Războiul Civil din Sudanul de Sud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Războiul Civil din Sudanul de Sud
Parte a Violențelor interetnice din Sudanul de Sud
South Sudan-CIA WFB Map.png
Harta Sudanului de Sud
Informații generale
Perioadă 14 decembrie 2013 (2013-12-14)–23 ianuarie 2014 (2014-01-23)
Locație Sudanul de Sud
Rezultat Armistițiu
  • Rebelii ocupă Bor,[3], iar trupele guvernamentale îl recapturează cinci zile mai târziu[4]
  • Rebelii cuceresc unele câmpuri petroliere ale Sudanului de Sud[5]
  • Rebelii ocupă Bentiu[6][7]
  • Rebelii ocupă Malakal,[8][9], dar trupele guvernamentale îl recapturează patru zile mai târziu[10][11]
  • Armata Albă Nuer ocupă Mayom[12]
  • Rebelii ocupă din nou Bor[13]
  • Trupele guvernamentale recapturează Bentiu[14]
  • Trupele guvernamentale, sprijinite de armata ugandeză, recapturează Bor[15]
  • Trupele guvernamentale recâștigă controlul orașului Malakal[16]
Beligeranți
Sudanul de Sud Guvernul Sudanului de Sud

Uganda Armata Populară Ugandeză
Sprijin:
Sudan Sudan[17]

Rebelii
Conducători
Sudanul de Sud Președintele Salva Kiir
Sudanul de Sud Vicepreședintele James Wani Igga
Sudanul de Sud Ministrul Apărării Kuol Manyang Juuk
Uganda Președintele Yoweri Museveni
Uganda Ministrul Apărării Katumba Wamala
Sudanul de Sud Riek Machar[19][20]
Sudanul de Sud Pagan Amum
Sudanul de Sud Peter Adwok
Sudanul de Sud Mabior Garang
Sudanul de Sud Rebecca Garang
Flag of South Sudan Liberation Movement.gif Peter Gadet
Efective
-rebelii: 4.000–7.000[21] în Bor (cifre guvernamentale)
-Armata Albă Nuer: 25.000[12][18][22]
-minim 10.000 dezertori din APES[23]
Pierderi
2 militari indieni din trupele de menținere a păcii UNMISS,[1] un militar UNMISS și patru militari americani răniți[2]
Total: 1.000 – 10.000 uciși*,[24] 800 răniți**,[25]
413.000[26] persoane strămutate (conform ONU)

Războiul Civil din Sudanul de Sud[27][28][29]) a început pe 14 decembrie 2013, când o facțiune a Armatei de Eliberare a Poporului din Sudan a început o revoltă în Sudanul de Sud. Președintele Salva Kiir a numit-o tentativă de lovitură de stat și a anunțat următoarea zi că a fost înăbușită. Dimpotrivă, conflictul a erupt din nou pe 16 decembrie și s-a extins mai departe de capitală, Juba, în regiunea Jonglei, care este predispusă instabilităților inter-etnice, în mare parte de-a lungul limitelor etnice. Peste 1.000 de persoane au fost ucise[6] iar alte 800 au fost rănite,[30] conform relatărilor. Kiir l-a acuzat pe fostul vice-președinte Riek Machar că ar fi instigat „lovitura de stat”, dar Machar a negat că ar cunoaște ceva și l-a acuzat, la rându-i, pe Kiir de jocuri politice. Bor a fost capturat de Armata de Eliberare a Sudanului de Sud pe 19 decembrie. În aceeași zi, un complex al ONU a fost luat cu asalt în Akobo, Jonglei, incident soldat cu decesele a doi soldați indieni ai misiunii ONU de menținere a păcii (UNMISS).[31]

Context[modificare | modificare sursă]

Schismele din interiorul partidului de guvernământ al Sudanului de Sud, Mișcarea populară de eliberare Sudanului (în engleză Sudan People's Liberation Movement, SPLM), au îndreptat cursul celui de-Al doilea Război Civil Sudanez și a continuat să aibă impact asupra politicului din noul stat.[32]

De la independență, violențele interetnice au avut loc în mod obișnuit, în special în regiunea Jonglei.[33] Funcțiile guvernamentale superioare au fost distribuite liderilor armatelor opozante guvernului, anterior independenței Sudanului de Sud.

Președintele își consolidează puterea[modificare | modificare sursă]

În urma propagării în Juba a zvonurilor despre planificarea unei lovituri de stat, la sfârșitul anului 2012, președintele Sudanului de Sud Salva Kiir a restructurat conducerea guvernului, al partidului de guvernământ și al armatei, într-o mișcare fără precedent.[34]

În ianuarie 2013, Kiir l-a înlocuit pe inspectorul general al Serviciului de Poliție Național cu un locotenent din armată, și a destituit alți șase subsecretari de stat și 29 de generali maiori din rândul armatei. [34] În februarie 2013 Kiir a ordonat pensionarea a încă 117 de generali de armată [35] dar, această mișcare a fost percepută cu îngrijorare, ca fiind o .[32] Kiir a susținut că opozanții săi ar fi încercat să reia discordanțele care au provocat luptele interne din anii 1990.[36]

În iulie 2013 Kiir l-a destituit pe Vice-președeintele Riek Machar, fost lider al revoltei din Nasir, împreună cu tot guvernulul său. Kiir l-a suspendat pe secretarul general al SPLM, Pagan Amum Okech și i-a interzis părăsirea capitalei și contactul cu media.[37]Decretele provocat temeri de tulburări politice, Machar susținând că mișcarea lui Kiir a fost un pas înspre dictatură și a anunțat că va provoca pe Kiir în alegerile prezidențiale din 2015.[33][38] Machar a declarat că dacă țara vrea să fie unită, nu se poate tolera „conducerea unui singur om” (en: "one man's rule")[39]

Kiir a desființat toate organinele superioare ala partidului SPLM, inclusiv biroul său politic, Convenția Națională și Consiliul Național în noiembrie 2013. A citat deficiențe și expirarea mandatelor pentru acțiunea sa.[40]

Deși Machar și Kiir sunt amândoi membri ai SPLM, ei provin din triburi distincte, cu o istorie de conflict. Kiir este un etnic Dinka, în timp ce Machar este un etnic Nuer.[39] Unii observatori resping explicațiile etno-tribale ale conflictului ca fiind prea simplificate.[41]

Desfășurarea conflictului[modificare | modificare sursă]

Revolta inițială[modificare | modificare sursă]

Reluarea luptei[modificare | modificare sursă]

Cădearea orașului Bor[modificare | modificare sursă]

Cădearea orașului Bentiu[modificare | modificare sursă]

Evacuarea cetățenilor străini[modificare | modificare sursă]

Escaladarea conflictului[modificare | modificare sursă]

Masacre de civili[modificare | modificare sursă]

Victime[modificare | modificare sursă]

Armistițiu[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Indian peacekeepers prevented more casualties in S Sudan: UN official”. Zee News. . Accesat în . 
  2. ^ „U.S. Marines poised to enter South Sudan”. CNN. Accesat în . 
  3. ^ „South Sudan rebels seize key town of Bor: army”. The Daily Star. . Accesat în . 
  4. ^ „South Sudan president says government troops retake key town”. The Daily Star. . Accesat în . 
  5. ^ „U.S. military aircraft hit in South Sudan”. The Daily Star. . Accesat în . 
  6. ^ a b „S Sudan loses control of key oil-rich city”. Al Jazeera English. Accesat în . 
  7. ^ „South Sudanese government loses key oil capital”. Press TV. . Accesat în . 
  8. ^ „South Sudan rebels, Juba claim Malakal control”. Press TV. . Accesat în . 
  9. ^ „South Sudan's Kiir wins regional backing, rebels driven from town”. Yahoo News. . Accesat în . 
  10. ^ „S. Sudan's Kiir gets regional backing, army says wins back oil town”. The Daily Star. . Accesat în . 
  11. ^ „South Sudan's Kiir wins regional backing, rebels driven from town”. Trust. . Accesat în . 
  12. ^ a b „South Sudan forces battle "White Army". The Daily Star. . Accesat în . 
  13. ^ „South Sudan rebels seize key town of Bor”. World Bulletin. . Accesat în . 
  14. ^ Waakhe Simon Wudu (). „S. Sudan army says wins back oil-producing state's capital”. The Daily Star. Accesat în . 
  15. ^ „Key South Sudan town of Bor recaptured from rebels”. BBC. . Accesat în . 
  16. ^ „South Sudan army reclaims control of key oil town of Malakal”. The Daily Star. . Accesat în . 
  17. ^ http://www.aljazeera.com/news/africa/2014/01/cloneofsudanese-president-juba-discuss-crisis-20-201416134227113126.html
  18. ^ a b „South Sudan: 'White Army' militia marches to fight”. USA Today. . Accesat în . 
  19. ^ Thomson Reuters Foundation. „South Sudan rebel leader sets out conditions for talks”. Trust.org. Accesat în . 
  20. ^ Daniel Howden in Juba. „South Sudan: the state that fell apart in a week”. The Guardian. Accesat în . 
  21. ^ „UPDATE 1-South Sudan army advances on rebel towns before peace talks”. Reuters. . Accesat în . 
  22. ^ „25,000 rebels march on strategic South Sudan town”. Press TV. 29 December.  Verificați datele pentru: |date= (help)
  23. ^ „South Sudan's army advances on rebels in Bentiu and Bor”. BBC. . Accesat în . 
  24. ^ „New Estimate Sharply Raises Death Toll in South Sudan”. nytimes.com. . Accesat în . 
  25. ^ „Four hurt as gunfire hits US military plane sent to evacuate Americans from South Sudan”. Worldnews.nbcnews.com. . 
  26. ^ „Crisis in South Sudan”. Trust. . Accesat în . 
  27. ^ „The descent into civil war”. economist.com. . Accesat în . 
  28. ^ „UN: War crimes happening in South Sudan”. Al Jazeera. . Accesat în . 
  29. ^ Blair, David (). „South Sudan army recaptures key state capital”. The Telegraph. Accesat în . 
  30. ^ „Four hurt as gunfire hits US military plane sent to evacuate Americans from South Sudan”. Worldnews.nbcnews.com. Accesat în . 
  31. ^ 21 December 2013 (). „South Sudan: Attack On UN's Akobo Base Killed 30 Civilians, Says Foreign Minister”. allAfrica.com. Accesat în . 
  32. ^ a b Musaazi Namiti (). „Analysis: Struggle for power in South Sudan”. Al Jazeera. Accesat în . 
  33. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite aljaz2
  34. ^ a b „Kiir appoints new head of South Sudan police”. Sudan Tribune. . Accesat în . 
  35. ^ „South Sudan president retires over 100 army generals”. Arab News. Agence France Press. . Accesat în . 
  36. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite aljaz18dec
  37. ^ Hannah McNeish (). „South Sudan teeters on the brink”. Accesat în . 
  38. ^ „South Sudan gripped by power struggle”. Al Jazeera. . Accesat în . 
  39. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite aljaz1
  40. ^ „S. Sudan's SPLM confirms dissolution of all structures”. Sudan Tribune. . Accesat în . 
  41. ^ Abdi Ismail Samatar. „Central Africa crisis: Cherchez La France”. Al Jazeera English. Accesat în .