Rățușca cea urâtă

Rățușca cea urâtă este titlul unei povești scrise de autorul de literatură pentru copii Hans Christian Andersen, care are drept erou un boboc de lebădă, clocit de către o rață. Mica lebădă este considerată mai întâi urâtă de către rațe pentru neasemănarea cu bobocii lor și, cum nici ea, nici rațele nu văzuseră vreodată lebede, mica pasăre se încrede în părerile auzite. Se va întâlni întâmplător cu un cârd de lebede, care o primesc, recunoscând în ea un boboc din ai lor.

Povestea poate fi interpretată în mai multe moduri. Regăsirea bobocului rătăcit simbolizează faptul că există întotdeauna speranțe pentru cineva aflat într-un mediu nepotrivit. O perspectivă mai largă reclamă acceptarea diferențelor dintre indivizi sau grupuri. Este o poveste pentru copii mici, care poate fi de altfel și pe placul adulților. Aceasta are ca subiect central o rațuscă, dar care, de fapt, este o lebadă în devenire. Fiind foarte urâtă, aceasta nu era deloc acceptată în comunitatea păsărilor de gradină, fiind exclusă.