Samuil Filler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Samuil Filler
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Dubăsari, gubernia Herson, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat1954 (71 de ani) Modificați la Wikidata
Moscova, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Novodevici[*] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Insigna de Onoare

Samuil Filler (în rusă Самуил Филлер; n. , Dubăsari, gubernia Herson, Imperiul Rus – d. 1954, Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un evreu transnistrean, revoluționar și om de stat sovietic.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în târgul Dubăsari din ținutul Tiraspol, gubernia Herson, Imperiul Rus (actualmente în Transnistria, Republica Moldova). Primii ani a lucrat ca asistent de farmacist. A participat la răscoala din decembrie 1905 de la Moscova, în timpul primei revoluții ruse.[1] În 1910 a devenit membru al Partidului Social‑Democrat al Muncii. În anii 1912-1915 s-a aflat exil în Iarensk, gubernia Vologda, iar în 1916 a fost exilat în gubernia Irkutsk.[2] A fost amnistiat în martie 1917.[3]

În 1918 a devenit conducătorul CEKA din districtul orășenesc Moscova. Din 1919 până în ianuarie 1921 a fost șef al departamentului operațiunilor secrete, șef al departamentului contrarevoluționar al CEKA din gubernia Moscova, ulteror, comisar al bazinului de cărbune din regiunea Moscovei.[4]

În ianuarie-iunie 1921 a fost anchetator al Departamentului special la Administrației CEKA din cadrul Consiliului comisarilor populari al RSFSR. Între 1921-1924 a fost secretar executiv al Comitetului gubernial din Murmansk al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS).

În perioada 1924-1934 a fost membru al Comisiei centrale de control a PCUS (ales la Congresele XIII-XVI).[5]

În 1927 a devenit secretar al Departamentului organizatoric și instructor al Comisiei centrale de control a PCUS, ulterior, președinte al Comisiei medicale centrale a PCUS, iar în septembrie 1928, membru al Comitetului Comisariatului Popular pentru Sănătate al RSFSR.

În anii 1935-1937 a fost președintele Comitetului Central al Sindicatului Muncitorilor Curții și al Parchetului. În 1937-1946 a activat la Consiliul Central al Sindicatelor. S-a pensionat în 1946. A murit la Moscova în 1954.

A fost distins cu Ordinul Insignei de Onoare (1945).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Абрамов Вадим - Евреи в КГБ”. unotices.com. Accesat în . [nefuncțională]
  2. ^ „Большевики 1903-1916” (PDF). vtoraya-literatura.com. Accesat în . 
  3. ^ „Biografie”. knowbysight.info. Accesat în . 
  4. ^ „Биографический словарь”. alexanderyakovlev.org. Accesat în . 
  5. ^ „Филлер Самуил Ионович”. hrono.ru. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • В. Абрамов. Евреи в КГБ. Палачи и жертвы. М., Яуза - Эксмо, 2005.