Rika Zaraï

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Rika Zaraï
Rika Zaraï (1963).jpg
Fotografie din 1963
Date personale
Nume la naștereRika Gozman Modificați la Wikidata
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Ierusalim, Palestina sub mandat britanic[2] Modificați la Wikidata
Decedată (82 de ani)[3][4][2] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăOisy Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Israel.svg Israel
Flag of France (1794–1815, 1830–1974, 2020–present).svg Franța[5][6] Modificați la Wikidata
Ocupațiecântăreață
compozitoare
actriță de teatru[*]
vindecător popular[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeRika Zaraï  Modificați la Wikidata
Prezență online

Rika Zaraï (în ebraică ריקה זראי, numele la naștere: Rivka Gozman; n. ,[1][2] Ierusalim, Palestina sub mandat britanic[2] – d. ,[3][4][2] Paris, Île-de-France, Franța[2]) a fost o cântăreață, compozitoare de muzică ușoară și actriță israelo-franceză[7] În 1969 a suferit un grav accident de circulație, după care s-a făcut cunoscută și ca autoare de cărți de medicină naturopată.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Copilărie și adolescență[modificare | modificare sursă]

Rivka Gozman s-a născut în 1938 la Ierusalim. Tatăl ei era originar din Odesa, iar mama din Volojin (Belorusia). S-a distins prin talent muzical din copilărie și apoi ca solistă vocală în cadrul serviciului militar. A învățat pedagogie muzicală la Seminarul pedagogic în cartierul Beit Hakerem, de asemenea a studiat pianul la Academia de muzică Rubin din Ierusalim, unde a fost o studentă eminentă. A cunoscut la Academie pe compozitorul Yohanan Zarai, care era cadru didactic, imigrant din Ungaria, cu zece ani mai în vârstă decât ea, și la 19 ani s-a măritat cu el. A lucrat, mai apoi, ca profesoară de pian în școli din Ierusalim. Perechea a avut o fiică, Yael. Zarai i-a recunoscut talentul vocal și la un moment dat cei doi au prezentat împreună emisiunile „Tav lehol mihtav” (O notă pentru fiecare scrisoare), precum și „Tzlil vetzeva” (Sunet și culoare)

Începutul carierei muzicale. Relația cu Yohanan Zarai[modificare | modificare sursă]

În 1956 Teatrul Ohel din Tel Aviv a acceptat să pună în scenă o revistă muzicală „Pshitá bakfar” (Razie în sat) al carei nume a fost schimbat apoi în „Hamesh Hamesh” (Cinci pe cinci) după o piesă a scriitorului Aharon Megged pe muzică de Yohanan Zarai, destinată inițial ansamblului Comandamentului de centru, pe versuri scrise de Naomi Shemer sub pseudonimul Sh.Carmel. Soțul lui Naomi, Gideon Shemer era regizorul specatacolului. Datorită acestui show, despre care s-a scris în presă, soții Shemer și Zarai au devenit populari și foarte căutați de public[8]

În continuare Rivka, care și-a schimbat numele în Rika Zaraï, a devenit una din stelele scenei muzicale israeliene din anii 1960, în mare parte cu șlagăre scrise de soțul ei, Yohanan Zarai, Unul din cele mai vestite cântece era Gan Hashikmim (Grădina cu tamarisci) pe text de Itzhak Itzhaki, care era fondatorul ansamblului Comandamentului de centru. Alte cântece ebraice din repertoriul ei au fost Kol orloghin kore hatzot (Ceasul sună miezul nopții), Balada shel shlosha hatulim (Balada celor trei pisoi), Shir haafifon (Cântecul zmeului - Kahol, adom, yarok = Albastru, roșu, verde), Shir hakarish (Cântecul rechinului) și Ruhama. Zarai a apărut în numeroase reviste muzicale si spectacole de teatru, inclusiv la teatrele Habima și Kameri din Tel Aviv. A putut fi văzută seară de seară la Clubul Teatrului din Tel Aviv alături de soliști ca Arik Lavi, Duo Ofarim și Beni Berman, a jucat în rolul cântăreței de cabaret din „Astă seară, improvizație” de Luigi Pirandello

Cariera internațională. Franța[modificare | modificare sursă]

Rika Zaraï in 1958, acompaniată la pian de primul ei soț, Yohanan Zarai

Rika Zaraï a venit în Franța împreună cu soțul ei, Yohanan, cu dorința de a se perfecționa în capitala Franței și de a apare la sala „Olympia”. Bruno Coquatrix, directorul artistic de la Olympia i-a pus condiția să învețe franceza.

În cele din urmă, ea a rămas la Paris, în timp ce Yohanan Zarai s-a întors temporar în Israel. (Mai târziu s-a stabilit în Germania de vest). La început ea a cântat vreme de doi ani și jumătate la cabaretele Le Caroll's și Villa d'Este. Eddie Barclay, care susținea ca tocmai căuta cântărețe „cu accent”, a încheiat cu ea în contract sub logo-ul „Bel Air”. Pentru acesta ea a înregistrat în franceză L'Olivier (de Eddy Marnay pe cuvinte proprii) și în ebraică Hava naghila (cântec tradițional ebraic) (1960) care au început să fie difuzate la radio. În anul 1961 Coquatrix și-a ținut cuvântul și a angajat-o pentru prima parte a spectacolului lui Jacques Brel Cu această ocazie, Zaraï l-a întâlnit pe Jean-Pierre Magnier, care era unul din colaboratorii muzicali ai lui Brel, și el i-a devenit producător, și apoi, al doilea soț, vreme de cincizeci de ani, până la decesul ei în 2020. Din anul 1965 până în anii 1980 Zaraï a semnat un contract cu compania de discuri Philips. A colaborat, între altele, cu Brel, cu Charles Aznavour, cu compozitorul israelian Nahum Heyman, care s-a aflat o vreme în Franța. În 1969 a reprezentat Franța la Concursul Grand Prix RTL International cu cântecul „21 rue des amours”. În acelaș an s-a bucurat de un mare succes cu versiunea franceză a șlagărului câștigator interpretat de solista spaniolă Salomé la Eurovision 1969, precum și cu cântecul „Casatchok”, versiune franceză a ei pentru cântecul rus „Katiușa” de Matvei Blanter și Mihail Isakovski. Cu un cântec compus și scris de ea, Rika Zarai a câștigat în anii 1970 premiul întâi la un festival de cântece în Brazilia. În ebraică ea a popularizat în Europa, între altele, și cântecul lui Naomi Shemer Yerushalaim shel zahav (Ierusalimul de aur, 1967), de asemenea hiturile israeliene de la Eurovision - „A-ba-ni-bi” și „Halleluya”. Zaraï a mai cântat melodii compuse de ea, în spiritul Franței populare - Balapapa, Tante Agathe, Sans chemise, sans pantalon , cântece din repertoriul și folclorul internațional, Elle était si jolie (de Alain Barrière), Alors je chante , Le temps des fleurs (Doroga dlinnaya) inclusiv cântece în limba idiș. În anii 1968 a apărut și în România, ca vedetă oaspete la prima ediție a Festivalului Cerbul de Aur de la Brașov.

În anul 1969, Rika Zaraï a suferit un grav accident de circulație. A zăcut vreme de șase zile în comă, apoi a fost imobilizată în ghips vreme de opt luni, ceea ce i-a provocat la un moment dat o stare de depresie. În ciuda prognozei medicale rezervate, ea s-a vindecat complet după trei ani. Cântecul vesel de succes „Balapapa”, ea l-a compus în timpul acestei convalescențe. Deoarece s-a ajutat de metode de medicină alternativă, ea a devenit o propagatoare ferventă a uzului plantelor medicinale și a medicinii naturopatice, publicând în acest domeniu mai multe cărți best seller. Prima din această serie a fost „Medicina mea naturală” (1985) sub redacția lui Dan Franck, care s-a vândut în două milioane și jumătate de exemplare. Au urmat alte șase cărți populare în acelaș domeniu. Zaraï a înființat o întreprindere de plante medicinale cu sediul la Saint-Sylvain-d’Anjou, unde a avut circa 70 angajați temporar.Ea a funcționat până în 1991. În paralel a continuat cu succes și activitatea muzicală.

Fotografie din anul 2007

La începutul anului 2008 Rika Zaraï a fost internată la spitalul Salpetrière în urma unui accident vascular cerebral cu hemiplegie stângă, ceea ce a afectat serios vreme de ani de zile activitatea ei muzicală și după care a început la domiciliu un proces de recuperare. Ultima apariție în public a făcut-o în cărucior de invalid, în februarie 2020, de „Ziua Depresiei” la Folies Bergère, când a interpretat cântecul Prague, a cărui melodie este o variație a cântecului ebraic al lui Yohanan Zarai, Tzrif Yashan (Baracă veche) Rika Zaraï a murit în decembrie 2020 la Paris, în arondismentul al XV-lea, la vârsta de 82 ani. A fost înmormântată la Oisy. A lăsat o fiică, Yael Zarai-Bolender, decoratoare de interioare, care locuiește la Los Angeles, precum și doi nepoți și doi strănepoți gemeni.

Cântece[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

  • Rika Zaraï à cœur ouvert, Rijois, 1978
  • Ma médecine naturelle, Michel Lafon, 1985 (Medicina mea naturală)
  • 47 recettes de plantes, Mangina, 1986
  • Soins et beauté par l'argile et les plantes, Mangina, 1987
  • Mes secrets naturels pour guérir et réussir, J-C Lattès, 1988
  • La Beauté naturelle, Mangina, 1989
  • Mes recettes saines et gourmandes, Taillandier, 1989
  • Ces émotions qui guérissent, Michel Lafon, 1995
  • Le Code secret de votre personnalité, Michel Lafon, 1996
  • L'espérance a toujours raison (mémoires), Michel Lafon, 2006 - autobiografie

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Rika Zaraï”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h Fichier des personnes décédées, accesat în  
  3. ^ a b Le Monde, accesat în  
  4. ^ a b https://www.lemonde.fr/disparitions/article/2020/12/23/la-chanteuse-israelienne-rika-zarai-est-morte-a-l-age-de-82-ans_6064332_3382.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://www.lepoint.fr/societe/la-chanteuse-franco-israelienne-rika-zarai-est-decedee-23-12-2020-2406928_23.php  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ https://fr.scribd.com/article/489827388/Rika-Zarai-Une-Vie-De-Souffrances  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ A.Koren
  8. ^ A. Koren. 2021

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Pierre Saka, Yann Plougastel - La Chanson française et francophone , Guide totem - Larousse, Radio France, 1999 p.438

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Rika Zaraï