Reacție Hoesch

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Reacția Hoesch sau reacția Houben-Hoesch este o reacție organică în care un nitril reacționează cu un compus aromatic formând o cetonă aromatică. Reacția este un caz particular de acilare Friedel-Crafts și se realizează cu acid clorhidric și un catalizator acid Lewis (de exemplu, cu clorură de aluminiu AlCl3):

Reacția a fost denumită după Kurt Hoesch[1] și Josef Houben[2] care au raportat acest caz particular de reacție în anii 1915 și respectiv 1926. Reacția este similară cu reacția Gattermann în care se folosește în schimb acid cianhidric.

Mecanism de reacție[modificare | modificare sursă]

O imină se poate izola ca intermediar de reacție. Cel mai probabil specia electrofilă este de tipul R-C+=NHCl.[3] Este necesar ca arenele să fie compuși bogați în electroni, cu grupe substituente donoare de electroni, precum sunt fenoli sau anilinele.

Mecanismul reacției Hoesch se desfășoară în două etape. Prima etapă este o adiție nucleofilă a nitrilului cu ajutorul acidului Lewis, formându-se o imină. Apoi, aceasta este hidrolizată în mediu apos cu obținerea cetonei aromatice:


Exemple[modificare | modificare sursă]

Un exemplu reprezentativ este sinteza 2,4,6-trihidroxiacetofenonei (THAP) din floroglucinol:[4]

Hoesch reaction example, 1-(2,4,6-trihydroxyphenyl)ethanone from phloroglucinol
Hoesch reaction example, 1-(2,4,6-trihydroxyphenyl)ethanone from phloroglucinol

În acest caz, mecanismul de reacție poate fi prezentat astfel:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eine neue Synthese aromatischer Ketone. I. Darstellung einiger Phenol-ketone Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft Volume 48, Issue 1, Date: Januar–Juni 1915, Pages: 1122–1133 Kurt Hoesch doi:10.1002/cber.191504801156
  2. ^ Über die Kern-Kondensation von Phenolen und Phenol-äthern mit Nitrilen zu Phenol- und Phenol-äther-Ketimiden und -Ketonen (I.) Berichte der deutschen chemischen Gesellschaft (A and B Series) Volume 59, Issue 11, Date: 8. Dezember 1926, Pages: 2878–2891 J. Houben doi:10.1002/cber.19260591135
  3. ^ March, Jerry (), Advanced Organic Chemistry: Reactions, Mechanisms, and Structure (ed. 3), New York: Wiley, ISBN 0-471-85472-7 
  4. ^ Gulati, K. C.; Seth, S. R.; Venkataraman, K. (). „Phloroacetophenone”. Organic Syntheses. 15: 70. doi:10.15227/orgsyn.015.0070. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]