Sándor Fodor (scriitor)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sándor Fodor (scriitor)

Fotografiat de László Horváth
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Șumuleu Ciuc, Harghita, România Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
Cluj-Napoca, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuÉva Fodor Nagy[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
traducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Attila József  Modificați la Wikidata

Fodor Sándor (n. , Șumuleu Ciuc, Harghita, România – d. , Cluj-Napoca, România) a fost un scriitor și traducător maghiar din România, soțul pictoriței Éva Nagy Fodor.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 7 decembrie 1927 în Șumuleu Ciuc. A cunoscut în adolescență ororile războiului. A învățat la Gimnaziul Romano-Catolic din Miercurea Ciuc și apoi a urmat cursuri la secția româno-germană a Universității Bolyai. A lucrat ca profesor la Sânnicolau Mare. În 1951 s-a căsătorit cu pictorița Éva Nagy cu care a avut două fiice: Éva Veronika și Esther. Între anii 1951 și 1956 a lucrat la editura Irodalmi Könyvkiadó (secția maghiară a Editurii de stat pentru literatură și artă) din Cluj, iar din 1956 până în 1988 a fost redactor la revista literară maghiară Napsugár din Cluj. Între anii 1990 și 1991 a fost redactor al revistei arhidiecezane catolice Keresztény Szó. A continuat să scrie în mod activ și după pensionare. A primit numeroase premii interne și internaționale.

Și-a început carieră literară ca romancier. Primul său volum, Fehérfenyő, a fost publicat în 1954 la București și conținea nuvele și schițe. După aceea a publicat volume de povestiri și de nuvele adresate în special cititorilor maghiari din Ținutul Secuiesc. Lucrările sale sunt caracterizate printr-un umor secuiesc, prin momente dramatice de viață și prin prezentarea unor situații absurde. A mai scris romane pentru copii, care au fost traduse în mai multe limbi străine.

Volumul Levelek hazulról – haza (1997), publicat la Miercurea Ciuc, conține o colecție de articole care au apărut anterior în ziarul Hargita Népe. El a încercat să găsească rezolvări la problemele omului contemporan. A susținut că patria sa are doi poli: localitățile natale Șumuleu Ciuc și Miercurea Ciuc și orașul său de reședință Cluj. A murit la Cluj la vârsta de aproape 85 de ani.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Fehérfenyő, povestiri, schițe, București, 1954
  • Gyöngyvirágos puszta, povestiri, București, 1955
  • Fújja a szél, fújja, povestiri, schițe, Cluj, 1957
  • Táborozók, povestiri, București, 1959
  • Új barátok, povestiri, București, 1960
  • Jóska meg a sóska, schițe, București, 1962
  • Elveszett egy kicsi leány, schițe, București, 1964
  • Önarckép, roman, București, 1964
  • Csipike, a gonosz törpe, povești, București, 1966 Online elérés Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Krónika, roman, București, 1966
  • Mit gondol az öreg pisztráng?, povestiri, schițe, București, 1967
  • Csipike és Kukucsi, povești, București, 1968
  • Orbán Balázs nyomdokain, riportok [Beke Györggyel és Mikó Imrével], București, 1969
  • Szellemidézés, verses történelmi interjúk, București, 1969
  • Csipike, a boldog óriás, povești, București, 1970
  • A Büdösgödör, roman, 1970
  • Nehézvíz, roman, București, 1971
  • Megőrizlek, roman, București, 1973
  • Csipike, az óriás törpe, povești, București, 1974
  • A felnőttek idegesek, roman, Cluj, 1974
  • Mosóteknőben a világ körül, gyermektörténetek, București, 1976
  • Egy nap – egy élet, roman, București, 1976
  • Tíz üveg borvíz, roman, București, 1979
  • Képeslapok az Óperencián innen és túlról, útijegyzetek, Cluj, 1982
  • Tűzoltózenekar, válogatott novellák, Kriterion, București, 1983
  • Az ígéret földje, roman, București, 1984
  • Fülöpke beszámolói, schițe, București, 1984
  • Fekete-erdő, romanek, București, 1986
  • Bimbi tábornok, roman, București, 1986
  • A merénylő, povestiri, București, 1988
  • Ki ez? Egy önéletírás műhelyforgácsai, anecdote, București, 1989
  • Csipike és a gonosz ostoba, povești, 1990
  • Csipike, bolgár kiadás, 1990
  • Az első hó, novellák, schițe, 1991
  • A csíksomlyói ferences könyvtár kincseiről, Miercurea Ciuc, 1991
  • Édesvackort Csipikének, 1993
  • Csipike és Tipetupa, Miercurea Ciuc, 1996
  • Levelek hazulról – haza, Miercurea Ciuc, 1997.
  • Bimbi tábornok, Kriterion, 1998
  • A tizenegyedik üveg, Kriterion, 2001
  • Hány nyelven szól az ördög?, Mentor kiadó, Târgu Mureș, 2002
  • Sündisznóállás, Neptun Impex Rt, Miercurea Ciuc, 2002
  • Mit gondol az öreg pisztráng?, Válogatott novellák, Pont kiadó, 2003
  • A vén bajuszos, Pallas-Akadémia Miercurea Ciuc, 2003
  • Mária lábától a sündisznóállásig. Fejezetek egy életrajzi romanből; Hargita, Miercurea Ciuc, 2005
  • Fülöpke beszámolói; Mentor, Târgu Mureș, 2006
  • Csipike, bolgár kiadás, 2010
  • A feltámadás elmarad. Válogatott novellák; szerk. Gáll Attila; Erdélyi Híradó–Előretolt Helyőrség Szépirodalmi Páholy, Cluj, 2011
  • Válogatott novellák; Hargita Kiadóhivatal, Miercurea Ciuc, 2016

Traduceri (selecție)[modificare | modificare sursă]

  • Mihail Sadoveanu: Az erdő (Pădurea), 1955;
  • Alecu Ivan Ghilia: A döntes (Cuscrii), 1959;
  • Alecu Ivan Ghilia: Derengés (Ieșirea din apocalips), 1961;
  • Ion Agârbiceanu: Gyermekvilág, 1963;
  • George Topîrceanu: Vidám és szomorú balladák (Balade vesele și triste), împreună cu Andor Bajor, 1963;
  • Dumitru Radu Popescu: Oltyánok nyara (Vara oltenilor), 1965;
  • V. Em. Galan: Baragán (Bărăgan), 1965;
  • Eugen Barbu: Az északi műút (Șoseaua Nordului), 1966;
  • Fănuș Neagu: Fűlledt nyár (Vară buimacă), 1969;
  • Remus Luca: Ma este a gyilkos lebukik (Astă seară îl arestăm pe asasin), 1970;
  • Fănuș Neagu: És kiáltott az angyal (Îngerul a strigat), 1972;
  • Dumitru Radu Popescu: Ők ketten, vagy akik csak az erdőt látták, 1974;
  • Dumitru Radu Popescu: Akik csak az erdőt látták (Cei doi din dreptul Țebei sau Cu fața la pădure), 1974;
  • Dumitru Radu Popescu: Királyi vadászat (Vânătoarea regală), 1975;
  • Dumitru Radu Popescu: Felhők császára (Împăratul norilor), 1979

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Mormântul său din Cluj-Napoca
  • 1966 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • 1966 – Ordinul Meritul Cultural, cl. a V-a
  • 1982 – Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor din România
  • 1983 – Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române
  • 1994 – Premiul revistei A Hét
  • 1998 – Ordinul de Merit al Republicii Ungare în grad de ofițer
  • 2001Premiul Attila József

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Sándor Fodor, Autoritatea BnF 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Romániai magyar irodalmi lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés I. (A–F). Főszerk. Balogh Edgár. Bukarest: Kriterion. 1981.
  • Új magyar irodalmi lexikon I. (A–Gy). Főszerk. Péter László. Budapest: Akadémiai. 1994. 601. o. ISBN 963-05-6805-5

Legături externe[modificare | modificare sursă]