Războaiele Ruso-Turce
Războaiele Ruso-Turce (rusă Русско-турецкие войны, transliterat: Russko-turețkie voinî) sau Războaiele Ruso-Otomane (turcă Osmanlı-Rus savaşları) au început în 1568 și au continuat, cu întreruperi, până în 1918. Ele au cuprins în total douăsprezece conflicte, constituind una dintre cele mai lungi serii de războaie din istoria Europei.[1]
Cu excepția a patru dintre acestea, toate s-au încheiat cu înfrângeri pentru Imperiul Otoman, aflat într-o perioadă de stagnare și declin. În schimb, aceste conflicte au evidențiat ascensiunea Imperiului Rus ca putere europeană majoră, în special după reformele de modernizare inițiate de Petru cel Mare la începutul secolului al XVIII-lea.[2][3]
În cele din urmă, seria războaielor ruso-turce s-a încheiat odată cu dispariția ambelor state implicate, ca urmare a Primului Război Mondial: Imperiul Rus s-a prăbușit în 1917 și a fost succedat de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste în 1922, iar Imperiul Otoman a fost împărțit între 1918 și 1922 și a fost succedat de Republica Turcia în 1923.
Lista războaielor
[modificare | modificare sursă]| Războaiele Ruso-Turce |
|---|
| 1568 — 1570 |
| 1676 — 1681 |
| 1686 — 1700 |
| 1687 — 1689 |
| 1695 — 1696 |
| 1710 — 1711 |
| 1735 — 1739 |
| 1768 — 1774 |
| 1787 — 1792 |
| 1806 — 1812 |
| 1828 — 1829 |
| 1853 — 1856 |
| 1877 — 1878 |
| 1914 — 1918 |
Au existat douăsprezece războaie ruso-turcice:
- Războiul Ruso-Turc (1568–1570), victorie pentru ruși
- Războiul Ruso-Turc (1676–1681), victorie indefinibilă
- Războiul Ruso-Turc (1686–1700), victorie pentru ruși
- Războiul Ruso-Turc (1710–1711), victorie pentru turci. Vezi și Campania de la Prut.
- Războiul Ruso-Turc (1735–1739), victorie pentru turci
- Războiul Ruso-Turc (1768–1774), victorie pentru ruși
- Războiul Ruso-Turc (1787–1792), victorie pentru ruși
- Războiul Ruso-Turc (1806–1812), victorie pentru ruși
- Războiul Ruso-Turc (1828–1829), victorie pentru ruși
- Războiul Ruso-Turc (1853–1856) (parte a Războiului Crimeii), victorie pentru turci
- Războiul Ruso-Turc (1877-1878), victorie pentru ruși și români
- Războiul Ruso-Turc (1914–1918) (parte a Primului Război Mondial și Războiului Civil Rus), victorie indefinibilă
Galerie
[modificare | modificare sursă]
Capitularea garnizoanei turce de la Nikopole, pictură de Nikolai Dmitriev-Orenburgski, 1883
Tunurile și fortificațiile de pământ ale Cetății Sfintei Elisabeta, care au jucat un rol cheie în victoria asupra turcilor.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Dowling, T. C. (). Russia at War: From the Mongol Conquest to Afghanistan, Chechnya, and Beyond. ABC-CLIO. ISBN 978-1598849479.
- ↑ Ágoston, G. (). „Military Transformation in the Ottoman Empire and Russia, 1500–1800”. Kritika: Explorations in Russian and Eurasian History. 12. Slavica Publishers. pp. 281–319. doi:10.1353/kri.2011.0018.
- ↑ Howard, Douglas A. (). „Ottoman Historiography and the Literature of Decline of the Sixteenth and Seventeenth Centuries”. Journal of Asian History. 22. Harrassowitz Verlag. pp. 52–77.