Sari la conținut

Relație intimă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
A young couple sits on a bench. The woman is lying down with her head resting on the man's lap.
Relațiile intime implică apropiere emoțională sau fizică.
Parte a seriei despre
Dragoste
Red-outline heart icon
Red-outline heart icon

O relație intimă este o relație interpersonală care implică o apropiere emoțională sau fizică între oameni și poate include intimitate sexuală și sentimente de romantism sau dragoste.[1] Relațiile intime sunt interdependente⁠(d), iar membrii relației se influențează reciproc.[2] Calitatea⁠(en)[traduceți] și natura relației depind de interacțiunile dintre indivizi și derivă din contextul unic și din istoria care se construiește între oameni de-a lungul timpului.[3] Instituțiile sociale și juridice, precum căsătoria, recunosc și susțin relațiile intime dintre oameni. Cu toate acestea, relațiile intime nu sunt neapărat monogame sau sexuale și există o mare variabilitate socială și culturală în ceea ce privește normele și practicile de intimitate între oameni. Parcursul unei relații intime include o perioadă de formare determinată de atracția interpersonală⁠(d) și de un sentiment crescând de apropiere și familiaritate. Relațiile intime evoluează în timp pe măsură ce sunt menținute, iar membrii relației pot deveni mai implicați și mai dedicați relației. Relațiile intime sănătoase sunt benefice pentru bunăstarea psihologică și fizică și contribuie la fericirea generală în viață.[4] Cu toate acestea, provocările, inclusiv conflictul în relație, factorii de stres externi, nesiguranța și gelozia, pot perturba relația și duce la suferință și la destrămarea relației⁠(d).

Parte a seriei despre
Dragoste
Red-outline heart icon
Red-outline heart icon

Intimitate

[modificare | modificare sursă]

Intimitatea este sentimentul de a fi în strânsă asociere personală cu o altă persoană.[5] Intimitatea emoțională este construită prin dezvăluirea de sine⁠(d) și comunicarea receptivă între oameni[6] și este esențială pentru dezvoltarea psihologică sănătoasă și sănătatea mintală.[7] Intimitatea emoțională produce sentimente de încredere reciprocă, validare, vulnerabilitate și apropiere între indivizi.[8]

Intimitatea fizică – inclusiv ținerea de mână⁠(d), îmbrățișarea⁠(d), sărutul și sexul – promovează legătura între oameni și este adesea o componentă cheie a relațiilor intime romantice.[9] Atingerea fizică este corelată cu satisfacția relației[10] și cu sentimentele de dragoste.[11] Deși multe relații intime includ o componentă fizică sau sexuală, potențialul de a fi sexuală nu este o cerință pentru ca relația să fie intimă. De exemplu, o relație queerplatonică⁠(d) este o relație intimă non-romantică care implică angajament și apropiere dincolo de cea a unei prietenii.[12]

Printre cercetători, definiția unei relații intime este diversă și în continuă evoluție. Unii rezervă termenul pentru relațiile romantice,[13][14] în timp ce alți cercetători includ relațiile de prietenie și familiale.[15] În general, o relație intimă este o relație interpersonală în care experiențele intime din punct de vedere fizic sau emoțional au loc în mod repetat în timp.[7]

Cursul relațiilor intime

[modificare | modificare sursă]
Factorii care influențează atracția interpersonală

Formare

[modificare | modificare sursă]

Atracție

[modificare | modificare sursă]

Atracția interpersonală⁠(d) stă la baza primei impresii între potențialii parteneri intimi. Cercetătorii din domeniul relațiilor⁠(d) sugerează că scânteia romantică sau „chimia” care apare între oameni este o combinație de atracție fizică, calități personale și o acumulare de interacțiuni pozitive între oameni.[16] Cercetătorii consideră că atractivitatea fizică este cel mai important predictor al atracției inițiale.[17] Din perspectivă evoluționistă, acest lucru se poate datora faptului că oamenii caută un partener (sau un potențial partener) care prezintă indicatori de sănătate fizică bună.[18] Cu toate acestea, există, de asemenea, dovezi conform cărora cuplurile aflate în relații intime stabile tind să se potrivească în ceea ce privește atractivitatea fizică și sunt considerate la fel de atractive atât de către membrii cuplului, cât și de către observatorii externi.[19][20] Percepția unei persoane cu privire la propria atractivitate poate, prin urmare, să influențeze persoana pe care o consideră un partener realist.[14]

Dincolo de aspectul fizic, oamenii raportează calități dezirabile pe care le caută la un partener, cum ar fi încrederea, amabilitatea și loialitatea.[21] Cu toate acestea, aceste idealuri romantice nu sunt neapărat buni predictori ai atracției reale sau ai succesului relației. Cercetările au găsit puține dovezi ale succesului potrivirii potențialilor parteneri pe baza trăsăturilor de personalitate, sugerând că chimia romantică implică mai mult decât compatibilitatea trăsăturilor.[22] Mai degrabă, interacțiunile pozitive repetate între oameni și reciprocitatea interesului romantic par să fie componentele cheie ale atracției și formării relațiilor. Simpatia reciprocă⁠(d) este mai semnificativă atunci când este manifestată de o persoană care este selectivă în ceea ce privește persoanele cărora le arată simpatie.[23]

Strategii de inițiere

[modificare | modificare sursă]

Atunci când potențialii parteneri intimi încep să se cunoască, aceștia utilizează o serie de strategii pentru a spori apropierea și pentru a obține informații cu privire la faptul dacă cealaltă persoană este un partener dorit. Dezvăluirea de sine⁠(d), procesul de dezvăluire a informațiilor despre propria persoană, este un aspect crucial al construirii intimității între oameni.[24] Sentimentele de intimitate cresc atunci când partenerul de conversație este perceput ca fiind receptiv și reciprocează dezvăluirea de sine, iar oamenii tind să îi placă pe cei care le dezvăluie informații emoționale.[25] Alte strategii utilizate în etapa de formare a relației includ umorul, inițierea atingerii fizice și semnalarea disponibilității și interesului prin contact vizual, limbaj corporal cochet sau interacțiuni jucăușe.[26][27] Implicarea în cultura „hookup” a întâlnirilor⁠(d), a curtării sau a agățatului ca parte a perioadei de formare a relației permite persoanelor să exploreze diferite conexiuni interpersonale înainte de a investi în continuare într-o relație intimă.[28]

Context

[modificare | modificare sursă]
Internetul a devenit o cale populară de a întâlni un partener intim.

Contextul, momentul și circumstanțele externe influențează atracția și dacă o persoană este receptivă la începerea unei relații intime. De-a lungul vieții, indivizii nu se simt pregătiți pentru o relație, iar alte presiuni externe, inclusiv așteptările familiei, faptul că semenii au relații serioase și normele culturale influențează momentul în care oamenii decid să urmeze o relație intimă.[29]

Proximitatea fizică este un facilitator puternic pentru formarea relațiilor, deoarece permite oamenilor să se cunoască prin interacțiuni repetate. Partenerii intimi se întâlnesc de obicei la facultate sau la școală, ca colegi de muncă, ca vecini, în baruri sau prin intermediul comunității religioase.[30] Speed dating⁠(d), agențiile de matrimoniale⁠(d) și serviciile de dating online sunt formate mai structurate utilizate pentru a începe relațiile. Internetul, în special, a schimbat în mod semnificativ modul în care încep relațiile intime, deoarece permite oamenilor să aibă acces la potențiali parteneri din afara proximității lor imediate.[31][32] În 2023, Pew Research Center⁠(d) a constatat că 53% dintre persoanele sub 30 de ani au folosit întâlnirile online, iar unul din zece adulți aflați într-o relație stabilă și-a cunoscut partenerul online.[33] Cu toate acestea, persistă scepticismul cu privire la eficacitatea și siguranța aplicațiilor de întâlniri din cauza potențialului lor de a facilita violența în cadrul întâlnirilor⁠(d).[33]

Întreținere

[modificare | modificare sursă]

Odată ce o relație intimă a fost inițiată, relația se schimbă și se dezvoltă în timp, iar membrii acesteia se pot angaja în acorduri de angajament și comportamente de menținere. Într-o relație continuă, cuplurile trebuie să navigheze protejându-și propriul interes alături de interesul de a menține relația.[34] Acest lucru necesită compromisuri⁠(d), sacrificii și comunicare. În general, sentimentele de intimitate și angajament cresc pe măsură ce relația progresează, în timp ce pasiunea⁠(d) stagnează după entuziasmul din primele etape ale relației.[35]

Angajarea în comunicare și activități comune pozitive și continue este importantă pentru consolidarea relației și pentru creșterea angajamentului și a plăcerii dintre parteneri. Aceste comportamente de menținere pot include furnizarea de asigurări cu privire la angajamentul față de relație, implicarea în activități comune, dezvăluirea deschisă a gândurilor și sentimentelor, petrecerea timpului cu prietenii comuni și contribuția la responsabilitățile comune.[36][37] Intimitatea fizică, inclusiv comportamentul sexual, crește, de asemenea, sentimentele de apropiere și satisfacția față de relație.[38] Cu toate acestea, dorința sexuală este adesea mai mare la începutul unei relații și poate crește și scădea pe măsură ce relația evoluează.[39] Evenimentele importante din viață, cum ar fi nașterea unui copil, pot schimba radical relația și necesită adaptare și noi abordări pentru menținerea intimității. Tranziția către statutul de părinte poate fi o perioadă stresantă care este în general asociată cu o scădere temporară a funcționării sănătoase a relației și cu o scădere a intimității sexuale.[40][41]

Angajament

[modificare | modificare sursă]
Căsătoria este o formă de menținere a relației care semnalează angajamentul dintre parteneri.

Pe măsură ce o relație se dezvoltă, partenerii intimi se angajează adesea în acorduri, ceremonii și comportamente de angajament pentru a-și semnala intenția de a rămâne în relație.[42] Acestea pot include mutarea împreună, împărțirea responsabilităților sau a proprietății și căsătoria. Aceste semne de angajament sporesc stabilitatea relației, deoarece creează bariere și consecințe fizice, financiare și simbolice în calea dizolvării relației.[43] În general, creșterea satisfacției și a investiției în relație este asociată cu creșterea angajamentului.[44]

Evaluarea relației

[modificare | modificare sursă]

Persoanele aflate în relații intime evaluează beneficiile și costurile personale relative ale prezenței în relație, iar acest lucru contribuie la decizia de a rămâne sau de a pleca. Modelul investițional al angajamentului⁠(d) este un cadru teoretic care sugerează că o evaluare a satisfacției în relație, a investiției în relație și a calității alternativelor la relație influențează rămânerea sau nu a unui individ într-o relație.[45]

Deoarece relațiile sunt satisfăcătoare și necesare din punct de vedere evolutiv, iar respingerea este un proces stresant, oamenii sunt în general înclinați să ia decizii care susțin și facilitează relațiile intime.[46] Aceste prejudecăți pot duce la distorsiuni în evaluarea unei relații. De exemplu, persoanele care au o relație serioasă tind să respingă și să disprețuiască partenerii alternativi atractivi, validând astfel decizia de a rămâne cu partenerul lor mai atractiv.[47]

Disoluție

[modificare | modificare sursă]

Decizia de a părăsi o relație implică adesea o evaluare a nivelurilor de satisfacție și angajament în relație.[48] Factorii relaționali precum angajamentul crescut și sentimentele de iubire sunt asociate cu șanse mai mici de despărțire, în timp ce sentimentul de ambivalență față de relație și percepția multor alternative la relația actuală sunt asociate cu șanse mai mari de disoluție.[49]

Predictori ai disoluției

[modificare | modificare sursă]

Caracteristicile și trăsăturile individuale specifice expun persoanele la un risc mai mare de a experimenta disoluția relației. Persoanele cu un nivel ridicat de Neuroticism⁠(d) (tendința de a experimenta emoții negative) sunt mai predispuse la dizolvarea relațiilor,[50] și cercetarea arată, de asemenea, efecte mici ale evitării atașamentului și anxietății în prezicerea despărțirii.[49] Faptul de a fi căsătorit la o vârstă mai tânără, de a avea venituri mai mici, un nivel de educație mai scăzut și coabitare înainte de căsătorie sunt, de asemenea, asociate cu riscul de divorț și de disoluție a relației. Aceste caracteristici nu sunt neapărat cauzele inerente ale disoluției. Mai degrabă, acestea sunt trăsături care au un impact asupra resurselor pe care indivizii le pot folosi pentru a lucra la relațiile lor, precum și reflecții ale atitudinilor sociale și culturale față de instituțiile relaționale și divorț.[51]

Strategii și consecințe

[modificare | modificare sursă]

Strategiile comune de încheiere a unei relații includ justificarea deciziei, prezentarea de scuze, evitarea contactului (ghosting) sau sugerarea unei perioade de „pauză” înainte de a reveni asupra deciziei.[50] Disoluția unei relații intime este un eveniment stresant care poate avea un impact negativ asupra bunăstării, iar respingerea poate provoca sentimente puternice de jenă, tristețe și furie.[52] În urma despărțirii de o relație, persoanele sunt expuse riscului de anxietate, simptome depresive, consum problematic de substanțe și stimă de sine scăzută.[53][54] Cu toate acestea, perioada care urmează unei despărțiri poate promova, de asemenea, creșterea personală, în special dacă relația anterioară nu a fost satisfăcătoare.[55]

Beneficii

[modificare | modificare sursă]

Bunăstarea psihologică

[modificare | modificare sursă]
Relațiile intime au un impact asupra bunăstării.

Relațiile intime influențează fericirea și satisfacția cu viața.[56] În timp ce persoanele cu o sănătate mintală mai bună au mai multe șanse de a intra în relații intime, relațiile în sine au, de asemenea, un impact pozitiv asupra sănătății mintale, chiar și după controlul efectului de selecție.[57] În general, căsătoria și alte tipuri de relații intime angajate sunt în mod constant legate de creșterea fericirii.[58] În plus, datorită naturii interdependente a relațiilor, satisfacția de viață a unui partener influențează și prezice schimbarea satisfacției de viață a celeilalte persoane chiar și după controlul calității relației.[59]

Intimitatea sexuală

[modificare | modificare sursă]

În relațiile intime care sunt sexuale, satisfacția sexuală este strâns legată de satisfacția generală a relației.[60] Sexul promovează intimitatea, crește fericirea,[61] oferă plăcere și reduce stresul.[62][63] Studiile arată că cuplurile care fac sex cel puțin o dată pe săptămână se simt mai bine decât cele care fac sex mai puțin de o dată pe săptămână.[64] Cercetările în sexualitatea umană arată că ingredientele sexului de înaltă calitate includ sentimentul de legătură cu partenerul, buna comunicare, vulnerabilitatea și sentimentul de a fi prezent în acel moment. Sexul de înaltă calitate în relațiile intime poate consolida relația și îmbunătăți bunăstarea fiecărei persoane implicate.[65]

Sănătate fizică

[modificare | modificare sursă]

Relațiile intime de înaltă calitate au un impact pozitiv asupra sănătății fizice,[66] și în literatura științifică au fost identificate în mod constant asocieri între relațiile apropiate și rezultatele asupra sănătății care implică sistemul cardiovascular, imunitar și endocrin.[67] O mai bună calitate a relației este asociată cu un risc mai scăzut de mortalitate[68] și calitatea relației influențează răspunsurile inflamatorii, cum ar fi expresia citokină și semnalarea intracelulară.[69][70] În plus, partenerii intimi sunt o sursă importantă de sprijin social pentru încurajarea comportamentelor sănătoase, cum ar fi creșterea activității fizice[71] și renunțarea la fumat.[72] Activitatea sexuală și alte forme de intimitate fizică contribuie pozitiv și la sănătatea fizică,[73] în timp ce conflictul dintre partenerii intimi afectează negativ sistemul imunitar și endocrin și poate crește tensiunea arterială.[67]

Experimentele de laborator prezintă dovezi ale asocierii dintre sprijinul din partea partenerilor intimi și sănătatea fizică. Într-un studiu de evaluare a recuperării după răni și inflamație, persoanele aflate în relații cu un nivel ridicat de conflict și ostilitate s-au recuperat mai lent după răni decât persoanele aflate în relații cu ostilitate scăzută.[74] Prezența sau prezența imaginară a unui partener intim poate avea chiar un impact asupra durerii percepute. În studiile fMRI, participanții care văd o imagine a partenerului lor intim raportează mai puțină durere ca răspuns la un stimul în comparație cu participanții care văd fotografia unui străin.[75][76] Într-un alt studiu de laborator, femeile care au primit un mesaj text de la partenerul lor au prezentat un răspuns cardiovascular redus la Testul de Stres Social Trier, o paradigmă care induce stres.[77]

Provocări

[modificare | modificare sursă]

Conflict

[modificare | modificare sursă]

Neînțelegerile în cadrul relațiilor intime sunt un eveniment stresant,[78] și strategiile pe care cuplurile le folosesc pentru a naviga prin conflict au impact asupra calității și succesului relației.[79] Surse comune de conflict între partenerii intimi includ dezacorduri cu privire la echilibrul dintre viața profesională și cea de familie, frecvența sexului, finanțele și sarcinile casnice.[80] Cercetările psihologului John Gottman⁠(d) au identificat trei etape ale conflictului în cuplu. În primul rând, cuplurile își prezintă opiniile și sentimentele cu privire la problemă. Apoi, se ceartă și încearcă să-l convingă pe celălalt de punctul lor de vedere și, în cele din urmă, membrii relației negociază pentru a încerca să ajungă la un compromis.[81]

Cuplurile fericite diferă de cuplurile nefericite în ceea ce privește interacțiunile lor în timpul conflictului: cuplurile nefericite tind să folosească mai frecvent tonul negativ al vocii, să manifeste un comportament mai previzibil în timpul comunicării și să rămână blocate în cicluri de comportament negativ cu partenerul lor.[82][14] Alte strategii neproductive în conflict includ evitarea și retragerea, defensiva și ostilitatea.[83] Aceste răspunsuri pot fi evidente atunci când o persoană se simte amenințată de conflict, care poate fi o reflectare a nesiguranței orientării atașamentului și a experiențelor negative anterioare în relații.[78] Atunci când conflictele rămân nerezolvate, satisfacția relației este afectată negativ.[84] Strategiile constructive de soluționare a conflictelor includ validarea punctului de vedere și a preocupărilor celeilalte persoane, exprimarea afecțiunii, utilizarea umorului și ascultarea activă. Cu toate acestea, eficacitatea acestor strategii depinde de subiectul și gravitatea conflictului și de caracteristicile persoanelor implicate.[79] Cazurile stresante repetate de conflict nerezolvat pot determina partenerii intimi să apeleze la consiliere de cuplu, să consulte resurse de ajutor de sine sau să ia în considerare posibilitatea de a pune capăt relației.[85]

Insecuritatea atașamentului

[modificare | modificare sursă]

Orientările de atașament care se dezvoltă din relațiile interpersonale timpurii pot influența modul în care oamenii se comportă în relațiile intime, iar atașamentul nesigur poate duce la probleme specifice într-o relație. Indivizii variază în ceea ce privește anxietatea de atașament (gradul în care se tem de abandon) și evitarea (gradul în care evită apropierea emoțională).[86] Cercetările arată că orientările de atașament nesigur care sunt ridicate în evitare sau anxietate sunt asociate cu experimentarea mai frecventă a emoțiilor negative în relațiile intime.[87]

Persoanele cu un nivel ridicat al anxietății de atașament sunt deosebit de predispuse la gelozie și experimentează o anxietate crescută cu privire la faptul că partenerul lor le va părăsi.[88] Persoanele foarte anxioase percep, de asemenea, mai multe conflicte în relațiile lor și sunt afectate negativ în mod disproporționat de aceste conflicte.[89] În schimb, persoanele cu atașament evitant pot experimenta teama de intimitate sau pot fi disprețuitoare față de beneficiile potențiale ale unei relații apropiate și astfel au dificultăți în a construi o conexiune intimă cu un partener.[90]

Stres

[modificare | modificare sursă]

Stresul care apare atât în interiorul cât și în afara unei relații intime - inclusiv probleme financiare, obligații familiale și stres la locul de muncă - poate avea un impact negativ asupra calității relației.[91] Stresul epuizează resursele psihologice care sunt esențiale pentru dezvoltarea și menținerea unei relații sănătoase. În loc să investească energie în relație prin activități comune, sex și intimitate fizică și comunicare sănătoasă, cuplurile aflate sub stres sunt forțate să își folosească resursele psihologice pentru a gestiona alte probleme urgente.[92] Statutul socioeconomic scăzut este un context stresant deosebit de important care limitează capacitatea unui individ de a investi în menținerea unei relații intime sănătoase. Cuplurile cu statut socioeconomic scăzut sunt expuse riscului de a se confrunta cu rate crescute de disoluție și cu o satisfacție relațională mai scăzută.[93]

Infidelitate

[modificare | modificare sursă]

Infidelitatea și sexul în afara unei relații monogame sunt comportamente care sunt dezaprobate de obicei, o sursă frecventă de conflict și o cauză a disoluției relației.[94] Satisfacția scăzută în relație poate determina oamenii să dorească o conexiune fizică sau emoțională în afara relației lor principale.[94] Cu toate acestea, persoanele cu mai multe oportunități sexuale, un interes mai mare pentru sex și atitudini mai permisive față de sex sunt, de asemenea, mai susceptibile de a se angaja în infidelitate.[95] În Statele Unite, cercetările au arătat că între 15 și 25% dintre adulți declară că au înșelat vreodată un partener.[96]

Atunci când un membru al unei relații încalcă acordurile de exclusivitate sexuală sau emoțională, fundația încrederii în relația primară este afectată negativ, iar persoanele pot experimenta depresie, stimă de sine scăzută și dereglare emoțională în urma unei aventuri.[97] Infidelitatea este în cele din urmă legată de creșterea probabilității de disoluție a relației sau de divorț.[96]

Violența partenerului intim

[modificare | modificare sursă]

Violența în cadrul unei relații intime poate lua formă fizică, psihologică, financiară sau abuz sexual. Organizația Mondială a Sănătății estimează că 30% dintre femei au fost supuse violenței fizice sau sexuale comise de un partener intim.[98] Atașamentul emoțional puternic, investiția și interdependența care caracterizează relațiile apropiate pot face dificilă părăsirea unei relații abuzive.[99]

Cercetările au identificat o varietate de factori de risc și tipuri de autori ai violenței între parteneri intimi. Persoanele care sunt expuse la violență sau suferă abuzuri în copilărie sunt mai susceptibile de a deveni autori sau victime ale violenței partenerului intim la vârsta adultă, ca parte a ciclului violenței intergenerațional.[100] Perpetratorii sunt, de asemenea, mai susceptibili de a fi agresivi, impulsivi, predispuși la furie și pot prezenta trăsături de personalitate patologice, cum ar fi antisocială și borderline.[101] Scenariile culturale patriarhice care descriu bărbații ca fiind agresivi și dominanți pot fi un factor de risc suplimentar pentru bărbații care se angajează în acte de violență față de un partener intim,[102] deși violența comisă de femei este, de asemenea, un fenomen bine documentat[103] și cercetarea constată că alte caracteristici contextuale și demografice sunt factori de risc mai importanți.[104] Factorii contextuali precum nivelurile ridicate de stres pot contribui, de asemenea, la riscul de violență. În cadrul relației, nivelurile ridicate de conflict și dezacorduri sunt asociate cu violența partenerului intim, în special pentru persoanele care reacționează la conflict cu ostilitate.[105]

Variabilitatea socială și culturală

[modificare | modificare sursă]

Cultură

[modificare | modificare sursă]

Contextul cultural influențează multe domenii din cadrul relațiilor intime, inclusiv normele de comunicare, exprimarea afecțiunii, practicile de angajament și căsătorie și rolul de gen.[106] De exemplu, cercetările transculturale arată că persoanele din China preferă comunicarea indirectă și implicită cu partenerul lor romantic, în timp ce americanii din Europa declară că preferă comunicarea directă. Utilizarea unui stil de comunicare cultural adecvat influențează satisfacția anticipată a relației.[107] Cultura poate avea, de asemenea, un impact asupra așteptărilor în cadrul unei relații și asupra importanței relative a diferitelor valori centrate pe relație, cum ar fi apropierea emoțională, echitatea, statutul și autonomia.[108]

În timp ce dragostea a fost identificată ca o emoție umană universală,[109] modalitățile de exprimare a iubirii și importanța acesteia în relațiile intime variază în funcție de cultura în care are loc o relație. Cultura este deosebit de importantă în structurarea credințelor despre instituțiile care recunosc relațiile intime, cum ar fi căsătoria. Ideea că dragostea este necesară pentru căsătorie este o credință foarte răspândită în Statele Unite,[110] întrucât în India se face distincție între căsătoriiile aranjate tradiționale și „căsătoriile din dragoste” (numite și căsătorii la alegere).[111]

Relații intime LGBTQ+

[modificare | modificare sursă]

Relații intime între persoane de același sex

[modificare | modificare sursă]

Progresele în recunoașterea relațiilor legale pentru cuplurile de același sex au ajutat la normalizarea și legitimizarea relațiilor intime între persoane de același sex.[112] În general, relațiile intime între persoanele de același sex și cele de sex diferit nu diferă semnificativ, iar cuplurile raportează niveluri similare de satisfacție și stabilitate.[113] Cu toate acestea, cercetările susțin câteva diferențe comune între intimitatea de același sex și cea de sex diferit. În perioada de formare a relației, limitele dintre prietenie și intimitatea romantică pot fi mai nuanțate și mai complexe în rândul minorităților sexuale.[114] De exemplu, multe femei lesbiene raportează că relațiile lor romantice s-au dezvoltat în urma unei prietenii existente.[115] De asemenea, anumite practici de menținere a relațiilor diferă. În timp ce relațiile heterosexuale s-ar putea baza pe rolul de genul tradițional pentru a împărți munca și puterea de decizie, cuplurile de același sex sunt mai susceptibile de a împărți în mod egal treburile casnice.[113] Cuplurile de lesbiene raportează o frecvență mai scăzută a sexului în comparație cu cuplurile heterosexuale, iar bărbații gay sunt mai predispuși la non-monogamie.[116]

Relațiile homosexuale se confruntă cu provocări unice în ceea ce privește stigmatizarea, discriminarea și sprijinul social. Pe măsură ce cuplurile se confruntă cu aceste obstacole, calitatea relației poate fi afectată negativ.[117] Mediile politice nesuportante, cum ar fi interdicțiile căsătoriilor între persoane de același sex⁠(d) au un impact negativ asupra bunăstării,[118] în timp ce a fi coming out ca un cuplu și a trăi într-un loc cu recunoașterea legală a relațiilor de același sex au un impact pozitiv asupra bunăstării individuale și de cuplu.[119]

Asexualitate

[modificare | modificare sursă]

Unele persoane asexuale se angajează în relații intime care sunt doar intime emoțional, dar relațiile altor persoane asexuale implică sexul ca parte a negocierilor cu parteneri non-asexuali.[120][121] Un studiu din 2019 asupra persoanelor aparținând minorităților sexuale din Statele Unite a constatat că, în timp ce persoanele asexuale aveau mai puține șanse să fi făcut recent sex, acestea nu se deosebeau de participanții non-asexuali în ceea ce privește rata de a fi într-o relație intimă.[122] Persoanele asexuale se confruntă cu stigmatizarea și patologizarea orientării lor sexuale,[123] și raportează dificultăți în a naviga printre presupunerile privind sexualitatea în scena întâlnirilor.[121] Diferiți termeni, inclusiv „relație queerplatonică” și „squish” (o pasiune non-sexuală) au fost utilizați de comunitatea asexuală pentru a descrie relațiile intime și dorințele non-sexuale.[124]

Non-monogamie

[modificare | modificare sursă]

Non-monogamia, inclusiv poliamoria, relația deschisă, și swinging, este practica de a se angaja în relații intime care nu sunt strict monogame, sau implicarea consensuală în mai multe relații intime fizice sau emoționale. Gradul de intimitate emoțională și fizică între diferiți parteneri poate varia. De exemplu, relațiile de swinging sunt în primul rând sexuale, în timp ce persoanele cu relații poliamoroase se pot angaja atât în intimitate emoțională, cât și fizică cu mai mulți parteneri.[125] Persoanele aflate în relații intime non-monogame consensuale identifică mai multe beneficii pentru configurația relației lor, inclusiv satisfacerea nevoilor lor de către mai mulți parteneri, implicarea într-o varietate mai mare de activități comune cu partenerii și sentimente de autonomie și creștere personală.[126]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Wong, D.W.; Hall, K.R.; Justice, C.A.; Wong, L. (). Counseling Individuals Through the Lifespan. SAGE Publications⁠(d). p. 326. ISBN 978-1-4833-2203-2. Intimacy: As an intimate relationship is an interpersonal relationship that involves physical or emotional intimacy. Physical intimacy is characterized by romantic or passionate attachment or sexual activity. 
  2. ^ Rusbult, Caryl E. (), Fletcher, Garth J. O.; Clark, Margaret S., ed., „Interdependence in Close Relationships”, Blackwell Handbook of Social Psychology: Interpersonal Processes (în engleză) (ed. 1), Wiley, pp. 357–387, doi:10.1002/9780470998557.ch14, ISBN 978-0-631-21228-7, accesat în  
  3. ^ Finkel, Eli J.; Simpson, Jeffry A.; Eastwick, Paul W. (). „The Psychology of Close Relationships: Fourteen Core Principles”. Annual Review of Psychology (în engleză). 68 (1): 383–411. doi:10.1146/annurev-psych-010416-044038. ISSN 0066-4308. PMID 27618945. 
  4. ^ Proulx, Christine M.; Helms, Heather M.; Buehler, Cheryl (). „Marital Quality and Personal Well-Being: A Meta-Analysis”. Journal of Marriage and Family (în engleză). 69 (3): 576–593. doi:10.1111/j.1741-3737.2007.00393.x. ISSN 0022-2445. 
  5. ^ Mashek, D.J.; Aron, A. (). Handbook of Closeness and Intimacy. Psychology Press⁠(d). pp. 1–6. ISBN 978-1-135-63240-3. 
  6. ^ Forest, Amanda L.; Sigler, Kirby N.; Bain, Kaitlin S.; O'Brien, Emily R.; Wood, Joanne V. (). „Self-esteem's impacts on intimacy-building: Pathways through self-disclosure and responsiveness”. Current Opinion in Psychology. 52: 101596. doi:10.1016/j.copsyc.2023.101596. ISSN 2352-250X. PMID 37348388 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  7. ^ a b Gaia, A. Celeste (). „Understanding Emotional Intimacy: A Review of Conceptualization, Assessment and the Role of Gender”. International Social Science Review. 77 (3/4): 151–170. ISSN 0278-2308. JSTOR 41887101. 
  8. ^ Timmerman, Gayle M. (). „A concept analysis of intimacy”. Issues in Mental Health Nursing (în engleză). 12 (1): 19–30. doi:10.3109/01612849109058207. ISSN 0161-2840. PMID 1988378. 
  9. ^ „The Power of Touch: Physical Affection is Important in Relationships, but Some People Need More Than Others – Kinsey Institute Research & Institute News”. blogs.iu.edu. Accesat în . 
  10. ^ Gallace, Alberto; Spence, Charles (). „The science of interpersonal touch: An overview”. Neuroscience & Biobehavioral Reviews. Touch, Temperature, Pain/Itch and Pleasure. 34 (2): 246–259. doi:10.1016/j.neubiorev.2008.10.004. ISSN 0149-7634. PMID 18992276. 
  11. ^ Sorokowska, Agnieszka; Kowal, Marta; Saluja, Supreet; Aavik, Toivo; Alm, Charlotte; Anjum, Afifa; Asao, Kelly; Batres, Carlota; Bensafia, Aicha (). „Love and affectionate touch toward romantic partners all over the world”. Scientific Reports (în engleză). 13 (1): 5497. Bibcode:2023NatSR..13.5497S. doi:10.1038/s41598-023-31502-1. ISSN 2045-2322. PMC 10073073 Accesibil gratuit. PMID 37015974 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  12. ^ „Queerplatonic Relationships: A New Term for an Old Custom | Psychology Today”. www.psychologytoday.com (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ Miller, Rowland (). Intimate Relationships (în engleză) (ed. 9th). McGraw Hill. ISBN 978-1-260-80426-3. 
  14. ^ a b c Bradbury, Thomas N.; Karney, Benjamin R. (). Intimate Relationships (în English) (ed. 3rd). W. W. Norton & Company. ISBN 978-0-393-64025-0. 
  15. ^ McCarthy, Jane Ribbens; Doolittle, Megan; Sclater, Shelley Day (). Understanding Family Meanings: A Reflective Text (în engleză). Policy Press. pp. 267–268. ISBN 978-1-4473-0112-7. 
  16. ^ Eastwick, Paul W.; Finkel, Eli J.; Joel, Samantha (). „Mate evaluation theory”. Psychological Review (în engleză). 130 (1): 211–241. doi:10.1037/rev0000360. ISSN 1939-1471. PMID 35389716 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  17. ^ Eastwick, Paul W.; Luchies, Laura B.; Finkel, Eli J.; Hunt, Lucy L. (). „The predictive validity of ideal partner preferences: A review and meta-analysis”. Psychological Bulletin (în engleză). 140 (3): 623–665. doi:10.1037/a0032432. ISSN 1939-1455. PMID 23586697. 
  18. ^ Graziano, William G.; Bruce, Jennifer Weisho, „Attraction and the Initiation of Relationships: A Review of the Empirical Literature”, Handbook of Relationship Initiation, Psychology Press, pp. 275–301, , doi:10.4324/9780429020513-24, ISBN 978-0-429-02051-3, accesat în  
  19. ^ Feingold, Alan (). „Matching for attractiveness in romantic partners and same-sex friends: A meta-analysis and theoretical critique”. Psychological Bulletin (în engleză). 104 (2): 226–235. doi:10.1037/0033-2909.104.2.226. ISSN 1939-1455. 
  20. ^ Bradbury, Thomas N.; Karney, Benjamin R. (). Intimate Relationships (în English) (ed. 3rd). W. W. Norton & Company. ISBN 978-0-393-64025-0. 
  21. ^ Campbell, Lorne; Fletcher, Garth JO (). „Romantic relationships, ideal standards, and mate selection”. Current Opinion in Psychology. Relationship science. 1: 97–100. doi:10.1016/j.copsyc.2015.01.007. ISSN 2352-250X. 
  22. ^ Eastwick, Paul W; Joel, Samantha; Carswell, Kathleen L; Molden, Daniel C; Finkel, Eli J; Blozis, Shelley A (). „Predicting romantic interest during early relationship development: A preregistered investigation using machine learning”. European Journal of Personality (în engleză). 37 (3): 276–312. doi:10.1177/08902070221085877. ISSN 0890-2070. 
  23. ^ Eastwick, Paul W.; Finkel, Eli J.; Mochon, Daniel; Ariely, Dan (). „Selective Versus Unselective Romantic Desire: Not All Reciprocity Is Created Equal”. Psychological Science (în engleză). 18 (4): 317–319. doi:10.1111/j.1467-9280.2007.01897.x. ISSN 0956-7976. PMID 17470256. 
  24. ^ Collins, Nancy L.; Miller, Lynn Carol (). „Self-disclosure and liking: A meta-analytic review”. Psychological Bulletin (în engleză). 116 (3): 457–475. doi:10.1037/0033-2909.116.3.457. ISSN 1939-1455. PMID 7809308. 
  25. ^ Laurenceau, Jean-Philippe; Barrett, Lisa Feldman; Pietromonaco, Paula R. (). „Intimacy as an interpersonal process: The importance of self-disclosure, partner disclosure, and perceived partner responsiveness in interpersonal exchanges”. Journal of Personality and Social Psychology (în engleză). 74 (5): 1238–1251. doi:10.1037/0022-3514.74.5.1238. ISSN 0022-3514. PMID 9599440. 
  26. ^ Clark, Catherine L.; Shaver, Phillip R.; Abrahams, Matthew F. (). „Strategic Behaviors in Romantic Relationship Initiation”. Personality and Social Psychology Bulletin (în engleză). 25 (6): 709–722. doi:10.1177/0146167299025006006. ISSN 0146-1672. 
  27. ^ Moore, Monica M. (). „Human Nonverbal Courtship Behavior—A Brief Historical Review”. Journal of Sex Research (în engleză). 47 (2–3): 171–180. doi:10.1080/00224490903402520. ISSN 0022-4499. PMID 20358459. 
  28. ^ Skipper, James K.; Nass, Gilbert (). „Dating Behavior: A Framework for Analysis and an Illustration”. Journal of Marriage and Family. 28 (4): 412–420. doi:10.2307/349537. ISSN 0022-2445. JSTOR 349537. 
  29. ^ Agnew, Christopher R.; Hadden, Benjamin W.; Tan, Kenneth (), Agnew, Christopher R.; Machia, Laura V.; Arriaga, Ximena B., ed., „Relationship Receptivity Theory: Timing and Interdependent Relationships”, Interdependence, Interaction, and Close Relationships, Advances in Personal Relationships, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 269–292, doi:10.1017/9781108645836.014, ISBN 978-1-108-48096-3, accesat în  
  30. ^ Sprecher, Susan; Felmlee, Diane; Metts, Sandra; Cupach, William (), „Relationship initiation and development.”, APA handbook of personality and social psychology, Volume 3: Interpersonal relations. (în engleză), Washington: American Psychological Association, pp. 211–245, doi:10.1037/14344-008, ISBN 978-1-4338-1703-8, accesat în  
  31. ^ Rosenfeld, Michael J.; Thomas, Reuben J. (). „Searching for a Mate: The Rise of the Internet as a Social Intermediary”. American Sociological Review (în engleză). 77 (4): 523–547. doi:10.1177/0003122412448050. ISSN 0003-1224. 
  32. ^ Wu, Shangwei; Trottier, Daniel (). „Dating apps: a literature review”. Annals of the International Communication Association (în engleză). 46 (2): 91–115. doi:10.1080/23808985.2022.2069046. ISSN 2380-8985. 
  33. ^ a b Vogels, Emily A.; McClain, Colleen (). „Key findings about online dating in the U.S”. Pew Research Center (în engleză). Accesat în . 
  34. ^ Rusbult, Caryl E.; Olsen, Nils; Davis, Jody L.; Harmon, Peggy A. (). „Commitment and Relationship Maintenance Mechanisms”. În Harvey, John H.; Wenzel. Close Romantic Relationships: Maintenance and Enhancement (în engleză). Psychology Press. ISBN 978-1-135-65942-4. 
  35. ^ García, C.Y. (). „Temporal course of the basic components of love throughout relationships” (PDF). Psychology in Spain. 2 (1): 76–86. 
  36. ^ Stafford, Laura; Canary, Daniel J. (). „Maintenance Strategies and Romantic Relationship Type, Gender and Relational Characteristics”. Journal of Social and Personal Relationships (în engleză). 8 (2): 217–242. doi:10.1177/0265407591082004. ISSN 0265-4075. 
  37. ^ Ogolsky, Brian G.; Bowers, Jill R. (). „A meta-analytic review of relationship maintenance and its correlates”. Journal of Social and Personal Relationships (în engleză). 30 (3): 343–367. doi:10.1177/0265407512463338. ISSN 0265-4075. 
  38. ^ Birnbaum, Gurit E; Finkel, Eli J (). „The magnetism that holds us together: sexuality and relationship maintenance across relationship development”. Current Opinion in Psychology (în engleză). 1: 29–33. doi:10.1016/j.copsyc.2014.11.009. 
  39. ^ Impett, Emily A.; Muise, Amy; Rosen, Natalie O. (), Ogolsky, Brian G.; Monk, J. Kale, ed., „Sex as Relationship Maintenance”, Relationship Maintenance: Theory, Process, and Context, Advances in Personal Relationships, Cambridge: Cambridge University Press, pp. 215–239, ISBN 978-1-108-41985-7, accesat în  
  40. ^ Doss, Brian D; Rhoades, Galena K (). „The transition to parenthood: impact on couples' romantic relationships”. Current Opinion in Psychology. Relationships and stress. 13: 25–28. doi:10.1016/j.copsyc.2016.04.003. ISSN 2352-250X. PMID 28813289. 
  41. ^ Woolhouse, Hannah; McDonald, Ellie; Brown, Stephanie (). „Women's experiences of sex and intimacy after childbirth: making the adjustment to motherhood”. Journal of Psychosomatic Obstetrics & Gynecology (în engleză). 33 (4): 185–190. doi:10.3109/0167482X.2012.720314. ISSN 0167-482X. PMID 22973871. 
  42. ^ Stanley, Scott M.; Rhoades, Galena K.; Whitton, Sarah W. (). „Commitment: Functions, Formation, and the Securing of Romantic Attachment”. Journal of Family Theory & Review (în engleză). 2 (4): 243–257. doi:10.1111/j.1756-2589.2010.00060.x. PMC 3039217 Accesibil gratuit. PMID 21339829. 
  43. ^ Rollie, Stephanie S.; Duck, Steve (). „Divorce and Dissolution of Romantic Relationships: Stage Models and Their Limitations”. În Fine, Mark A.; Harvey. Handbook of Divorce and Relationship Dissolution (în engleză). Psychology Press. ISBN 978-1-317-82421-3. 
  44. ^ Rusbult, Caryl E (). „Commitment and satisfaction in romantic associations: A test of the investment model”. Journal of Experimental Social Psychology. 16 (2): 172–186. doi:10.1016/0022-1031(80)90007-4. ISSN 0022-1031. 
  45. ^ Rusbult, Caryl E.; Olsen, Nils; Davis, Jody L.; Harmon, Peggy A. (). „Commitment and Relationship Maintenance Mechanisms”. În Harvey, John H.; Wenzel. Close Romantic Relationships: Maintenance and Enhancement (în engleză). Psychology Press. ISBN 978-1-135-65942-4. 
  46. ^ Joel, Samantha; MacDonald, Geoff (). „We're Not That Choosy: Emerging Evidence of a Progression Bias in Romantic Relationships”. Personality and Social Psychology Review (în engleză). 25 (4): 317–343. doi:10.1177/10888683211025860. ISSN 1088-8683. PMC 8597186 Accesibil gratuit. PMID 34247524. 
  47. ^ Ritter, Simone M.; Karremans, Johan C.; van Schie, Hein T. (). „The role of self-regulation in derogating attractive alternatives”. Journal of Experimental Social Psychology. 46 (4): 631–637. doi:10.1016/j.jesp.2010.02.010. ISSN 0022-1031. 
  48. ^ Joel, Samantha; MacDonald, Geoff; Page-Gould, Elizabeth (). „Wanting to Stay and Wanting to Go: Unpacking the Content and Structure of Relationship Stay/Leave Decision Processes”. Social Psychological and Personality Science (în engleză). 9 (6): 631–644. doi:10.1177/1948550617722834. ISSN 1948-5506. 
  49. ^ a b Le, Benjamin; Dove, Natalie L.; Agnew, Christopher R.; Korn, Miriam S.; Mutso, Amelia A. (). „Predicting nonmarital romantic relationship dissolution: A meta-analytic synthesis”. Personal Relationships (în engleză). 17 (3): 377–390. doi:10.1111/j.1475-6811.2010.01285.x. 
  50. ^ a b Vangelisti, Anita L. (). „Relationship Dissolution: Antecedents, Processes, and Consequences”. În Noeller, Patricia; Feeney, Judith A. Relații apropiate: Funcții, forme și procese (în engleză). Psychology Press. ISBN 978-1-134-95333-2. }
  51. ^ Rodrigues, A.E.; Hall, J.G.; Fincham, F.D. (). „What Predicts Divorce and Relationship Dissolution?”. În Fine, M.A.; Harvey, J.H. Handbook of divorce and relationship dissolution (în engleză). Lawrence Erlbaum Associates Publishers. pp. 85–112. 
  52. ^ Berscheid, Ellen; Hatfield, Elaine (), „A Little Bit about Love”, Foundations of Interpersonal Attraction, Elsevier, pp. 355–381, doi:10.1016/b978-0-12-362950-0.50021-5, ISBN 978-0-12-362950-0, accesat în  
  53. ^ Whisman, Mark A.; Salinger, Julia M.; Sbarra, David A. (). „Relationship dissolution and psychopathology”. Current Opinion in Psychology. 43: 199–204. doi:10.1016/j.copsyc.2021.07.016. ISSN 2352-250X. PMID 34416683. 
  54. ^ Kansky, Jessica; Allen, Joseph P. (). „Making Sense and Moving On: The Potential for Individual and Interpersonal Growth Following Emerging Adult Breakups”. Emerging Adulthood (în engleză). 6 (3): 172–190. doi:10.1177/2167696817711766. ISSN 2167-6968. PMC 6051550 Accesibil gratuit. PMID 30034952. 
  55. ^ {Lewandowski, Gary W.; Bizzoco, Nicole M. (). „Adition through subtraction: Creșterea după dizolvarea unei relații de calitate scăzută”. The Journal of Positive Psychology (în engleză). 2 (1): 40–54. doi:10.1080/17439760601069234. ISSN 1743-9760. 
  56. ^ Proulx, Christine M.; Helms, Heather M.; Buehler, Cheryl (). „Marital Quality and Personal Well-Being: A Meta-Analysis”. Journal of Marriage and Family (în engleză). 69 (3): 576–593. doi:10.1111/j.1741-3737.2007.00393.x. ISSN 0022-2445. 
  57. ^ Braithwaite, Scott; Holt-Lunstad, Julianne (). „Relațiile romantice și sănătatea mintală”. Current Opinion in Psychology. Relații și stres. 13: 120–125. doi:10.1016/j.copsyc.2016.04.001. ISSN 2352-250X. PMID 28813281. 
  58. ^ {Stack, Steven; Eshleman, J. Ross (). „Statutul marital și fericirea: A 17-Nation Study”. Journal of Marriage and Family. 60 (2): 527–536. doi:10.2307/353867. ISSN 0022-2445. JSTOR 353867. 
  59. ^ Gustavson, Kristin; Røysamb, Espen; Borren, Ingrid; Torvik, Fartein Ask; Karevold, Evalill (). „Satisfacția vieții în relațiile apropiate: Findings from a Longitudinal Study”. Journal of Happiness Studies (în engleză). 17 (3): 1293–1311. doi:10.1007/s10902-015-9643-7. ISSN 1573-7780. 
  60. ^ Maxwell, Jessica A.; McNulty, James K. (). „No Longer in a Dry Spell: Dezvoltarea înțelegerii modului în care sexul influențează relațiile romantice”. Current Directions in Psychological Science (în engleză). 28 (1): 102–107. doi:10.1177/0963721418806690 Accesibil gratuit. ISSN 0963-7214. 
  61. ^ Cheng, Zhiming; Smyth, Russell (). „Sex and happiness”. Journal of Economic Behavior & Organization. 112: 26–32. doi:10.1016/j.jebo.2014.12.030. ISSN 0167-2681. 
  62. ^ Meston, Cindy M.; Buss, David M. (). „De ce fac sex oamenii”. Arhive of Sexual Behavior. 36 (4): 477–507. doi:10.1007/s10508-007-9175-2. ISSN 0004-0002. PMID 17610060. 
  63. ^ Ein-Dor, Tsachi; Hirschberger, Gilad (). „Sănătate sexuală: Dovezi din jurnalul zilnic că sexul ameliorează stresul bărbaților și femeilor în relații satisfăcătoare”. Jurnal al relațiilor sociale și personale (în engleză). 29 (1): 126–139. doi:10.1177/0265407511431185. ISSN 0265-4075. 
  64. ^ Muise, Amy; Schimmack, Ulrich; Impett, Emily A. (). „Frecvența sexuală prezice o mai mare bunăstare, dar mai mult nu este întotdeauna mai bine”. Social Psychological and Personality Science (în engleză). 7 (4): 295–302. doi:10.1177/1948550615616462. ISSN 1948-5506. 
  65. ^ Kleinplatz, Peggy J.; Menard, A. Dana; Paquet, Marie-Pierre; Paradis, Nicolas; Campbell, Meghan; Zuccarino, Dino; Mehak, Lisa (). „Componentele sexualității optime: Un portret al "sexului minunat"”. Canadian Journal of Human Sexuliaty. 18 (1-2). 
  66. ^ Slatcher, Richard B.; Selcuk, Emre (). „A Social Psychological Perspective on the Links Between Close Relationships and Health”. Current Directions in Psychological Science (în engleză). 26 (1): 16–21. doi:10.1177/0963721416667444. ISSN 0963-7214. PMC 5373007 Accesibil gratuit. PMID 28367003. 
  67. ^ a b Kiecolt-Glaser, Janice K.; Newton, Tamara L. (). „Căsătoria și sănătatea: A lui și a ei”. Pychological Bulletin. 127 (4): 472–503. doi:10.1037/0033-2909.127.4.472. ISSN 1939-1455. PMID 11439708. 
  68. ^ Robles, Theodore F.; Slatcher, Richard B.; Trombello, Joseph M.; McGinn, Meghan M. (). „Marital quality and health: O revizuire meta-analitică”. Psychological Bulletin (în engleză). 140 (1): 140–187. doi:10.1037/a0031859. ISSN 1939-1455. PMC 3872512 Accesibil gratuit. PMID 23527470. 
  69. ^ GRAHAM, JENNIFER E.; CHRISTIAN, LISA M.; KIECOLT-GLASER, JANICE K. (), „Relații apropiate și imunitate”, Psychoneuroimmunology, Elsevier, pp. 781–798, doi:10.1016/b978-012088576-3/50043-5, ISBN 978-0-12-088576-3, accesat în  
  70. ^ {Kiecolt-Glaser, Janice K.; Gouin, Jean-Philippe; Hantsoo, Liisa (). „Relații apropiate, inflamație și sănătate”. Neuroscience & Biobehavioral Reviews. Psychophysiological Biomarkers of Health. 35 (1): 33–38. doi:10.1016/j.neubiorev.2009.09.003. ISSN 0149-7634. PMC 2891342 Accesibil gratuit. PMID 19751761. 
  71. ^ Berli, Corina; Bolger, Niall; Shrout, Patrick E.; Stadler, Gertraud; Scholz, Urte (). „Procese interpersonale ale sprijinului zilnic al cuplurilor pentru urmărirea obiectivelor: The Example of Physical Activity”. Personality & Social Psychology Bulletin. 44 (3): 332–344. doi:10.1177/0146167217739264. hdl:2164/9760 Accesibil gratuit. ISSN 1552-7433. PMID 29121824. 
  72. ^ Britton, Maggie; Haddad, Sana; Derrick, Jaye L. (). „Perceived Partner Responsiveness Predicts Smoking Cessation in Single-Smoker Couples”. Addictive Behaviors. 88: 122–128. doi:10.1016/j.addbeh.2018.08.026. ISSN 0306-4603. PMC 7027992 Accesibil gratuit. PMID 30176500. 
  73. ^ Jakubiak, Brett K.; Feeney, Brooke C. (). „Affectionate Touch to Promote Relational, Psychological, and Physical Well-Being in Adulthood: A Theoretical Model and Review of the Research”. Personality and Social Psychology Review (în engleză). 21 (3): 228–252. doi:10.1177/1088868316650307. ISSN 1088-8683. PMID 27225036. 
  74. ^ {Kiecolt-Glaser, Janice K.; Loving, Timothy J.; Stowell, Jeffrey R.; Malarkey, William B.; Lemeshow, Stanley; Dickinson, Stephanie L.; Glaser, Ronald (). „Interacțiuni maritale ostile, producția de citokine proinflamatorii și vindecarea rănilor”. Arhive de psihiatrie generală. 62 (12): 1377–1384. doi:10.1001/archpsyc.62.12.1377. ISSN 0003-990X. PMID 16330726. 
  75. ^ Younger, Jarred; Aron, Arthur; Parke, Sara; Chatterjee, Neil; Mackey, Sean (). „Vizualizarea imaginilor unui partener romantic reduce durerea experimentală: Implicarea sistemelor neurale de recompensă”. PLOS ONE (în engleză). 5 (10): e13309. Bibcode:2010PLoSO...513309Y. doi:10.1371/journal.pone.0013309 Accesibil gratuit. ISSN 1932-6203. PMC 2954158 Accesibil gratuit. PMID 20967200. 
  76. ^ Master, Sarah L.; Eisenberger, Naomi I.; Taylor, Shelley E.; Naliboff, Bruce D.; Shirinyan, David; Lieberman, Matthew D. (). „A Picture's Worth: Fotografiile partenerilor reduc durerea indusă experimental”. Psychological Science (în engleză). 20 (11): 1316–1318. doi:10.1111/j.1467-9280.2009.02444.x. ISSN 0956-7976. PMID 19788531. 
  77. ^ Hooker, Emily D.; Campos, Belinda; Pressman, Sarah D. (). „E nevoie doar de un SMS: Mesajele text ale partenerilor pot reduce răspunsurile cardiovasculare la stres la femei”. Computers in Human Behavior. 84: 485–492. doi:10.1016/j.chb.2018.02.033. ISSN 0747-5632. 
  78. ^ a b Feeney, Judith A; Karantzas, Gery C (). „Conflictul de cuplu: perspective din perspectiva atașamentului”. Current Opinion in Psychology. Relații și stres. 13: 60–64. doi:10.1016/j.copsyc.2016.04.017. ISSN 2352-250X. PMID 28813296. 
  79. ^ a b Overall, Nickola C; McNulty, James K (). „Ce tip de comunicare în timpul conflictului este benefic pentru relațiile intime?”. Current Opinion in Psychology. Relații și stres. 13: 1–5. doi:10.1016/j.copsyc.2016.03.002. ISSN 2352-250X. PMC 5181851 Accesibil gratuit. PMID 28025652. 
  80. ^ {Risch, Gail S.; Riley, Lisa A.; Lawler, Michael G. (). „Problematic Issues in the Early Years of Marriage: Content for Premarital Education”. Journal of Psychology and Theology (în engleză). 31 (3): 253–269. doi:10.1177/009164710303100310. ISSN 0091-6471. 
  81. ^ Gottman, John M. (), „The Roles of Conflict Engagement, Escalation, and Avoidance in Marital Interaction: A Longitudinal View of Five Types of Couples”, Dezvoltarea interpersonală, Routledge, pp. 359–368, doi:10.4324/9781351153683-21, ISBN 978-1-351-15368-3, accesat în  
  82. ^ Gottman, J.M. (). Marital Interaction: Experimental Investigations. New York, NY: Academic Press. ISBN 978-1-4832-6598-8. 
  83. ^ Overall, Nickola C.; McNulty, James K. (). „What Type of Communication during Conflict is Beneficial for Intimate Relationships?”. Current Opinion in Psychology. 13: 1–5. doi:10.1016/j.copsyc.2016.03.002. ISSN 2352-250X. PMC 5181851 Accesibil gratuit. PMID 28025652. 
  84. ^ Cramer, Duncan (). „Satisfacția relației și stilul conflictului în relațiile romantice”. The Journal of Psychology (în engleză). 134 (3): 337–341. doi:10.1080/00223980009600873. ISSN 0022-3980. PMID 10907711. 
  85. ^ Doss, Brian D.; Rhoades, Galena K.; Stanley, Scott M.; Markman, Howard J. (). „Terapie maritală, retrageri și cărți: The Who, What, When, and Why of Relationship Help-Seeking”. Journal of Marital and Family Therapy (în engleză). 35 (1): 18–29. doi:10.1111/j.1752-0606.2008.00093.x. ISSN 0194-472X. PMID 19161581. 
  86. ^ Simpson, Jeffry A; Rholes, W Steven (). „Atașamentul adulților, stresul și relațiile romantice”. Current Opinion in Psychology. Relationships and stress. 13: 19–24. doi:10.1016/j.copsyc.2016.04.006. ISSN 2352-250X. PMC 4845754 Accesibil gratuit. PMID 27135049. 
  87. ^ {Simpson, Jeffry A. (). „Influența stilurilor de atașament asupra relațiilor romantice”. Journal of Personality and Social Psychology (în engleză). 59 (5): 971–980. doi:10.1037/0022-3514.59.5.971. ISSN 1939-1315. 
  88. ^ Martínez-León, Nancy Consuelo; Peña, Juan José; Salazar, Hernán; García, Andrea; Sierra, Juan Carlos (). „O revizuire sistematică a geloziei romantice în relații”. Terapia psihologica (în engleză). 35 (2): 203–212. doi:10.4067/s0718-48082017000200203 Accesibil gratuit. hdl:20.500.12495/3466 Accesibil gratuit. ISSN 0718-4808. 
  89. ^ Campbell, Lorne; Simpson, Jeffry A.; Boldry, Jennifer; Kashy, Deborah A. (). „Percepții de conflict și sprijin în relațiile romantice: Rolul anxietății de atașament”. Journal of Personality and Social Psychology (în engleză). 88 (3): 510–531. doi:10.1037/0022-3514.88.3.510. ISSN 1939-1315. PMID 15740443. 
  90. ^ Bartholomew, Kim (). „Evitarea intimității: An Attachment Perspective”. Journal of Social and Personal Relationships. 7 (2): 147–178. doi:10.1177/0265407590072001. ISSN 0265-4075. 
  91. ^ Finkel, Eli J.; Simpson, Jeffry A.; Eastwick, Paul W. (). „Psihologia relațiilor apropiate: Fourteen Core Principles”. Annual Review of Psychology (în engleză). 68 (1): 383–411. doi:10.1146/annurev-psych-010416-044038. ISSN 0066-4308. PMID 27618945. }
  92. ^ {Karney, Benjamin R.; Neff, Lisa A. (). „Couples and stress: Cum cerințele din afara relației afectează intimitatea în cadrul relației”. În Simpson, J.A.; Campbell, L. The Oxford handbook of close relationships. Oxford University Press. pp. 664–684. 
  93. ^ Karney, Benjamin R. (). „Socioeconomic Status and Intimate Relationships”. Annual Review of Psychology (în engleză). 72 (1): 391–414. doi:10.1146/annurev-psych-051920-013658. PMC 8179854 Accesibil gratuit. PMID 32886585. 
  94. ^ a b Blow, Adrian J.; Hartnett, Kelley (). „Infidelitatea în relațiile angajate II: O revizuire substanțială”. Journal of Marital and Family Therapy (în engleză). 31 (2): 217–233. doi:10.1111/j.1752-0606.2005.tb01556.x. ISSN 0194-472X. PMID 15974059. 
  95. ^ Treas, Judith; Giesen, Deirdre (). „Infidelitatea sexuală în rândul americanilor căsătoriți și coabitanți”. Jurnalul Căsătoriei și Familiei. 62 (1): 48–60. doi:10.1111/j.1741-3737.2000.00048.x. ISSN 0022-2445. JSTOR 1566686. 
  96. ^ a b {„Who Cheats More? Demografia infidelității în America”. Institutul pentru Studii de Familie (în engleză). Accesat în . 
  97. ^ {Rokach, Ami; Chan, Sybil H. (). „Iubire și infidelitate: Cauze și consecințe”. International Journal of Environmental Research and Public Health (în engleză). 20 (5): 3904. doi:10.3390/ijerph20053904 Accesibil gratuit. ISSN 1660-4601. PMC 10002055 Accesibil gratuit. PMID 36900915 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  98. ^ „Violența împotriva femeilor”. www.who.int (în engleză). Accesat în . 
  99. ^ {Kim, Jinseok; Gray, Karen A. (). „Leave or Stay? Decizia femeilor agresate după violența partenerului intim”. Journal of Interpersonal Violence (în engleză). 23 (10): 1465–1482. doi:10.1177/0886260508314307. ISSN 0886-2605. PMID 18309037. 
  100. ^ Chen, Ping-Hsin; Jacobs, Abbie; Rovi, Susan L D (). „Violența partenerului intim: expunerea în copilărie la violența domestică”. FP Essentials. 412: 24–27. ISSN 2161-9344. PMID 24053262. 
  101. ^ Finkel, Eli J.; Eckhardt, Christopher I. (). Simpson, Jeffry A.; Campbell, Lorne, ed. „Intimate Partner Violence”. Oxford Handbooks Online. doi:10.1093/oxfordhb/9780195398694.013.0020. 
  102. ^ Ali, Parveen Azam; Naylor, Paul B. (). „Violența partenerului intim: O revizuire narativă a explicațiilor feministe, sociale și ecologice pentru cauzalitatea acesteia”. Aggression and Violent Behavior. 18 (6): 611–619. doi:10.1016/j.avb.2013.07.009. ISSN 1359-1789. 
  103. ^ Carney, Michelle; Buttell, Fred; Dutton, Don (). „Femeile care comit acte de violență asupra partenerului intim: O revizuire a literaturii cu recomandări pentru tratament”. Aggression and Violent Behavior. 12 (1): 108–115. doi:10.1016/j.avb.2006.05.002. ISSN 1359-1789. 
  104. ^ {Ehrensaft, Miriam K. (). „Violența partenerului intim: Persistența miturilor și implicațiile pentru intervenție”. Children and Youth Services Review. Tendințe recente în violența intimă: Teorie și intervenție. 30 (3): 276–286. doi:10.1016/j.childyouth.2007.10.005. ISSN 0190-7409. 
  105. ^ Capaldi, Deborah M.; Knoble, Naomi B.; Shortt, Joann Wu; Kim, Hyoun K. (). „A Systematic Review of Risk Factors for Intimate Partner Violence”. Partner Abuse (în engleză). 3 (2): 231–280. doi:10.1891/1946-6560.3.2.231. PMC 3384540 Accesibil gratuit. PMID 22754606. 
  106. ^ Rokach, Ami (). „Love Culturally: How Does Culture Affect Intimacy, Commitment & Love”. The Journal of Psychology. 158 (1): 84–114. doi:10.1080/00223980.2023.2244129. ISSN 0022-3980. PMID 37647358 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  107. ^ {Ge, Fiona; Park, Jiyoung; Pietromonaco, Paula R. (). „How You Talk About It Matters: Cultural Variation in Communication Directness in Romantic Relationships”. Journal of Cross-Cultural Psychology (în engleză). 53 (6): 583–602. doi:10.1177/00220221221088934. ISSN 0022-0221. 
  108. ^ {Cionea, Ioana A.; Van Gilder, Bobbi J.; Hoelscher, Carrisa S.; Anagondahalli, Deepa (). „O comparație transculturală a așteptărilor în relațiile romantice: India și Statele Unite”. Journal of International and Intercultural Communication (în engleză). 12 (4): 289–307. doi:10.1080/17513057.2018.1542019. ISSN 1751-3057. 
  109. ^ Treger, Stanislav; Sprecher, Susan; Hatfield, Elaine C. (), „Love”, În Michalos, Alex C., Enciclopedia calității vieții și a cercetării bunăstării (în engleză), Dordrecht: Springer Netherlands, pp. 3708–3712, doi:10.1007/978-94-007-0753-5_1706, ISBN 978-94-007-0752-8, accesat în  
  110. ^ Simpson, Jeffry A.; Campbell, Bruce; Berscheid, Ellen (). „The Association between Romantic Love and Marriage: Kephart (1967) Twice Revisited”. Personality and Social Psychology Bulletin (în engleză). 12 (3): 363–372. doi:10.1177/0146167286123011. ISSN 0146-1672. 
  111. ^ {Cardona, Betty; Bedi, Robinder P.; Crookston, Bradley J. (). „Choosing Love Over Tradition: Lived Experiences of Asian Indian Marriages”. The Family Journal (în engleză). 27 (3): 278–286. doi:10.1177/1066480719852994. ISSN 1066-4807. 
  112. ^ {Hopkins, Jason J.; Sorensen, Anna; Taylor, Verta (). „Cuplurile de același sex, familiile și căsătoria: Embracing and Resisting Heteronormativity 1”. Sociology Compass (în engleză). 7 (2): 97–110. doi:10.1111/soc4.12016. ISSN 1751-9020. 
  113. ^ a b Peplau, Letitia Anne; Fingerhut, Adam W. (). „Relațiile apropiate ale lesbienelor și homosexualilor”. Annual Review of Psychology (în engleză). 58 (1): 405–424. doi:10.1146/annurev.psych.58.110405.085701. ISSN 0066-4308. PMID 16903800. 
  114. ^ Diamond, Lisa M.; Dubé, Eric M. (). „Friendship and Attachment Among Heterosexual and Sexual-Minority Youths: Contează sexul prietenului tău?”. Journal of Youth and Adolescence (în engleză). 31 (2): 155–166. doi:10.1023/A:1014026111486. ISSN 0047-2891. 
  115. ^ Vetere, Victoria A. (). „The Role of Friendship in the Development and Maintenance of Lesbian Love Relationships”. Journal of Homosexuality (în engleză). 8 (2): 51–65. doi:10.1300/J082v08n02_07. ISSN 0091-8369. PMID 7166643. 
  116. ^ Parsons, Jeffrey T.; Starks, Tyrel J.; Gamarel, Kristi E.; Grov, Christian (). „Non-monogamia și calitatea relațiilor sexuale în rândul cuplurilor de bărbați de același sex”. Jurnalul de psihologie a familiei. 26 (5): 669–677. doi:10.1037/a0029561. ISSN 1939-1293. PMID 22906124. 
  117. ^ {Rostosky, Sharon Scales; Riggle, Ellen DB (). „Relațiile de același sex și stresul minoritar”. Current Opinion in Psychology. Relații și stres. 13: 29–38. doi:10.1016/j.copsyc.2016.04.011. ISSN 2352-250X. PMID 28813290. 
  118. ^ {Tatum, Alexander K. (). „Interacțiunea accesului la căsătoria între persoane de același sex cu identitatea minorității sexuale asupra sănătății mintale și bunăstării subiective”. Jurnal de Homosexualitate (în engleză). 64 (5): 638–653. doi:10.1080/00918369.2016.1196991. ISSN 0091-8369. PMID 27269121. 
  119. ^ Wight, Richard G.; LeBlanc, Allen J.; Lee Badgett, M. V. (). „Căsătoria legală între persoane de același sex și bunăstarea psihologică: Constatări din California Health Interview Survey”. American Journal of Public Health (în engleză). 103 (2): 339–346. doi:10.2105/AJPH.2012.301113. PMC 3558785 Accesibil gratuit. PMID 23237155. 
  120. ^ „Înțelegerea comunității asexuale”. Human Rights Campaign (în engleză). Accesat în . 
  121. ^ a b {Chasin, CJ DeLuzio (). „A face sens în și din Comunitatea Asexuală: Navigarea relațiilor și identităților într-un context de rezistență”. Journal of Community & Applied Social Psychology (în engleză). 25 (2): 167–180. doi:10.1002/casp.2203. ISSN 1052-9284. 
  122. ^ {Rothblum, Esther D.; Krueger, Evan A.; Kittle, Krystal R.; Meyer, Ilan H. (). „Intervievați sexuali și nonsexuali dintr-un studiu al minorităților sexuale bazat pe populația SUA”. Arhive of Sexual Behavior (în engleză). 49 (2): 757–767. doi:10.1007/s10508-019-01485-0. ISSN 1573-2800. PMC 7059692 Accesibil gratuit. PMID 31214906. 
  123. ^ Hille, Jessica J. (). „Peste sex: O revizuire a literaturii recente privind asexualitatea”. Current Opinion in Psychology. 49: 101516. doi:10.1016/j.copsyc.2022.101516. ISSN 2352-250X. PMID 36495711 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  124. ^ Fine, Julia Coombs (). „From crushes to squishes: Affect and agency on r/ AskReddit and r/ Asexual”. Journal of Language and Sexuality (în engleză). 12 (2): 145–172. doi:10.1075/jls.22004.fin. ISSN 2211-3770. 
  125. ^ Scoats, Ryan; Campbell, Christine (). „Ce știm despre non-monogamia consensuală?”. Current Opinion in Psychology. 48: 101468. doi:10.1016/j.copsyc.2022.101468. ISSN 2352-250X. PMID 36215906 Verificați valoarea |pmid= (ajutor). 
  126. ^ {Moors, Amy C.; Matsick, Jes L.; Schechinger, Heath A. (). „Unique and Shared Relationship Benefits of Consensually Non-Monogamous and Monogamous Relationships”. European Psychologist. 22 (1): 55–71. doi:10.1027/1016-9040/a000278. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Parteneriat intim
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Relație_intimă&oldid=16685649