Radu Popa
Radu Popa | |
Fotografie publicată în Revista 22 | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Sighișoara, Mureș, România |
Decedat | (59 de ani)[2] |
Cetățenie | România |
Ocupație | istoric cadru didactic universitar[*] arheolog |
Limbi vorbite | limba română[3][4][5] |
Modifică date / text |
Radu Popa (n. 23 iulie 1933, Sighișoara – d. 12 februarie 1993) a fost un arheolog și istoric român.
Familia
[modificare | modificare sursă]Radu Popa s-a născut la Sighișoara, ca fiu al avocatului Ilie Popa, originar din Amlașul Sibiului.
Studiile
[modificare | modificare sursă]Între 1951 și 1962 a făcut studii de istorie și de drept, la București. În 1968 și-a luat doctoratul în istorie. Între 1953 și 1963 a fost muzeograf la Muzeul de Artă al R.S.R., pentru ca apoi să se mute la Institutul de arheologie, unde a deținut gradul de cercetător principal.[6]
Activitatea
[modificare | modificare sursă]În calitate de medievist, Popa a studiat epoca formării statelor medievale române, în principal în regiunile Maramureș și Hațeg. S-a folosit în acest scop atât de izvoare scrise, cât și de săpături arheologice. A avut de asemenea contribuții în domeniul artei și culturii feudale românești din zona Dunării de Jos.[6]
La 24 ianuarie 1985 Radu Popa a semnat alături de D.M. Pippidi, Grigore Ionescu, Dinu Giurescu, Vasile Drăguț, Răzvan Theodorescu și Aurelian Trișcu o scrisoare către dictatorul Nicolae Ceaușescu, în care pledau în „al 12-lea ceas” pentru păstrarea mănăstirilor Văcărești și Mihai Vodă, care începuseră să fie demolate de autorități, pentru a face loc proiectului urbanistic al regimului comunist.[7]
Decesul său a întrerupt cercetarea arheologică a ruinelor mănăstirii benedictine de la Sânnicolau de Beiuș.[8]
Memoria
[modificare | modificare sursă]Între 15 și 17 mai 2003 a fost organizată la Sighișoara o conferință internațională în memoria lui, manifestarea fiind dublată și de o emisiune a Europei Libere, la care au participat Mihnea Berindei, Victor Eskenazy și Ion Vianu.[9]
În 1994, Radu Popa a fost declarat „Cetățean de onoare al orașului Sighișoara”.[10]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ a b Preda 1978, p. 267
- ^ ***, „Semnale de alarmă”, Revista 22, 27 ianuarie 1990, p. 16.
- ^ Adrian Andrei Rusu, Dicționarul mănăstirilor din Transilvania, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 230.
- ^ Gabriela Adameșteanu (), „Radu Popa - un creator de școală”, Revista 22, accesat în
- ^ „Cetățeni de onoare”. Primăria Sighișoara. . Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- P[reda], C[onstantin] (), „Popa, Radu I”, În Ștefănescu, Ștefan (coordonator științific), Enciclopedia istoriografiei românești, București: Editura științifică și enciclopedică, p. 267