Portal:Chimie/Biografie selectată
Joseph Priestley (13 martie 1733 - 6 februarie 1804) a fost un teolog, filosof natural, educator și teoretican politic englez care a scris peste 150 de lucrări. Lui Priestley îi este atribuită descoperirea oxigenului, pe care l-a izolat sub formă gazoasă, cu toate că și Carl Wilhelm Scheele și Antoine Lavoisier au reclamat descoperirea acestuia.[2] De asemenea, a avut contribuții importante în domeniul electrictății. În ceea ce privește activitatea sa ca teolog, a încercat să combine teismul, determinismul și materialismul.
În timpul vieții sale, reputația științifică majoră a lui Priestley a avut la bază contribuțiile foarte importante ale acestuia, printre care se numără inventarea apei gazoase, lucrările scrise despre electricitate și descoperirea unor gaze, cea mai faimoasă fiind cea numită de Priestley drept „aerul deflogisticat” (redenumit mai târziu oxigen). Totuși, fermitatea cu care a apărat teoriei flogisticului și a respins primii pași ai revoluției chimice l-au izolat de comunitatea științifică.
- ^ McLachlan (1983), 28–30.
- ^ Kuhn, 53–60; Schofield (2004), 112–13. The difficulty in precisely defining the time and place of the "discovery" of oxygen, within the context of the developing chemical revolution, is one of Thomas Kuhn's central illustrations of the gradual nature of paradigm shifts in The Structure of Scientific Revolutions.