Primul Triumvirat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rmn-military-header.svg
Regatul Roman
753 î.Hr.510 î.Hr.
Republica Romană
510 î.Hr.27 î.Hr.
Imperiul Roman
27 î.Hr.476 / 1453 d.Hr.
Principatul
Dominatul
Imperiul de Apus   Imperiul de Răsărit
Magistrați obișnuiți
Magistrați extraordinari
Oficii și titluri onorifice
Politică și legislație
modifică 
Armata romană
EXERCITUS•ROMANORUM
Roman Military banner.svg

Termenul triumvirat este folosit pentru a descrie o perioadă politică dominată de un regim condus de trei persoane. Înțelegerea poate fi formală sau informală, și deși cei trei ar trebui să fie egali în drepturi, în realitate acest lucru nu este adevărat. Termenul poate fi folosit și pentru a dcescrie un stat cu 3 generali de armată care pretind că sunt adevărații lideri ai armatei.

Termenul triumvirat (o lege) este folosit pentru a descrie o perioadă politică dominată de un regim condus de trei persoane. Înțelegerea poate fi formală sau informală, și deși cei trei ar trebui să fie egali în drepturi, în realitate acest lucru nu este adevărat. Termenul poate fi folosit și pentru a descrie un stat cu 3 generali de armată care pretind că sunt adevaratii lideri ai armatei.

Triumviratele Romane[modificare | modificare sursă]

De două ori în perioada anterioară Principatului, în era Republicii Romane, puterea politică a trecut de la magistrați și senat, la trei oameni care au constituit un guvern de tranzitie , cunoscut si ca triumvirat, care avea sa se dizolve în urma unui război civil.

Primul Triumvirat a fost o alianta politica informala între doi mari rivali, generalii Julius Caesar și Pompei cel Mare reprezentand viziunea populara si a Partidului Senatului, cu omul de afaceri foarte influent Marcus Licinius Crassus. Aceasta intelegere a cazut dupa moartea lui Crassus, cand cei doi generali au pornit un război civil, în timpul caruia Pompei a fost omorât, iar Caesar s-a autoproclamat conducator și dictator

Al doilea Triumvirat a fost o guvernare formala între Octavian si Marc Antoniu, rivali pentru preluarea puterii, și un al treilea, Marcus Aemilius Lepidus. Acesta a fost înlaturat în scurt timp, Marc Antoniu a fost eliminat în timpul unui razboi civil, Octavian ramânand singurul conducător.

În diverse municipalitați și de asemenea în perioada Principatului, conducerea magistraturilor era asigurată de un colegiu de 3 persoane, denumiți triumviri.

Primul Triumvirat[modificare | modificare sursă]

Primul Triumvirat este un termen folosit de unii istorici pentru a se referi la o alianță neoficială romană între Gaius Julius Caesar, Marcus Licinius Crassus, și Gnaeus Pompeius Magnus. Deși este mai cunoscută ca cel de-al doilea Triumvirat, această alianță nu a avut nici un statut oficial - puterea ei in statul Roman a avut legatură cu influența pe care o aveau cei trei. Această aliantță a fost ținută secretă o anumită perioadă ca parte din mașinațiunea politică a insăși triumvirilor. A fost formată în anul 63 î.H. si s-a încheiat in anul 53 î.H. odată cu moartea lui Crassus.

Crassus și Pompey au fost colegi (s-au urât din totdeauna) în consulat, de la începutul anului 70 i.Hr., când s-au ocupat de restaurarea completă a insituției tribunului poporului (dictatorul Lucius Cornelius Sulla, lăsase instituția fără aproape toate puterile sale, cu excepția ius auxiliandi, dreptul de a salva un plebeu din mâinile unui magistrat patrician). Totuși din acea perioadă cei doi și-au arătat antipatiile din ce în ce mai des, fiecare crezând despre celelat că s-au dat la o parte din calea unui altuia pentru a își spori reputația în fața colegiului.

Caesar a contribuit la împăcarea dintre cei doi dar numai pentru a reuși să fie ales consul în anul 59 i.Hr.; el și Crassus erau foarte buni prieteni, dar a reușit să întarească relatia cu Pompei dându-i-o în căsătorie pe fata sa Julia. Alianța a combinat popularitatea legală a lui Caesar cu bunăstarea si influența lui Crassus în rândurile Ordinului Ecvestru plutocratic dar și cu bunăstarea și reputația lui Pompei.

Triumviratul a fost ținut secret până în momentul în care Caesar a fost împiedicat să depună o lege agrară prin care se propunea colonizarea cetățenilor romani și acordarea acestora a unor terenuri. El a prezentat această lege în fața Consiuliului Poporului, fiind flancat pe ambele părți de Crassus si Pompei, dezvăluind astfel alianța. Legea agrară a fost aprobată iar Triumviri l-au desemnat mai apoi pe demagogul Publius Clodius Pulcher ca tribun al poporului.

Triumviratul a continuat să facă aranjamente în interes propriu. Caesar a fost fost premiat pentru afacerile bune pe care le-a făcut. Tot el a trecut de la tilul de tribun, la cel de proconsul al provinciiilor Galia Cisalpina si Transalpina si Illirium, deținând comanda asupra 4 legiuni, pe o perioada de 5 ani; Noul socru al lui Caesar a fost numit proconsul in 58 i.en iar Pompei si Crassus au impartit un al doilea consulat in 55 i.en. Cei doi i-au prelungit lui Caesar cu încă 5 ani titlul de proconsolul și și-au oferit titlul de guvernatori ai provinciilor Hispania si Siria.

Alianța le-a permis celor 3 să domine în totalitate politica romană, dar nu avea să țină pentru totdeauna datorită ambițiilor, ego-ului și invidiei dintre cei trei. Caesar și Crassus se înțelegeau bine, însă Pompei nu îl agrea pe Crassus , iar invidia pentru Caesar creștea din ce în ce mai mult, mai ales dupa victoria acestuia in Galia când a anexat practic Franța zilelor noastre la Imperiul Roman. Moartea Juliei in timpul nașterii și a lui Crassus in timpul unei bătălii a pus capăt alianței celor trei.

Pompei a ramas la Roma și a condus Hispania prin intermediul locotenenților. Tot el s-a căsătorit cu fiica lui Quintus Caecilius Metellus Pius Cornelianus Scipio Nasica, un conservator dintr-o aripă a senatului opusă lui Caesar. Pompei a fost ales consul in 52 i.Hr. si a parcticipat la planurile care au dus la trecerea lui Caesar in Rubicon, 49 i.Hr, ce a dus la începerea războiului civil. Pompei a fost omorât in luptă in Egipt,iar Caesar a ramas singur conducator al Imperiului Roman.