Semănătoarea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Pentru o stație de metrou, vedeți Semănătoarea (stație de metrou).

Semănătoarea București a fost o fabrică producătoare de mașini agricole din România.

S.C. Semanatoarea S.A. a luat fiinta in anul 1949 prin furt[1], anume naționalizarea întreprinderii FICHET, filială a societatii franceze Fichet-Bauche, producătoare de seifuri.[2] În perioada ulterioară a întreprinderii SEMANATOAREA se disting 5 perioade importante:

- 1949 – 1955 - Perioada semanatorilor si seceratorilor tractate: semanatori pentru paioase pe 24 randuri, semanatori pentru porumb pe 2 randuri, seceratori-legatori pentru paioase.

- 1956 – 1968 - Perioada combinelor tractate și a semănătorilor de precizie: combine tractate pentru cereale păioase și știuleți nedepănușați CT2; CT2RP, semănători de precizie pentru plante prașitoare, alte mașini agricole.

- 1969 – 1980 - Perioada combinelor autopropulsate pentru recoltat cereale: combină autopropulsată C12 (licență LAVERDA), variante derivate din C12, combină autopropulsată pentru pante CP12, combină autopropulsată pentru recoltat știuleți depănușați CARP 4.

- 1981 – 1988 - Perioada combinelor autopropulsate modernizate în gamă extinsa: combine autopropulsate de recoltat cereale păioase, combină autopropulsată pentru recoltarea integrală a porumbului, instalație de irigare prin aspersiune IATF – 300, batoză de cereale păioase B90, mașină de treierat fasole MTF14.

- După 1989 - Perioada gamei extinse de mașini agricole: gama de combine autopropulsate de recoltat cereale derivate din C12M (licenta LAVERDA): SEMA 140M, SEMA 12M, SEMA 80, gama de combine autopropulsate de recoltat cereale, echipamente specializate pentru recoltat floarea soarelui și porumb, semănători modernizate, cositori pentru furaje, utilaje agricole pentru uz gospodăresc și noua gama de combine autopropulsate de recoltat cereale Dropia și Gloria. Gloria C12 este o combina autopropulsată ce a intrat în producție din anul 1969. Modelul Gloria CP12 este varianta de combină autopropulsată pentru pante derivat din C12.[2]

În anul 2002 era singurul producător român de combine de recoltat, avea o cotă de piață de peste 60%, iar principalii concurenți erau producătorii străini, New Holland, John Deere, Claas, Case, Landini, Laverda sau McCormick[3].

Pe locul unde a fost amplasată fabrica Semnănătoarea va fi construit ansamblul rezidențial Sema Parc[4].

Cifra de afaceri:

Număr de angajați în 2004: 350[5]

Privatizarea[modificare | modificare sursă]

Privatizarea Semănătoarea, întinsă pe parcursul a aproape trei ani, a fost una dintre privatizările cu mari probleme.[3] Societatea și-a întrerupt activitatea pe 26 noiembrie 1998 din cauza datoriilor foarte mari acumulate.[3] La începutul anului 1999 Fondul Proprietății de Stat a hotărât trecerea societății în lichidare administrativă, după ce anterior Adunarea Generală a Acționarilor de la SC Semănătoarea SA a decis deschiderea procedurii de faliment a societății.[3] În urma a trei licițatii nereușite și a renunțării la o ofertă de 50 de milioane de dolari venită din partea New Holland datorată faptului că sindicatele și anumiți politicieni sau opus, aceștia folosind sloganul „nu ne vindem țara”.[6] New Holland Agriculture (CNH) a plecat în Polonia unde are una dintre cele mai mari unități de producție din Europa.[7] Fondul Proprietatii de Stat vinde, cu acordul sindicatului salariaților de la Semănătoarea, 56,7% din acțiunile societății catre MYO-O S.A.[3]

Firma MYO-O, societate cu capital integral românesc, a fost înființată în anul 1993 și avea ca obiect de activitate comerțul cu mașini și utilaje agricole produse de Tractorul Brașov și Semănătoarea București.[3]

În 1990 Semănătoarea avea 7.500 de angajați și producea 3.500 de combine pe an.[8] Înainte de privatizare rămăseseră 800 de angajați, din care mulți portari, pompieri ori femei de serviciu, iar timp de doi ani nu se vânduse nici o combină.[8] În anul 2004, cei 350 de angajați fabricau circa 300 de combine pe an.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ The Aynd Rand Institute. „Nationalization Is Theft”. 
  2. ^ a b „Istoricul transportului auto din Romania”. Accesat în 03/24/2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (help)
  3. ^ a b c d e f g Mai putine combine pentru Semanatoarea, 7 nov 2002, zf.ro, accesat la 14 decembrie 2010
  4. ^ Fabricile falimentare din Bucuresti - transformate in cartiere rezidentiale si cladiri de birouri, 29 mai 2006, gandul.info, accesat la 15 decembrie 2010
  5. ^ a b Semanatoarea: Anul prost din agricultura ne-a afectat, 1 martie 2004, Stelian Negrea, Ziarul financiar, accesat la 29 mai 2012
  6. ^ „Fabricile falimentare ale Epocii de Aur, mană cerească pentru imobiliare – Ce s-a ales de industria lui Ceaușescu”. Accesat în 03/24/2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (help)
  7. ^ „Poland's Warsaw, Krakow, Sopot and the CNH Plant in Plock”. Accesat în 03/24/2018.  Verificați datele pentru: |access-date= (help)
  8. ^ a b c Ce s-a intamplat cu numele mari ale industriei comuniste, 18 Februarie 2004, markmedia.ro, accesat la 15 decembrie 2010