Vânzarea prin licitații

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Noțiune[modificare | modificare sursă]

Licitația este o vânzare către cel care oferă prețul cel mai mare, sau o cumpărare de la cel care își oferă marfa la prețul cel mai mic.

  • Licitația bazată pe prețuri crescătoare are la bază un preț de pornire, care este mărit prin oferte succesive de către participanți. Licitația se oprește, și marfa este considerată adjudecată ultimului ofertant care a oferit implicit și prețul cel mai mare. În funcțiile de regulile licitației, vânzătorul poate avea și opțiunea de a-și retrage marfa de la licitație dacă prețul final este considerat prea mic, urmând ca după licitarea celorlalte mărfuri, marfa acestuia să fie supusă din nou licitării.
  • Licitația bazată pe prețuri descrescătoare are loc prin comunicarea unui preț maxim de pornire, licitatorul anunțând apoi prețuri din ce în ce mai mici până în momentul când se face prima oferta care are ca efect adjudecarea mărfii la acel preț.

Funcția licitațiilor în practica comerțului internațional constă în valorificarea mărfurilor care nu pot fi încadrate în tipurile uzuale folosite la bursă. Datorită acestui fapt, mărfurile supuse licitației trebuie să fie vizionate de către eventualii cumpărători.

Clasificarea licitațiilor[modificare | modificare sursă]

Se pot distinge mai multe criterii de clasificare:

  • după posibilitățile de participare:
    • Licitații deschise sau publice la rândul lor pot fi judecătorești sau benevole, voluntare, la care poate lua parte orice firmă, organizație, comerciant
    • Licitații închise, limitate sau restrictive, la care pot participa numai anumite firme fie pe bază fie invitație, fie pe bază îndeplinirii unor cerințe stricte de participare
  • după periodicitatea organizării:
    • Licitații periodice care se organizează, se desfășoară la anumite perioade
    • Licitații ocazionale (se organizează ad-hoc)
  • după poziția sau calitatea organizatorilor licitațiile prezintă mai multe forme
    • Licitații pentru vânzare de mărfuri
    • Licitații pentru cumpărare de produse, instalații și atribuire de lucrări de construcții montaj

Licitații pentru cumpărare de produse, instalații și atribuire de lucrări de construcții montaj mai sunt denumite și licitații de import sau tratative de concurență. Ca formă de comerț acestea au avantajul că asigură obținerea unui număr mare de oferte, contribuie la cunoașterea pieței externe și facilitează luarea unei decizii obiective și rentabile.

Organizarea licitației[modificare | modificare sursă]

Pregătirea licitației presupune efectuarea unei publicități prin anunțuri în presa, tipărirea de prospecte, cataloage, invitații. Mărfurile ce vor face obiectul licitației se expun spre vizionare. Condițiile de livrare redactate de organizatori prevăd condițiile de participare, vizionarea loturilor, atribuirea lor, condițiile de plată, modalități de livrare și transport a mărfurilor achiziționate și modalități de soluționare a litigiilor.

În ceea ce privește modul de organizare a licitațiilor, acesta este determinat de legea tarii unde se tine licitația, iar în ceea ce privește legea aplicabila licitației, Legea română de drept internațional privat prevede în art.90 că "vânzarea prin licitație, prin burse sau târguri este supusă legii statului unde are loc încheierea pe aceasta cale a contractului, afara numai dacă legea statului respectiv, admite ca părțile sa aleagă prin acord legea aplicabila și ele au procedat explicit la o asemenea alegere".

În comerțul internațional licitațiile sunt organizate fie direct de către firmele producătoare, ori cele comerciale, fie de către instituții specializate în acest domeniu. În țările în curs de dezvoltare, la organizarea licitațiilor participă, în multe cazuri, și băncile comerciale care finanțează firmele cu activitate de comerț exterior. O formă practicată tot mai des de participanții la licitațiile internaționale constă în prezentarea ofertelor lor prin intermediul unor firme din țară unde se organizează licitația, mai ales că, în unele țări această formă de ofertă (brokeraj) este obligatorie prin lege. Agenții specializați se numesc auction brokers.

În vederea îndeplinirii obligațiilor din oferte, ofertanții trebuie să depună, de regulă, anumite garanții sub forma unei scrisori de garanție bancară sau participanții sunt obligați să depună, înainte de licitație, o cauțiune, care în mod obișnuit este de până 10% din valoarea ofertei.

Se pot constitui și asigurări de garanții contractuale emise de o societate de asigurări.

Legături externe[modificare | modificare sursă]