Ehess, 2012.
  • Le scandale de la pensée sociale (editat de Nikos Kalampalikis). Paris, Éditions de l'Ehess, 2013.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "Serge Moscovici", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  2. ^ Serge Moscovici’s 1958 refugee document, Prodan Romanian Cultural Foundation (englisch)
  3. ^ A murit fondatorul psihologiei sociale moderne. Serge Moscovici avea 89 de ani și era născut în România, Digi24, 18 noiembrie 2014
  4. ^ Moscovici 1979: Sozialer Wandel durch Minoritäten, pag. 135