Portal:Acțiunile militare postbelice (1918-1920)/Articolul săptămânii/1
Revolta de la Hotin a reprezentat un complex de evenimente cu caracter militar, politic și social, care au avut loc la mai puțin de un an de la realizarea Unirii Basarabiei cu România în perioada 7/20 ianuarie – 19 ianuarie/1 februarie 1919, în arealul județului Hotin și în partea de nord a județului Soroca. Evenimentele militare au fost reprezentate de o incursiune a unor structuri militare sovietice și ale rușilor albi peste Nistru care au cooperat cu structuri paramilitare și militare de pe plan local, precum și de reacția militară de luptă a Armatei Române, desemnată să susțină prin mijloace specifice apărarea teritoriului devenit național după Marea Unire din 1918.
Evenimentele au debutat printr-o incursiune a unor trupe bolșevice de dincolo de Nistru la Ataki (astăzi Otaci), urmată de un atac pe toată linia Nistrului, până la Hotin. În decursul câtorva zile zona a devenit teatru de război, în care pe de-o parte au fost trupele atacatoare venite de dincolo de Nistru, trupe la care s-au asociat elemente și grupuri locale înarmate și pe de altă parte au fost implicate trupele Armatei Române, care la un moment dat s-au retras spre interiorul regiunii, fie împinse de atacatori, fie ca efect al unor decizii tactice eronate. În timpul acestei perioade, puterea a fost asumată în zonă de o structură politică intitulată Directoratul de la Hotin, sub conducerea căruia s-au poziționat și grupările locale înarmate de rebeli.
Pe lângă distrugerea unor localități în timpul luptelor, au avut loc și represalii din partea unităților militare românești împotriva populației civile combatante, surse ucrainene sau sovietice creditând însă și acțiuni împotriva populației necombatante. Din totalul pierderilor umane, ucrainenilor le-au fost atribuiți de către sursele românești circa 300-400 de morți din rândul atacatorilor, iar de către propriile surse circa 15.000 de morți (militari și civili). Efectele luptelor s-au văzut și prin creșterea numărului de refugiați ucraineni aflați pe malul stâng al Nistrului.
Istoriografia sovietică sau cea moldovenistă, s-a străduit să justifice agresiunea din ianuarie 1919 prezentând-o ca pe o răscoală a populației împotriva opresiunii autorităților românești.