Săndulești, Cluj

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Săndulești
—  sat și reședință de comună  —

Săndulești se află în România
Săndulești
Săndulești
Săndulești (România)
Localizarea satului pe harta României
Săndulești se află în Județul Cluj
Săndulești
Săndulești
Săndulești (Județul Cluj)
Localizarea satului pe harta județului Cluj
Coordonate: 46°34′49″N 23°43′20″E ({{PAGENAME}}) / 46.58028°N 23.72222°E

Țară România
Județ Cluj
ComunăSăndulești


Altitudine440 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total684 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal407500
Prefix telefonic+40 x64 [1]

Prezență online

Săndulești ("Szind") pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Săndulești ("Szind") pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
Săndulești ("Szind") pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Săndulești, (până în 1974 Sândulești[2], în maghiară Szind); localitatea este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Cluj, Transilvania, România.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 109) apare sub numele de Szind.

Date geografice[modificare | modificare sursă]

Altitudinea medie: 454 m.

Hidrografia[modificare | modificare sursă]

1. Ape curgătoare
Teritoriul satului este străbătut de Valea Săndulești și Valea Pordei. Valea Sândulești se formează prin unirea Văii Sândului Mic (pârâul Zisok) cu Valea Sândului Mare (pârâul Chereborz-Kerekborza).

2. Ape stătătoare
La sud de sat s-au găsit odinioară două lacuri naturale cu apă dulce (Tăul Mare și Tăul Mic), propice pescuitului sportiv. Lacurile apar pe straturi de gipsuri levigate, în care s-au format doline umplute cu apă. În prezent mai există doar Tăul Mare. În jurul anului 1950 Tăul Mic mai era încă lac, dar cu începere din anii 60 ai secolului al XX-lea a început un proces de colmatare a lui. Între timp, lacul a dispărut.
Coordonate lacuri:
Tăul Mare: 46.573268 23.730370 (46°34'23.8"N 23°43'49.3"E)
Tăul Mic: 46.572571 23.735831 (46°34'21.3"N 23°44'09.0"E)

3. Izvoare
- În vestul carierei de calcar, pe drumul care duce spre satul Petreștii de Jos, se află Izvorul lui Alexandru Macedon, nume bazat pe o legendă populară locală (coordonate: 46°36'04"N 23°41'22"E). In literatura maghiară este cunoscut sub numele de „Izvorul Sf.Laszlo” (Ladislau).
- În vecinătatea satului se găsește Izvorul Romanilor (coordonate: 46°35'28"N 23°42'41"E), de unde romanii au captat apa potabilă și au transportat-o prin apeducte până la castrul Potaissa, pe o distanță de câțiva km.
- În trecut, localnicii aduceau apă de băut de la Izvorul Buna (coordonate: 46°35'08"N 23°42'43"E), situat în partea de nord-vest a satului, apa din fântânile satului nefiind de bună calitate.
- Fântâna „Soponița” se afla la intrarea Văii Săndulești în sat (coordonate: 46°34'50"N 23°42'53"E). Apa fântânii a fost folosită în trecut de către localnici pentru spălatul rufelor, având proprietăți bazice, asemănătoare cu cele ale săpunului (de aici îi vine numele).[3] În anul 2015 fântâna a dispărut, în urma amenajării drumului învecinat.
- Izvorul “La Fântânele”, la vest de sat, obârșia Văii Vapa (Pârâul Văpii), afluent de stânga al Văii Hășdate, în care se varsă nu departe de cabana din Cheile Turzii. În zona izvorului există 3 fântâni.
- In apropierea satului se găsește fântâna „La Izvoare” (coordonate: 46°35'49" N 23°41'03" E), cu un debit relativ mare de apă, provenită din masivul de calcar. Pentru adăpatul animalelor a fost amenjat un vălău betonat lung.

Economia[modificare | modificare sursă]

In cursul istoriei de pe teritoriul comunei Săndulești s-a exploatat calcar, gips[4], alabastru, caolin, bentonit[5], nisip și celestină.

Tren pe linia ferată îngustă industrială Săndulești-Turda (dezafectată)

Linia ferată îngustă industrială[modificare | modificare sursă]

In anul 1905 s-a dat în funcțiune o linie ferată îngustă industrială de 760 mm pe o lungime de 8 km care transporta calcarul exploatat la Săndulești din stația CFI Buna[6] (Cale Ferată Industrială) la Fabrica de Ciment din Turda. Transportul calcarelor de la carieră până la stația CFI Buna se făcea cu un funicular de cca 1 km. In anii 40 ai secolului al XX-lea s-a prelungit linia ferată pȃnă la carieră, funicularul fiind dezamorsat definitiv. Diferența de nivel între carieră (+565 m) și curtea Fabricii de Ciment (+325 m) era de 240 m, o pantă accentuată. La începutul anilor 60 din secolul al XX-lea linia s-a dublat. Pentru inspectarea liniei, până prin anii 40, s-au folosit drezine. In jos, spre Turda, drezinele coborau fără tracțiune, înapoi, trebuiau tractate de locomotive. Linia ferată a fost desființată în 1999, șinele metalice fiind reutilizate ca fier vechi. In teren se mai văd în prezent urmele traseului acestei linii ferate istorice.

Istoric[modificare | modificare sursă]

În apropierea satului, în zona carierei de calcar, arheologii care au cercetat traseul autostrăzii Transilvania au găsit o mare așezare preistorică. În zonă existau cel putin 100 de locuințe de acum 4.000 de ani, plus cimitire și locuri de cult. Locuințele din epoca bronzului erau folosite de o populație a cărei origine nu a fost deocamdată stabilită, deși în zonă a fost găsit un mare număr de vase ceramice, unelte și podoabe.

În punctul „Piatra Tăiată” (în maghiară Vágottkő) (loc situat în apropiere de "Izvorul Romanilor") se afla în perioada romană principala carieră a orașului și a castrului roman Potaissa. În secolul al XIX-lea, când urmele exploatărilor romane mai erau vizibile, s-au făcut observații detaliate privind tehnicile de desprindere a blocurilor de calcar și de avansare în masiv. În carieră și în împrejurimile sale s-au descoperit țigle, chei, opaițe, fragmente ceramice și mai multe monede. Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar.

În Evul Mediu timpuriu în apropiere au mai existat 2 mici sate (Párdé la sud, în zona izvorului văii Pordeiului, și Kovácsteluk la nord, în zona fostei cariere de gips Buna) ambele dispărute după năvălirea tătarilor din anul 1241.[7]

În secolele XIX-XX calcarul de la Săndulești a servit drept materie primă pentru producția de ciment la Turda. Pentru transportul calcarului la Turda, cu câțiva ani înaintea primului război mondial, s-a construit o linie ferată îngustă lungă de 10 km (abandonată în anul 1989).

Pentru inspectarea liniei de cale ferată și transportul (ocazional) de persoane s-au folosit mai demult (până prin anii 40 ai secolului al XX-lea) așa-numitele drezine (spre Turda coborând fără tracțiune, înapoi, tractate de locomotive).

Evoluția toponimică[8][modificare | modificare sursă]

Prima atestare toponimică este din anul 1276 („Zynd”). In cursul vremii a purtat și alte denumiri (vezi linkul de mai sus). In prezent se numește Săndulești.

Monumente istorice[modificare | modificare sursă]

Următoarele obiective din Săndulești au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2015:

Monumentul Eroilor Români[modificare | modificare sursă]

Amplasat între 1937-2011 în părculețul din centrul satului, a purtat inițial numele celor 21 militari români din sat căzuți în primul război mondial (1917-1918). După vandalizarea monumentului în anul 2011, a fost mutat în anul 2013 în curtea Bisericii Greco-Catolice, prilej cu care monumentul a fost completat cu numele celor 13 militari români morți pe front între anii 1941-1945.
In părculețul din centrul satului, în locul monumentului, a fost amplasată în 2011 o cruce care poartă pe soclu numele celor 34 eroi români ai satului din cele 2 războaie mondiale.

Monumentul militarilor maghiari[modificare | modificare sursă]

Pe monumentul maghiar din curtea Bisericii Unitariene sunt înscriși cei 43 militari maghiari morți în 1944 în luptele de la Săndulești.

Lăcașuri de cult și cimitire[modificare | modificare sursă]

Inainte de Uniatismul din anul 1698 în Săndulești existau numai ortodocși. Aveau o biserică de lemn. La Uniatism marea majoritate a romȃnilor din sat au trecut la greco-catolicism. In 1702 greco-catolicii au demolat vechea biserică de lemn și au construit pe acel loc o biserică din piatră, care s-a păstrat pȃnă azi (declarat monument istoric). In continuare, în sat s-au înregistrat predominant greco-catolici (romȃni) și unitarieni (maghiari).

Biserici[modificare | modificare sursă]

Primele două biserici sunt înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2015).

Cimitire[modificare | modificare sursă]

  • Cimitirul sudic (cimitir unitarian, coordonate: 46.575889, 23.726355), la sud de sat, nu departe de „Tăul Mare”, în prezent abandonat. Aici este înmormântat Bors Mihály, personalitate locală.
  • Cimitirul nordic (cimitir greco-catolic și ortodox, coordonate: 46.582039, 23.725976), situat la nord de sat.

Obiective turistice și clădiri istorice[modificare | modificare sursă]

  • Cheile Turului (rezervația naturală aparține administrativ comunei Săndulești).
  • "Izvorul Romanilor" (situat între Săndulești și Copăceni, coordonate: 46°35'28"N 23°42'41"E), de unde era captată apa potabilă transportată prin două apeducte spre "Castrul roman Potaissa" și spre așezarea romană civilă învecinată. Izvorul se găsește lângă drumul județean DJ 107L Turda-Petreștii de Jos, nu departe de carierele de calcar Săndulești. În apropiere se găsește fosta carieră romană de piatră de la punctul "Piatra Tăiată" (în maghiară Vágottkő) (monument istoric).
  • "Izvorul lui Alexandru Macedon", situat între satele Petreștii de Jos, Tureni, Săndulești și Copăceni, la cca 500 m nord-vest de carierele de calcar Săndulești, lângă drumul județean DJ107L (coordonate: 46°36'03"N 23°41'19"E).
  • Conacul familiei contelui Borș (coordonate: 46°34'54"N, 23°43'03"E)[11].
  • Conacul familiei nobiliare Andras Jobbagy ("kuria Jobbagy", secolul al XIX-lea). După 1918 în această clădire a funcționat primăria veche a comunei. In prezent este o clădire-anexă a noii primării, construită în 2018. In subsolul vechiului conac funcționează Muzeul Satului.
  • Calea ferată îngustă Săndulești - Turda (760 mm). Transportul calcarului de la Săndulești la Turda pe calea ferată îngustă s-a sistat în anul 1989. În prezent, în teren se poate observa traseul sinuos al terasamentului (fără șine), în lungime de peste 10 km.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  2. ^ S-a înlocuit diacritica â cu ă
  3. ^ Fântâna „Soponița“ s-a aflat într-o zonă de bentonitizare accentuată a tufurilor porfirice mezozoice. Bentonitul a conferit apei caracterul bazic, leșios.
  4. ^ Gips a fost exploatat în cariera Buna (coordonate: 46.588813 23.715264) si in cariera lui Duma Dumitru-Tua (coordonate: 46.574927, 23.709431)
  5. ^ Bentonit a fost exploatat în cariera lui Duma Dumitru-Tua (coordonate: 46.569614, 23.699273)
  6. ^ Coordonatele stației CFI: 46.586815 23.715135 (N46° 35' 12.534" E023° 42' 54.486")
  7. ^ Orbán Balázs: Torda város és környéke /
  8. ^ Sănduleşti | ERDÉLY, BÁNSÁG ÉS PARTIUM TÖRTÉNETI ÉS KÖZIGAZGATÁSI HELYSÉGNÉVTÁRA | Kézikönyvtár, www.arcanum.com 
  9. ^ Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra unui mormânt.
  10. ^ În 1947 au fost turnate fundațiile unei noi biserici greco-catolice, lângă primăria actuală. Proiectul nu a fost realizat, datorită desființării bisericii greco-catolice în anul 1948.
  11. ^ Bors Mihály a fost o personalitate locală de frunte și un Mecena al Bisericii Unitariene. Născut la Săndulești la data de 17.10.1888. Tatăl: Albert Borș (moșier), mama: Ilka Fekete. A murit în mod tragic în anul 1937, la vârsta de 50 de ani (sinucidere). A fost înmormântat în cimitirul unitarian din Săndulești la 11.01.1937. Pe data de 08.08.1876, după o excursie la Cheile Turzii, scriitorul maghiar Mór Jókai a vizitat Săndulești, la invitația lui Albert Borș.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]