Pretor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Rmn-military-header.svg
Regatul Roman
753 î.Hr.510 î.Hr.
Republica Romană
510 î.Hr.27 î.Hr.
Imperiul Roman
27 î.Hr.476 / 1453 d.Hr.
Principatul
Dominatul
Imperiul de Apus   Imperiul de Răsărit
Magistrați obișnuiți
Magistrați extraordinari
Oficii și titluri onorifice
Politică și legislație
modifică 

Pretor sau Praetorius (v. lat.: Praetor "cel ce merge înainte") a fost un titlu în Roma antică încă din anul 366 î.e.n. al conducătorilor de armată, superiorul lui fiind numai consulul. Cea mai înaltă funcție de stat a unui pretor era (Praetor urbanus) care din anul 242 î.e.n. a primit ca ajutor un (Praetor peregrinus).
În afară de funcția militară, pretorul putea să emită edicte, având și alte funcții de stat și atribuții de judecător, fiind ales în funcție la fel ca un consul.

Tipuri[modificare | modificare sursă]

Praetor Peregrinus

Pretorul peregrin (praetor peregrinus) apare pentru prima dată în 241 î. Hr., ca rezutat al înmulțirii pretorilor și al grijei de a-i proteja pe peregrini (oameni liberi, care nu sunt nici cetățeni romani, nici latini și locuiesc pe teritoriul Romei). Până în acel moment, nu exista decât un singur pretor - cel urban. Pretorul peregrin era însărcinat cu litigiile dintre peregrini sau dintre peregrini și cetățeni.


Legături externe[modificare | modificare sursă]