Sándor Fodor (scriitor)

Date personale
Sándor Fodor (scriitor)
Fotografiat de László Horváth
Născut	7 decembrie 1927^[1] Miercurea Ciuc, România
Decedat	28 martie 2012 (84 de ani) Cluj-Napoca, România
Căsătorit cu	Éva Fodor Nagy[*]
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor traducător
Limbi vorbite	limba română
Note
Premii	Premiul Attila József
Modifică date / text

Fodor Sándor (n. 7 decembrie 1927, Miercurea Ciuc, România – d. 28 martie 2012, Cluj-Napoca, România) a fost un scriitor și traducător maghiar din România, soțul pictoriței Éva Nagy Fodor.

Biografie

S-a născut la 7 decembrie 1927 în Șumuleu Ciuc. A cunoscut în adolescență ororile războiului. A învățat la Gimnaziul Romano-Catolic din Miercurea Ciuc și apoi a urmat cursuri la secția româno-germană a Universității Bolyai. A lucrat ca profesor la Sânnicolau Mare. În 1951 s-a căsătorit cu pictorița Éva Nagy cu care a avut două fiice: Éva Veronika și Esther. Între anii 1951 și 1956 a lucrat la editura Irodalmi Könyvkiadó (secția maghiară a Editurii de stat pentru literatură și artă) din Cluj, iar din 1956 până în 1988 a fost redactor la revista literară maghiară Napsugár din Cluj. Între anii 1990 și 1991 a fost redactor al revistei arhidiecezane catolice Keresztény Szó. A continuat să scrie în mod activ și după pensionare. A primit numeroase premii interne și internaționale.

Și-a început carieră literară ca romancier. Primul său volum, Fehérfenyő, a fost publicat în 1954 la București și conținea nuvele și schițe. După aceea a publicat volume de povestiri și de nuvele adresate în special cititorilor maghiari din Ținutul Secuiesc. Lucrările sale sunt caracterizate printr-un umor secuiesc, prin momente dramatice de viață și prin prezentarea unor situații absurde. A mai scris romane pentru copii, care au fost traduse în mai multe limbi străine.

Volumul Levelek hazulról – haza (1997), publicat la Miercurea Ciuc, conține o colecție de articole care au apărut anterior în ziarul Hargita Népe. El a încercat să găsească rezolvări la problemele omului contemporan. A susținut că patria sa are doi poli: localitățile natale Șumuleu Ciuc și Miercurea Ciuc și orașul său de reședință Cluj. A murit la Cluj la vârsta de aproape 85 de ani.

Scrieri

Fehérfenyő, povestiri, schițe, București, 1954
Gyöngyvirágos puszta, povestiri, București, 1955
Fújja a szél, fújja, povestiri, schițe, Cluj, 1957
Táborozók, povestiri, București, 1959
Új barátok, povestiri, București, 1960
Jóska meg a sóska, schițe, București, 1962
Elveszett egy kicsi leány, schițe, București, 1964
Önarckép, roman, București, 1964
Csipike, a gonosz törpe, povești, București, 1966 Online elérés Arhivat în 12 ianuarie 2007, la Wayback Machine.
Krónika, roman, București, 1966
Mit gondol az öreg pisztráng?, povestiri, schițe, București, 1967
Csipike és Kukucsi, povești, București, 1968
Orbán Balázs nyomdokain, riportok [Beke Györggyel és Mikó Imrével], București, 1969
Szellemidézés, verses történelmi interjúk, București, 1969
Csipike, a boldog óriás, povești, București, 1970
A Büdösgödör, roman, 1970
Nehézvíz, roman, București, 1971
Megőrizlek, roman, București, 1973
Csipike, az óriás törpe, povești, București, 1974
A felnőttek idegesek, roman, Cluj, 1974
Mosóteknőben a világ körül, gyermektörténetek, București, 1976
Egy nap – egy élet, roman, București, 1976
Tíz üveg borvíz, roman, București, 1979
Képeslapok az Óperencián innen és túlról, útijegyzetek, Cluj, 1982
Tűzoltózenekar, válogatott novellák, Kriterion, București, 1983
Az ígéret földje, roman, București, 1984
Fülöpke beszámolói, schițe, București, 1984
Fekete-erdő, romanek, București, 1986
Bimbi tábornok, roman, București, 1986
A merénylő, povestiri, București, 1988
Ki ez? Egy önéletírás műhelyforgácsai, anecdote, București, 1989
Csipike és a gonosz ostoba, povești, 1990
Csipike, bolgár kiadás, 1990
Az első hó, novellák, schițe, 1991
A csíksomlyói ferences könyvtár kincseiről, Miercurea Ciuc, 1991
Édesvackort Csipikének, 1993
Csipike és Tipetupa, Miercurea Ciuc, 1996
Levelek hazulról – haza, Miercurea Ciuc, 1997.
Bimbi tábornok, Kriterion, 1998
A tizenegyedik üveg, Kriterion, 2001
Hány nyelven szól az ördög?, Mentor kiadó, Târgu Mureș, 2002
Sündisznóállás, Neptun Impex Rt, Miercurea Ciuc, 2002
Mit gondol az öreg pisztráng?, Válogatott novellák, Pont kiadó, 2003
A vén bajuszos, Pallas-Akadémia Miercurea Ciuc, 2003
Mária lábától a sündisznóállásig. Fejezetek egy életrajzi romanből; Hargita, Miercurea Ciuc, 2005
Fülöpke beszámolói; Mentor, Târgu Mureș, 2006
Csipike, bolgár kiadás, 2010
A feltámadás elmarad. Válogatott novellák; szerk. Gáll Attila; Erdélyi Híradó–Előretolt Helyőrség Szépirodalmi Páholy, Cluj, 2011
Válogatott novellák; Hargita Kiadóhivatal, Miercurea Ciuc, 2016

Traduceri (selecție)

Mihail Sadoveanu: Az erdő (Pădurea), 1955;
Alecu Ivan Ghilia: A döntes (Cuscrii), 1959;
Alecu Ivan Ghilia: Derengés (Ieșirea din apocalips), 1961;
Ion Agârbiceanu: Gyermekvilág, 1963;
George Topîrceanu: Vidám és szomorú balladák (Balade vesele și triste), împreună cu Andor Bajor, 1963;
Dumitru Radu Popescu: Oltyánok nyara (Vara oltenilor), 1965;
V. Em. Galan: Baragán (Bărăgan), 1965;
Eugen Barbu: Az északi műút (Șoseaua Nordului), 1966;
Fănuș Neagu: Fűlledt nyár (Vară buimacă), 1969;
Remus Luca: Ma este a gyilkos lebukik (Astă seară îl arestăm pe asasin), 1970;
Fănuș Neagu: És kiáltott az angyal (Îngerul a strigat), 1972;
Dumitru Radu Popescu: Ők ketten, vagy akik csak az erdőt látták, 1974;
Dumitru Radu Popescu: Akik csak az erdőt látták (Cei doi din dreptul Țebei sau Cu fața la pădure), 1974;
Dumitru Radu Popescu: Királyi vadászat (Vânătoarea regală), 1975;
Dumitru Radu Popescu: Felhők császára (Împăratul norilor), 1979

Premii și distincții

1966 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România
1967 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa a V-a „cu prilejul împlinirii a 20 ani de apariție a revistei «Cravata roșie» și a 10 ani de apariție a revistei pentru copii în limba maghiară «Napsugár»”^[2]
1982 – Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor din România
1983 – Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române
1994 – Premiul revistei A Hét
1998 – Ordinul de Merit al Republicii Ungare în grad de ofițer
2001 – Premiul Attila József

Note

^ Sándor Fodor, Autoritatea BnF
^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 394 din 27 aprilie 1967 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural” și a medaliei „Meritul Cultural” unor lucrători din colectivele redacționale ale revistelor „Cravata roșie” și „Napsugár”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 39, Partea I, vineri 28 aprilie 1967, p. 384.

Bibliografie

Romániai magyar irodalmi lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés I. (A–F). Főszerk. Balogh Edgár. Bukarest: Kriterion. 1981.
Új magyar irodalmi lexikon I. (A–Gy). Főszerk. Péter László. Budapest: Akadémiai. 1994. 601. o. ISBN 963-05-6805-5

Legături externe

Interjú Fodor Sándorral a gyermekirodalomról Arhivat în 28 septembrie 2007, la Wayback Machine.

[85bf9c58b7e2b7c07b8fbc9428007187-1] Sándor Fodor, Autoritatea BnF

[2] Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 394 din 27 aprilie 1967 privind conferirea ordinului „Meritul Cultural” și a medaliei „Meritul Cultural” unor lucrători din colectivele redacționale ale revistelor „Cravata roșie” și „Napsugár”, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 39, Partea I, vineri 28 aprilie 1967, p. 384.

[1]

[2]