Săgeata timpului

Săgeata timpului, este conceptul care poziționează ”sensul unic” sau ”asimetria” timpului. A fost creată în 1927 de astrofizicianul britanic Arthur Eddington, și este o problemă nerezolvată în fizica generală. Această direcție, conform lui Eddington, poate fi determinată studiun organizația atomilor, moleculelor, și corpurilor, și ar putea fi desenată pe o hartă relativistă patru-dimensională a lumii (”un bloc solid de hârtie”).^[1]

Procesele fizice la nivelul microscopic se cred ar fi ori complet sau în mare parte simetric în timp: dacă direcția timpului este să fie reversată, afirmațiile teoretice care le descriu ar rămâne adevărate. Dar, la nivel macroscopic, se pare adesea că acesta nu este cazul: este o direcție evidentă (sau curgere) a timpului.

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

Simetria timpului (t-simetrie) poate fi înțeleasă după cum urmează: dacă timpul era să fie perfect simetric, un video cu evenimente reale ar părea realist indiferent dacă este redat înainte sau înapoi.^[2] Gravitatea, de exemplu, este o forță reversibilă în timp. O minge care este aruncată în sus, încetinește până la oprire, și cade este un caz unde filmările ar părea în mod egal realiste redate înainte sau înapoi. Sistemul este T-simetrical. În orice caz, procesul mingiei sărind și eventual oprinduse nu este reversibil în timp. În timp ce merge înainte, energia cinetică se disipează și entropia crește. Entropia ar putea fi unele din procesele care nu sunt reversibile în timp. Conform noțiunii statistice a măririi entropiei, ”săgeata” timpului este identificată cu o scădere a energiei libere.^[3]

În cartea sa The Big Picture, fizicianul Sean M. Caroll a comparat asimetria timpului cu asimetria spațiului: în timp ce legile fizice sunt în general izotropice, lângă Pământ este o distincție evidentă între ”sus” și ”jos”, din cauza proximității corpului acesta mare, care distruge simetria spațiului. Similar, legile fizice sunt în general simetrice la inversarea unei direcții, dar aproape de Big Bang (e.x în primele multe triliarde de ani care au urmat) este o distinție evidentă dintre ”înainte” și ”înapoi” în timp, din cauză proximității relative a acestui eveniment special, care distruge simetria timpului. Sub acest punct de vedere, toate săgețiile timpului sunt un rezultatul apropierii noastre relative în timp de Big Bang, și circumstanțele speciale care au existat atunci. (Stric vorbind, interacțiile slabe sunt asimetrice atât față de reflecția spațială, cât și față de inversarea direcției timpului. În orice caz, ele se supun unor simetrii mai complicate care le include pe amândouă.)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

From Eternity to Here de Sean M. Carroll.

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ Weinert, Friedel (25 noiembrie 2004), The Scientist as Philosopher: Philosophical Consequences of Great Scientific Discoveries (în engleză), Springer Science & Business Media, ISBN 978-3-540-21374-1, accesat în 20 august 2022
^ „David Albert”. www.isepp.org. Accesat în 20 august 2022.
^ Tuisku, Petri; Pernu, Tuomas K; Annila, Arto (8 aprilie 2009), „In the light of time”, Proceedings of the Royal Society A: Mathematical, Physical and Engineering Sciences, 465 (2104), pp. 1173–1198, doi:10.1098/rspa.2008.0494, accesat în 20 august 2022