Red Hot Chili Peppers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Red Hot Chili Peppers
Rhcp-live-pinkpop05.jpg
Red Hot Chili Peppers în 2006 în timpul Stadium Arcadium World Tour cu formula lor de durată: Flea, Kiedis, Smith, Frusciante
Date personale
Origine Los Angeles, California, SUA
Gen muzical Funk rock, rock alternativ, funk metal, rap rock
Ani de activitate 1983–prezent
Case de discuri Capitol, EMI, Warner Bros.
Colaborare cu What Is This?, Ataxia, Dot Hacker, Chickenfoot, Chad Smith's Bombastic Meatbats, Jane's Addiction, Fear, Pearl Jam, The Weirdos, Dead Kennedys, Parliament-Funkadelic, Fishbone, Thelonious Monster, Warpaint, The Mars Volta
Premii MTV Video Music Award – Breakthrough Video[*]
Grammy Award for Best Hard Rock Performance[*]
MTV Video Music Award – Viewer's Choice[*]
Premiul MTV Video Music pentru cea mai bună scenografie[*]
MTV Video Music Award for Best Artist Website[*]
Michael Jackson Video Vanguard Award[*]
American Music Award for Favorite Alternative Artist[*]
MTV Europe Music Award for Best Rock[*]
MTV Video Music Award for Best Direction[*]
Premiul MTV Video Music pentru cea mai bună scenografie[*]
MTV Europe Music Award for Best Rock[*]
MTV Europe Music Award for Best Live Act[*]
MTV Europe Music Award for Best Album[*]
Grammy Award for Best Rock Album[*]
American Music Award for Favorite Pop/Rock Band/Duo/Group[*]
Premiul MTV Video Music pentru cea mai bună scenografie[*]
Grammy Award for Best Rock Performance by a Duo or Group with Vocal[*]
American Music Award for Favorite Alternative Artist[*]
Website redhotchilipeppers.com
Membri
Anthony Kiedis, Flea, Chad Smith, Josh Klinghoffer
Foști membri
Hillel Slovak, Jack Irons, Jack Sherman, Cliff Martinez, D. H. Peligro, DeWayne McKnight, John Frusciante, Arik Marshall, Jesse Tobias, Dave Navarro


Red Hot Chili Peppers, câteodată scurtat ca "The Chili Peppers" sau abreviat ca "RHCP", este o formație americană de funk rock formată în Los Angeles în 1983. Stilul muzical al grupului constă în principal din rock cu un accent de funk, cât şi elemente din alte genuri cum ar fi punk rock şi rock psihedelic. În performanțele live muzica lor incorporează elemente de jam band datorită naturii improvizate a multe din interpretările lor. În prezent trupa constă din membrii fondatori Anthony Kiedis (voce) şi Flea (bas), bateristul de durată Chad Smith; şi chitaristul Josh Klinghoffer care s-a alăturat la sfârşit de 2009, înlocuindu-l pe John Frusciante. Red Hot Chili Peppers sunt una dintre trupele cu cele mai mari vânzări din toate timpurile cu peste 80 de milioane de înregistrări vândute în toată lumea, au fost nominalizați la şaisprezece Premii Grammy, din care au câştigat şase si sunt cea mai de succes trupă din istoria radioului de rock alternativ în prezent deținând recordurile pentru cele mai multe single-uri pe prima poziție (13), cele mai multe săptămâni în total pe prima poziție (85) şi cele mai multe cântece în top zece (25) în clasamentul Billboard Alternative Songs. În 2012, au fost induşi în Rock and Roll Hall of Fame.

Componența originală a trupei, numită inițial Tony Flow and the Miraculously Majestic Masters of Mayhem înainte de a schimba pentru Red Hot Chili Peppers după câteva show-uri, cuprindea chitaristul Hillel Slovak şi bateristul Jack Irons, alături de Kiedis şi Flea. Din cauza unor angajamente pentru alte trupe, Slovak şi Irons nu au performat pe albumul de debut al trupei, The Red Hot Chili Peppers (1984). Cliff Martinez a fost bateristul pe primele două înregistrări (Irons a fost pe a treia), şi chitaristul Jack Sherman a performat pe prima. Slovak a evoluat pe al doilea şi al treilea album al trupei, Freaky Styley (1985) şi The Uplift Mofo Party Plan (1987), dar a murit după o supradoză de heroină în 1988. Drept rezultat al morții prietenului său, Irons a ales să părăsească grupul. Chitaristul de la Parliament-Funkadelic, DeWayne McKnight, a fost adus în locul lui Slovak, deşi pentru puțin timp, acesta fiind înlocuit la rândul său de Frusciante în 1988. Fostul baterist de la Dead Kennedys, D. H. Peligro, a fost adus în locul lui Irons. Şi acesta a fost ținut puțin, fiind înlocuit de Chad Smith în acelaşi an. Formula cu Flea, Kiedis, Frusciante şi Smith a fost cea mai de durată şi a înregistrat cinci albume de studio începând cu Mother's Milk (1989). În 1990, grupul a semnat cu Warner Bros. Records şi a înregistrat albumul Blood Sugar Sex Magik (1991), avându-l producător pe Rick Rubin. Acest album a devenit primul succes comercial al trupei. Frusciante a devenit incomfortabil cu succesul trupei şi a părăsit-o pe neaşteptate în 1992, în mijlocul Blood Sugar Sex Magik Tour.

După doi chitarişti temporari, Arik Marshall şi Jesse Tobias, Dave Navarro de la Jane's Addiction s-a alăturat în 1994 şi pentru următorul album al grupului, One Hot Minute (1995). Deşi a avut succes din punct de vedere comercial, albumul nu a reuşit să egaleze succesul critic sau popular al aclamatului Blood Sugar Sex Magik, vânzând mai puțin de jumătate din vânzările predecesorului său. Navarro a fost dat afară din trupă în 1998. Frusciante, proaspăt ieşit de la reabilitare în urma problemelor cu consumul de droguri, a revenit în trupă în acelaşi an la cererea lui Flea. Fiind reuniți, cei patru s-au întors în studio pentru a înregistra Californication (1999), care a devenit cel mai mare succes comercial al trupei cu 16 milioane de copii vândute în toată lumea. Acest album a fost urmat trei ani mai târziu de By the Way (2002) şi apoi patru ani mai târziu de albumul dublu Stadium Arcadium (2006), primul lor album pe prima poziție în America. După un tur mondial, grupul a luat o pauză prelungită. Frusciante a anunțat în 2009 că părăseşte amical formația pentru a se concentra pe cariera sa solo. Klinghoffer, care a lucrat atât ca sideman pentru trupă în Stadium Arcadium tour, cât şi pe proiectele solo ale lui Frusciante, l-a înlocuit drept lider chitarist. Al zecelea album de studio al trupei, I'm with You, a fost lansat în 2011 ajungând pe primul loc în clasamente din 18 țări diferite. Grupul a fost în turneu în 2014 şi a cântat cu Bruno Mars ca o parte a performanței de la pauza Super Bowl XLVIII. Trupa a lansat al unsprezecelea album de studio, The Getaway, pe 17 iunie 2016. Albumul a fost produs de Danger Mouse, fiind prima dată de la Mother's Milk din 1989 când un album de-al lor este produs de altcineva decât Rick Rubin.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Începuturi (1983-1984)[modificare | modificare sursă]

Red Hot Chili Peppers a fost format în Los Angeles de cântărețul Anthony Kiedis, chitaristul Hillel Slovak, basistul Flea şi bateristul Jack Irons, toți fiind colegi de clasă la Fairfax High School. Numele trupei fiind inițial Tony Flow and the Miraculously Majestic Masters of Mayhem, prima lor performanță a fost la clubul Rhythm Lounge în fața unei mulțimi de aproximativ 30 de oameni, deschizând pentru Gary and Neighbor's Voices. Inspirați de interpreți punk funk ca The Contortions şi Defunkt, ei au "compus" pentru această ocazie, ceea ce înseamnă că trupa a improvizat muzică în timp ce Kiedis a cântat pe ritmuri de rap o poezie pe care a scris-o numită "Out in L.A.". Pe atunci, Slovak şi Irons erau deja angajați în altă trupă, What Is This?, oricum, performanța a fost atât de plină de viață încât trupa a fost chemată şi săptămâna următoare. Datorită acestui succes neaşteptat, trupa şi-a schimbat numele în Red Hot Chili Peppers, performând multe alte spectacole la diverse cluburi şi locuri muzicale din LA. Şase cântece din aceste show-uri inițiale au fost pe primul demo tape al trupei.

În noiembrie 1983, managerul Lindy Goetz a încheiat o înțelegere de şapte albume cu EMI America şi Enigma Records. Oricum, două săptămâni mai devreme, şi What Is This? a obținut o înțelegere cu MCA. Slovak şi Irons încă nu considerau Red Hot Chili Peppers decât un proiect de moment aşa că în decembrie 1983 au părăsit grupul pentru a se concentra pe What Is This? În loc să desființeze trupa, Kiedis şi Flea au recrutat noi membri. Cliff Martinez, un prieten de-al lui Flea şi membru al trupei punk The Weirdos, a fost adus în locul lui Irons. Trupa a ținut audiții pentru un chitarist nou dar a decis după câteva practici că nu merge cu chitaristul Weirdos, Dix Denney. Kiedis i-a descris pe ultimii doi candidați, Mark Nine şi Jack Sherman, ca fiind respectiv, un "melancolic avangardist refugiat de la şcoala de artă" şi un tip arătând ca un tocilar cu un Jewfro dat pe spate şi un fundal necunoscut. Din punct de vedere muzical Sherman s-a înțeles imediat cu Flea şi Martinez fiind angajat ca înlocuitor al lui Slovak.

Fondatorul chitarist Hillel Slovak performând în Philadelphia, Pennsylvania în 1983.

Trupa şi-a lansat albumul eponim de debut, The Red Hot Chili Peppers, pe 10 august 1984. Deşi albumul nu a avut vânzări, transmisiuni pe college radio şi MTV au ajutat la construirea unui fan base, şi albumul a vândut în cele din urmă 300.000 de copii. Chitaristul Gang of Four, Andy Gill, care a produs albumul, "nu a îmbrățişat estetica sau ideologia muzicală [a trupei]", certându-se constant cu trupa pe tema sunetului înregistrării. Kiedis îşi aminteşte că "treaba cu Andy era să aibă un hit cu orice preț, dar era atât de greşit să ai o agendă". În ciuda îndoielilor lui Kiedis şi Flea, Gill a împins trupa către un sunet mai curat, mai vioi, mai favorabil pentru radio. Trupa a fost dezamăgită de sunetul general al înregistrării, simțind că era editat excesiv ca şi cum ar fi "trecut printr-o maşină de sterilizat pantofi Goody Two". Albumul a inclus backing vocals din partea lui Gwen Dickey, cântărețul grupului disco funk de succes din anii '70 Rose Royce. Trupa a început un tur istovitor în timpul căruia au performat în 64 de zile 60 de spectacole. În timpul turului, tensiunea muzicală şi a stilului de viață dintre Kiedis şi Sherman a complicat tranziția de la concerte la viața de zi cu zi a trupei. Când turul s-a terminat în octombrie 1984, Sherman a fost concediat. Hillel Slovak, care tocmai părăsise What Is This?, a revenit în trupă la începutul lui 1985.

Construind un grup şi moartea lui Slovak (1985-1988)[modificare | modificare sursă]

George Clinton a produs următorul album, Freaky Styley (1985). Clinton a combinat diverse elemente punk şi funk în repertoriul trupei, permițând muzicii lor să incorporeze o varietate de stiluri distincte. Pe multe din cântecele albumului au apărut Maceo Parker şi Fred Wesley. Trupa adesea consuma cantități mari de heroină în timpul înregistrării albumului, ceea ce a influențat versurile şi direcția muzicală a acestuia. Grupul a avut o relație mult mai bună cu Clinton decât cu Gill, dar nici Freaky Styley, lansat pe 16 august 1985, nu a avut mult succes, nereuşind să facă o impresie în vreun clasament. Următorul tur a fost considerat de asememea neproductiv de către trupă. În ciuda lipsei succesului, trupa a fost mulțumită de Freaky Styley; Kiedis reflecta că "a depăşit atât de mult ce credeam că am fi putut să facem încât credeam că suntem pe calea către enormitate". În 1986 trupa a apărut în filmul Thrashin' (regizat de David Winters şi cu Josh Brolin în rolul principal) cântând melodia "Blackeyed Blonde" de pe Freaky Styley. În aceeaşi perioadă trupa a apărut şi în filmul Tough Guys cu Burt Lancaster şi Kirk Douglas cântând melodia "Set It Straight" la un club de noapte din Los Angeles.

În primăvara lui 1986, trupa a decis să înceapă treaba la următorul album. EMI a asigurat trupei un buget de 5.000 de dolari să înregistreze un demo tape, şi trupa a ales să lucreze cu producătorul Keith Levene, pentru că acesta împărtăşea interesul lor pentru droguri. Levene şi Slovak au decis să pună deoparte 2.000 de dolari din buget pentru a-i cheltui pe heroină şi cocaină, ceea ce a creat tensiune între membrii trupei. Martinez "nu mai era cu inima în trupă", dar nu a părăsit-o, aşa că Kiedis şi Flea l-au dat afară. După concedierea lui Martinez în aprilie 1986, bateristul inițial Jack Irons a revenit în trupă spre marea surpriză a lui Kiedis, Flea şi Slovak, fiind prima dată din 1983 când toți cei patru membri fondatori erau împreună. În timpul înregistrării şi turneului pentru Freaky Styley, Kiedis şi Slovak aveau mari probleme în a scăpa de dependența de heroină. Din cauza dependenței sale, Kiedis "nu avea aceeaşi forță sau dorință să vină cu idei sau versuri" şi apărea la repetiții "practic dormind". Flea, Slovak şi Irons au decis că era cel mai bine pentru trupă să-l concedieze pe Kiedis din cauza dependenței sale.

Trupa a câştigat premiul LA Weekly "Band of the Year Award", ceea ce l-a făcut pe Kiedis să se curețe pentru a continua să facă muzică. Kiedis şi-a sunat mama în Michigan pentru sfaturi şi ea l-a trimis imediat la reabilitare. După ce Kiedis şi-a terminat perioada petrecută la reabilitare, a simțit un "întreg val nou de entuziasm" datorită calmării sale şi a scris versurile pentru "Fight Like a Brave" în avionul spre casă. După o lună petrecută departe de trupă, a revenit în Red Hot Chili Peppers la Los Angeles pentru a înregistra următorul album al trupei, The Uplift Mofo Party Plan (1987). Chili Peppers au încercat să-l angajeze pe Rick Rubin să producă al treilea album al lor, dar acesta a refuzat. Eventual trupa l-a angajat pe Michael Beinhorn, parte a proiectului art funk Material, care era ultima opțiune. Kiedis a discutat cu producătorul Michael Beinhorn despre înregistrarea albumului; Kiedis plănuia să înregistreze albumul în zece zile şi să scrie cântecele în timpul sesiunilor de înregistrare. Cântecele au început să se formeze repede şi albumul a prins formă, având acelaşi sunet şi ritm funk ca Freaky Styley, cu o apropiere mare de punk rock.

Albumul a fost înregistrat în subsolul clădirii Capitol Records. Procesul de înregistrare a albumului a fost unul dificil; Kiedis dispărea frecvent în căutare de droguri. După cincizeci de zile de linişte, Kiedis a decis să ia din nou droguri pentru a celebra noua sa muzică. Consumul de droguri "a adus probleme începutului procesului de înregistrare", dar totuşi trupa a înregistrat albumul cu plăcere. Din punct de vedere muzical trupa a fost inspirată de întoarcerea bateristului inițial Jack Irons, care a adus "un element atât de important şi diferit chimiei noastre". Slovak l-a ajutat pe Kiedis cu înregistrarea vocii sale pe album. Între înregistrări Slovak fugea prin studio de bucurie spunând "Ăsta e cel mai frumos lucru pe care l-am făcut vreodată".

Pe 29 septembrie 1987, The Uplift Mofo Party Plan a fost lansat, devenind primul lor album ce apare în vreun clasament. Deşi a ajuns numai pe poziția 148 în Billboard 200, acesta a fost un succes semnificativ în comparație cu primele două. În aceeaşi perioadă, Kiedis şi Slovak au dezvoltat amândoi serioase dependențe de droguri, uneori abandonând trupa, fiecare, pentru zile. Depedența lui Slovak a dus la moartea sa pe 25 iunie 1988, nu mult după încheierea turului Uplift. Kiedis a părăsit oraşul şi nu a fost prezent la funeraliile lui Slovak (fapt la care se referă în cântecul "This Is the Place"), considerând situația ca fiind ireală şi ca un vis. După întoarcerea la Los Angeles, în urma morții lui Slovak, Kiedis, Flea şi Irons au avut o întâlnire cu managerul Lindy Goetz pentru a vedea ce să facă mai departe. Irons a decis că trebuia să plece, spunând că nu vroia să fie parte a unui grup în care prietenii săi mureau. Irons, care s-a luptat cu depresia de-a lungul anilor, avea să devină membru al trupei grunge Pearl Jam din Seattle mulți ani mai târziu. Cu Slovak mort şi Irons plecând, Kiedis şi Flea au dezbătut dacă ar trebui să mai facă muzică, dar în cele din urmă au decis să meargă înainte, sperând să continue proiectul la "construirea căruia a ajutat" Slovak.

Componență nouă de succes (1988-1989)[modificare | modificare sursă]

Chad Smith în 2007
Anthony Kiedis şi Flea în Amsterdam, august 1989

Faimă internațională şi prima despărțire de Frusciante (1990-1993)[modificare | modificare sursă]

Perioadă de tranziție (1993-1998)[modificare | modificare sursă]

Dave Navarro

Revenirea lui Frusciante şi popularitatea regăsită (1998-2001)[modificare | modificare sursă]

Succes continuu (2001-2007)[modificare | modificare sursă]

John Frusciante

Pauza și a doua despărţire de Frusciante (2008-2009)[modificare | modificare sursă]

Klinghoffer îl înlocuiește pe Frusciante și I'm with You (2010-2014)[modificare | modificare sursă]

The Getaway (2014-prezent)[modificare | modificare sursă]

Membri[modificare | modificare sursă]

Membri actuali[modificare | modificare sursă]

  • Anthony Kiedis - voce principală (1983-1986, 1986-prezent)
  • Flea - chitară bas, trompetă, pian, armonică, voce secundară (1983-prezent)
  • Chad Smith - tobe, percuție (1988-prezent)
  • Josh Klinghoffer - chitară, clape, bas, voce secundară (2009-prezent, membru de tur în 2007)

Foşti membri[modificare | modificare sursă]

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albume de studio[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]