Parlamentul Maltei

Conducere
Parlamentul Maltei Il-Parlament ta' Malta
Tip	unicameral
Camere	Camera Deputaților (Kamra tad-Deputati)
Fondat	1921
Președintele Maltei	Myriam Spiteri Debono
Purtătorul de cuvânt al Camerei Deputaților	Anġlu Farrugia
Structură
Guvern (44)	Partidul Laburist (43)
Opoziție (35)	Partidul Naționalist (35) independent (1)
Palatul Parlamentului din Malta

Parlamentul Maltei (în malteză Il-Parlament ta' Malta) este organul constituțional legislativ din Malta. Situat în capitala țării, La Valletta, parlamentul maltez este unicameral, fiind format din Camera Deputaților, aleasă democratic și președintele Maltei, ales de legislativ. Conform Constituției malteze, toți miniștrii, inclusiv prim-ministrul, trebuie să fie membri ai Camerei Deputaților. Dacă persoana numită în funcția de Președinte al Maltei nu este deputat, ea devine la învestire membru al Parlamentului.

Între 1921 și 1933, Parlamentul a fost bicameral, fiind format din Senat (în malteză Senat) și Adunarea Legislativă (în malteză Assemblea Leġiżlattiva).

Camera Deputaților[modificare | modificare sursă]

Camera Deputaților (în malteză Kamra tad-Deputati) este organul legislativ unicameral al Maltei și singura componentă a Parlamentului Maltei. Camera este prezidată de Purtătorul de cuvânt al Camerei Deputaților (în malteză Speaker tal-Kamra tad-Deputati ta' Malta). Președintele Maltei este numit pentru un mandat de cinci ani printr-o rezoluție a Camerei Deputaților.

Componență[modificare | modificare sursă]

Camera Deputaților este compusă dintr-un număr impar de membri aleși pentru un mandat legislativ de cinci ani. Câte cinci membri sunt aleși în fiecare dintre cele treisprezece districte electorale, folosind sistemul electoral cu vot nominal transferabil^[a], dar în cazuri de disproporționalitate sunt aleși membri suplimentari. Pe lângă membrii aleși, atunci când Președintele țării este ales din afara Camerei Deputaților, el este considerat și membru al Camerei. Din 2022, 12 locuri suplimentare sunt rezervate candidaților de sex feminin, atâta timp cât aceștia nu reușesc să alcătuiască 40% din membrii aleși, ridicând numărul total al parlamentarilor la 79.

Sistem electoral[modificare | modificare sursă]

Parlamentarii sunt aleși din 13 circumscripții electorale cu cinci mandate fiecare prin vot nominal transferabil^[1]. În prima rundă, sunt declarați aleși candidații care trec de numărul minim de voturi necesare pentru asigurarea unui loc în Parlament (pragul Hagenbach-Bischoff^[b]), iar eventualele surplusuri de voturi sunt transferate candidaților rămași, care vor fi aleși dacă aceasta le permite să treacă de prag^[1]. Candidații cu cel mai scăzut punctaj sunt apoi eliminați unul câte unul, voturile lor fiind transferate altor candidați, care sunt declarați aleși pe măsură ce depășesc pragul electoral, până când toate cele cinci locuri sunt ocupate^[2]. Dacă un partid câștigă majoritatea mandatelor de primă preferință, dar nu reușește să obțină o majoritate parlamentară, i se acordă locuri pentru a asigura o majoritate cu un singur loc, dacă doar două partide obțin mandate^[2]. În timp ce sistemul electoral de vot prin ierarhizare^[c] utilizat este din punct de vedere tehnic proporțional, numărul mic de locuri per circumscripție (cinci) înseamnă că partidele pot obține mandate doar dacă ating cel puțin 16,7% din numărul total de voturi^[d], deci partidele mai mici nu sunt reprezentate în Parlament. În consecință, Malta are un sistem cu două partide stabil, doar Partidul Laburist și Partidul Naționalist având șanse reale de a forma un guvern^[3]^[4].

În 2018, limita de vârstă pentru exercitarea drepului de vot la nivel național a fost redusă la 16 ani^[5]. În 2021, a fost introdus un mecanism de corecție de gen, noul articol 52(A) din Constituția Maltei prevăzând până la 12 locuri suplimentare pentru candidații nealeși din „sexul subreprezentat”, în cazul în care unul dintre cele două reprezintă mai puțin de 40% dintre parlamentarii aleși^[6]. Deoarece femeile nu au reprezentat niciodată mai mult de 15% dintre parlamentarii aleși înainte de implementarea acestui mecanism, acest lucru duce efectiv la apariția în parlament a 12 locuri suplimentare pentru femei (câte șase din fiecare partid).

Sediul Parlamentului[modificare | modificare sursă]

Între 1921 și 2015, Camera Deputaților a fost găzduită de Palatul Marelui Maestru (în malteză Palazz tal-Gran Mastru) din La Valletta^[7]. Începând cu data de 4 mai 2015, Camera Deputaților se întrunește în Palatul Parlamentului (în malteză Dar il-Parlament), situat în apropierea porții istorice a capitalei La Valletta.

Comisii parlamentare[modificare | modificare sursă]

Regulamentul de funcționare al Camerei Deputaților prevede crearea a opt comisii parlamentare permanente, pentru a eficientiza activitatea parlamentară și pentru a spori funcțiile de control ale Parlamentului.

Cele opt comisii permanente sunt:

Comisia permanentă pentru afaceri parlamentare
Comisia permanentă pentru privilegii
Comisia permanentă pentru conturi publice
Comisia permanentă pentru afaceri externe și europene
Comisia permanentă pentru afaceri sociale
Comisia permanentă de examinare a proiectelor de lege
Comisia permanentă pentru afaceri de familie
Comisia permanentă pentru afaceri economice și financiare

Alte comisii permanente, constituite prin alte regulamente, sunt:

Comisia permanentă pentru mediu și planificare a dezvoltării
Comitetul Național de Conturi al Biroului Național de Audit
Comisia permanentă pentru numiri publice
Comisia permanentă pentru standarde în viața publică

Există, de asemenea, comitete restrânse și comitete neoficiale.

Purtătorul de cuvânt al Camerei Deputaților[modificare | modificare sursă]

Legislatură	Purtător de cuvânt	Perioadă

I (1964-1966)	Paolo Pace	1964 - 1966
II (1966-1971)	Alfred Bonnici	1966 - 1971
III (1971-1976)	Emmanuel Attard Bezzina	1971 - 1976
IV (1976-1981)	Nestu Laiviera	1976 - 1978
IV (1976-1981)	Kalċidon Agius	1978 - 1981
V (1981-1987)	Kalċidon Agius	1981 - 1982
	Daniel Micallef	1982 - 1986
	Pawlu Xuereb	1986 - 1987
	Joseph M. Baldacchino	1987 - 1987
VI (1987-1992)	Jimmy Farrugia	1987 - 1988
VI (1987-1992)	Lawrence Gonzi	1988 - 1992
VII (1992-1996)	Lawrence Gonzi	1992 - 1996
VIII (1996-1998)	Miriam Spiteri Debono	1996 - 1998
IX (1998-2003)	Anton Tabone	1998 - 2003
X (2003-2008)	Anton Tabone	2003 - 2008
XI (2008-2013)	Louis Galea	2008 - 2010
XI (2008-2013)	Michael Frendo	2010 - 2013
XII (2013-2017)	Anġlu Farrugia	2013 - 2017
XIII (2017-2022)	Anġlu Farrugia	2017 - 2022

XIV (2022-2027)	Anġlu Farrugia	2022 -

Componența Parlamentului în Legislatura a XIV-a (2022-2027)[modificare | modificare sursă]

În actuala legislatură a Parlamentului (a XIV-a, 2022-2027), Partidul Laburist deține majoritatea mandatelor, după ce a obținut în alegeri a treia victorie consecutivă. 44 dintre parlamentari sunt membri ai Partidului Laburist iar 35 ai Partidului Naționalist^[8]. 65 de parlamentari au fost aleși în cele 13 districte, iar 14 au primit un loc suplimentar, conform modificărilor prevăzute în 2021 la Constituția Maltei^[9].

District electoral	Partidul Laburist	Partidul Nationalist	Independenți
District electoral
District 1	Keith Azzopardi Tanti Deo Debattista Aaron Farrugia	Darren Carabott Mario de Marco
District 2	Robert Abela Christopher Agius Alison Zerafa Civelli Glenn Bedingfield	Stephen Spiteri
District 3	Chris Fearne Carmelo Abela Andy Ellul Ray Abela	Carmelo Mifsud Bonnici
District 4	Byron Camilleri Jonathan Attard Chris Bonett Katya De Giovanni	Mark Anthony Sammut
District 5	Miriam Dalli Owen Bonnici Stefan Zrinzo Azzopardi Omar Farrugia	Stanley Zammit
District 6	Silvio Schembri Roderick Galdes	Jerome Caruana Cilia Ryan Callus	Rosianne Cutajar
District 7	Ian Borg Julia Farrugia Portelli Malcolm Paul Agius Galea	Rebekah Cilia Charles Azzopardi
District 8	Edward Zammit Lewis Clyde Caruana	Beppe Fenech Adami Adrian Delia Justin Schembri
District 9	Rebecca Buttigieg Randolph De Battista	Karol Aquilina Graziella Attard Previ Ivan J Bartolo
District 10	Clifton Grima Michael Falzon	Joe Giglio Albert Buttigieg Graham Bencini
District 11	Alex Muscat Romilda Baldacchino Zarb	David Agius Bernard Grech Ivan Bartolo
District 12	Clayton Bartolo Michael Farrugia	Ivan Castillo Robert Cutajar Graziella Galea
District 13	Clint Camilleri Anton Refalo JoEtienne Abela	Alex Borg Chris Said
Membri suplimentari (conf. art. 52: compensarea disproporționalității)		Toni Bezzina Ian Vassallo Hagi
Membri suplimentari^[10] (conf. art. 52(A): sex subreprezentat)^[e]	Alicia Bugeja Said Cressida Galea Abigail Camilleri Amanda Spiteri Grech Naomi Cachia Davina Sammut Hili	Janice Chetcuti Paula Mifsud Bonnici Julie Zahra Bernice Bonello Claudette Buttigieg Eve Borg Bonello

Președinții Maltei[modificare | modificare sursă]

În 1974, Constituția Maltei a fost modificată, instituind funcția de Președinte al Maltei care a înlocuit monarhul britanic ca șef de stat, Malta devenind republică în interiorul Commonwealth. Președintele maltez este ales de Parlament pentru un mandat de cinci ani. Începând cu 1989, președintele este în mod tradițional învestit la data de 4 aprilie a anului nominalizării și alegerii ulterioare a președintelui de către Parlament, cu condiția ca președintele precedent să nu fi demisionat înainte de expirarea mandatului. În cazul în care postul devine vacant sau dacă, din orice motiv, Președintele este în imposibilitatea de a îndeplini funcțiile care îi sunt conferite prin Constituție, aceste funcții sunt preluate de un Președinte interimar (în malteză Agent President) numit de Prim-ministru, după consultarea liderului opoziției. Până în 2020, pentru numirea Președintelui interimar era necesară o majoritate simplă (jumătate plus unul din numărul deputaților) în Parlament, dar ca urmare a unei modificări a Constituției în 2020, noul Președinte are nevoie de o majoritate calificată, respectiv de sprijinul a două treimi din voturile membrilor Camerei Deputaților. Dacă partidul de guvernământ nu poate întruni majoritatea calificată, Primul Judecător al Maltei^[f] (în malteză Prim Imħallef ta' Malta) este numit Președinte interimar.

Lista Președinților Maltei *(1974-prezent)*
Apartenență politică Partidul Laburist Partidul Naționalist independent Status Președinte interimar
Nr.	Președinte		An electoral	Investitură		Apartenență politică	Prim-ministru
Nr.	Președinte		An electoral	Perioadă	Durată	Apartenență politică	Prim-ministru
1		Sir Anthony Mamo (1909–2008)	1974	13 dec. 1974 - 27 dec. 1976	2 ani, 14 zile	independent	Dom Mintoff
2		Anton Buttigieg (1912–1983)	1976	27 dec. 1976 - 27 dec. 1981	5 ani	Partidul Laburist	Dom Mintoff
—		Albert Hyzler (1916–1993)	—	27 dec. 1981 - 15 feb. 1982	353 zile	Partidul Laburist	Dom Mintoff
3		Agatha Barbara (1923–2002)	1982	15 feb. 1982 - 15 feb. 1987	5 ani	Partidul Laburist	Dom Mintoff Mifsud Bonnici
—		Paul Xuereb (1923–1994)	—	15 feb. 1987 - 4 apr. 1989	2 ani, 48 zile	Partidul Laburist	Mifsud Bonnici Fenech Adami
4		Ċensu Tabone (1913–2012)	1989	4 apr. 1989 - 4 apr. 1994	5 ani	Partidul Naționalist	Fenech Adami
5		Ugo Mifsud Bonnici (n. 1932)	1994	4 apr. 1994 - 4 apr. 1999	5 ani	Partidul Naționalist	Fenech Adami Alfred Sant Fenech Adami
6		Guido de Marco (1931–2010)	1999	4 apr. 1999 - 4 apr. 2004	5 ani	Partidul Naționalist	Fenech Adami Lawrence Gonzi
7		Eddie Fenech Adami (n. 1934)	2004	4 apr. 2004 - 4 apr. 2009	5 ani	Partidul Naționalist	Lawrence Gonzi
8		George Abela (n. 1948)	2009	4 apr. 2009 - 4 apr. 2014	5 ani	Partidul Laburist	Lawrence Gonzi Joseph Muscat
9		Marie-Louise Coleiro Preca (n. 1958)	2014	4 apr. 2014 - 4 apr. 2019	5 ani	Partidul Laburist	Joseph Muscat
10		George Vella (n. 1942)	2019	4 apr. 2019 - 4 apr. 2024	5 ani	Partidul Laburist	Joseph Muscat Robert Abela
11		Myriam Spiteri Debono (n. 1952)	2024	4 apr. 2024 - (în funcție)	57 zile	Partidul Laburist	Robert Abela

Note[modificare | modificare sursă]

^
Votul nominal transferabil (în engleză Single transferable vote) este un sistem electoral cu opțiuni multiple, în care fiecare alegător exprimă un singur vot sub forma unui buletin de vot cu alegere clasată. Alegătorii au opțiunea de a clasifica candidații, iar votul lor poate fi transferat în funcție de preferințele alternative exprimate în cazul în care candidatul lor preferat este eliminat sau este ales cu număr excedentar de voturi, astfel încât votul lor să fie folosit pentru a alege un candidat pe care îl preferă față de ceilalți înscriși în cursa electorală. Sistemul electoral își propune să abordeze reprezentarea proporțională pe baza tuturor voturilor exprimate în circumscripția în care este folosit
^ Sistemul Hagenbach-Bischoff este o variantă a metodei D'Hondt, utilizată pentru alocarea locurilor în reprezentarea proporțională pe liste de partid. De obicei, utilizează pragul Hagenbach-Bischoff pentru alocarea de locuri, iar pentru toate locurile rămase se aplică apoi metoda D'Hondt, astfel încât primul și următorii divizori (numărul de locuri câștigate plus 1) pentru totalul voturilor fiecărei liste de partid să includă numărul de locuri care au fost alocate conform pragului electoral
^
marcare
nume
numere
Tipuri de buletine de vot prin ierarhizare
Termenul de vot prin ierarhizare, cunoscut și ca vot preferențial, se referă la orice sistem de vot în care alegătorii indică un rang pentru ordonarea candidaților sau opțiunilor de vot, într-o secvență de primul, al doilea, al treilea și așa mai departe, pe buletinele de vot. Sistemele de votare clasificată variază în funcție de procesul de marcare a buletinului de vot, de modul în care preferințele sunt catalogate și numărate, de numărul de locuri disponibile pentru alegeri și dacă alegătorilor li se permite să clasifice candidații în mod egal
^ În cazul Maltei, pragul Hagenbach-Bischoff ${\frac {\text{numar total de voturi}}{{\text{total mandate}}+1}}$ reprezintă 1/6 din totalul voturilor exprimate, adică aproximativ 16,7% din voturi
^ Articolul 52(A) din Constituția Maltei, adăugat înainte de alegerile din 2022, prevede până la 12 locuri suplimentare pentru candidații de „sex subreprezentat” în cazul în care oricare dintre cele două reprezintă mai puțin de 40% din totalul parlamentarilor aleși inițial. La alegerile din 2022, lista completă a parlamentarilor femei a fost anunțată de Comisia Electorală pe 12 aprilie, ridicând numărul de locuri în parlament la 79
^ Primul Judecător al Maltei este primus inter pares al membrilor sistemului judiciar maltez și conduce afacerile curților superioare de justiție din Malta

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b „How Malta Votes: An Overview” [Cum votează Malta: prezentare generală]. Malta Elections. Universitatea din Malta. Arhivat din original la 8 martie 2022. Accesat în 15 mai 2024.
^ ^a ^b „Malta, electoral system” [Malta, sistem electoral]. Inter-Parliamentary Union. Arhivat din original la 12 octombrie 2017. Accesat în 15 mai 2024.
^ Hirczy de Miño, Wolfgang; Lane, John C. (1999). „Malta: STV in a two-party system” [Malta: Vot Nominal Transferabil într-un sistem cu două partide] (PDF). p. 17. Accesat în 15 mai 2024.
^ Cini, Michelle (2002). „A Divided Nation: Polarization and the Two-Party System in Malta” [O națiune divizată: polarizarea și sistemul bipartit din Malta]. South European Society and Politics (7): 6–23. doi:10.1080/714004966. ISSN 1360-8746. Arhivat din original la 16 octombrie 2020. Accesat în 15 mai 2024.
^ „16-year-olds granted the vote in national elections” [Tinerii de 16 ani au primit drept de vot la alegerile naționale]. Times of Malta (în engleză). 5 martie 2018. Arhivat din original la 26 martie 2022. Accesat în 15 mai 2024.
^ Abbas Shalan, Samira (28 martie 2022). „Only 4 women elected, casual election results set to trigger gender mechanism” [Doar 4 femei alese, rezultatele alegerilor vor declanșa mecanismul de gen]. The Malta Independent. Arhivat din original la 19 august 2022. Accesat în 15 mai 2024.
^ „Parliament House inaugurated, holds first sitting: 'A milestone in Malta's parliamentary history' – President” [Palatul Parlamentului, inaugurat, găzduiește prima ședință: „O piatră de hotar în istoria parlamentară a Maltei” – Președinte]. Times of Malta. 4 mai 2015. Accesat în 15 mai 2024.
^ Meilak, Nicole (27 martie 2022). „Labour Party secures third historic landslide despite lowest post-war turnout” [Partidul Laburist asigură a treia continuitate istorică, în ciuda celei mai scăzute prezențe la vot de după război]. Malta Today (în engleză). Accesat în 15 mai 2024.
^ Bonnici, Julian (16 aprilie 2022). „Here's The Final List Of All Of Malta's MPs” [Iată lista finală a tuturor parlamentarilor Maltei]. Lovin Malta (în engleză). Accesat în 15 aprilie 2024.
^ „General Election 2022 - elected to fill the additional seats” [Alegeri generale 2022 - aleși pentru ocuparea locurilor suplimentare]. Electoral Commission of Malta. 12 aprilie 2022. Accesat în 15 mai 2024.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Pagina oficială a Parlamentului Maltei

[1] 
Votul nominal transferabil (în engleză Single transferable vote) este un sistem electoral cu opțiuni multiple, în care fiecare alegător exprimă un singur vot sub forma unui buletin de vot cu alegere clasată. Alegătorii au opțiunea de a clasifica candidații, iar votul lor poate fi transferat în funcție de preferințele alternative exprimate în cazul în care candidatul lor preferat este eliminat sau este ales cu număr excedentar de voturi, astfel încât votul lor să fie folosit pentru a alege un candidat pe care îl preferă față de ceilalți înscriși în cursa electorală. Sistemul electoral își propune să abordeze reprezentarea proporțională pe baza tuturor voturilor exprimate în circumscripția în care este folosit

[3] Sistemul Hagenbach-Bischoff este o variantă a metodei D'Hondt, utilizată pentru alocarea locurilor în reprezentarea proporțională pe liste de partid. De obicei, utilizează pragul Hagenbach-Bischoff pentru alocarea de locuri, iar pentru toate locurile rămase se aplică apoi metoda D'Hondt, astfel încât primul și următorii divizori (numărul de locuri câștigate plus 1) pentru totalul voturilor fiecărei liste de partid să includă numărul de locuri care au fost alocate conform pragului electoral

[5] 
marcare
nume
numere
Tipuri de buletine de vot prin ierarhizare
Termenul de vot prin ierarhizare, cunoscut și ca vot preferențial, se referă la orice sistem de vot în care alegătorii indică un rang pentru ordonarea candidaților sau opțiunilor de vot, într-o secvență de primul, al doilea, al treilea și așa mai departe, pe buletinele de vot. Sistemele de votare clasificată variază în funcție de procesul de marcare a buletinului de vot, de modul în care preferințele sunt catalogate și numărate, de numărul de locuri disponibile pentru alegeri și dacă alegătorilor li se permite să clasifice candidații în mod egal

[6] În cazul Maltei, pragul Hagenbach-Bischoff ${\frac {\text{numar total de voturi}}{{\text{total mandate}}+1}}$ reprezintă 1/6 din totalul voturilor exprimate, adică aproximativ 16,7% din voturi

[quota-15] Articolul 52(A) din Constituția Maltei, adăugat înainte de alegerile din 2022, prevede până la 12 locuri suplimentare pentru candidații de „sex subreprezentat” în cazul în care oricare dintre cele două reprezintă mai puțin de 40% din totalul parlamentarilor aleși inițial. La alegerile din 2022, lista completă a parlamentarilor femei a fost anunțată de Comisia Electorală pe 12 aprilie, ridicând numărul de locuri în parlament la 79

[16] Primul Judecător al Maltei este primus inter pares al membrilor sistemului judiciar maltez și conduce afacerile curților superioare de justiție din Malta

[:0-2] „How Malta Votes: An Overview” [Cum votează Malta: prezentare generală]. Malta Elections. Universitatea din Malta. Arhivat din original la 8 martie 2022. Accesat în 15 mai 2024.

[:1-4] „Malta, electoral system” [Malta, sistem electoral]. Inter-Parliamentary Union. Arhivat din original la 12 octombrie 2017. Accesat în 15 mai 2024.

[7] Hirczy de Miño, Wolfgang; Lane, John C. (1999). „Malta: STV in a two-party system” [Malta: Vot Nominal Transferabil într-un sistem cu două partide] (PDF). p. 17. Accesat în 15 mai 2024.

[8] Cini, Michelle (2002). „A Divided Nation: Polarization and the Two-Party System in Malta” [O națiune divizată: polarizarea și sistemul bipartit din Malta]. South European Society and Politics (7): 6–23. doi:10.1080/714004966. ISSN 1360-8746. Arhivat din original la 16 octombrie 2020. Accesat în 15 mai 2024.

[9] „16-year-olds granted the vote in national elections” [Tinerii de 16 ani au primit drept de vot la alegerile naționale]. Times of Malta (în engleză). 5 martie 2018. Arhivat din original la 26 martie 2022. Accesat în 15 mai 2024.

[maltaind-20220328-10] Abbas Shalan, Samira (28 martie 2022). „Only 4 women elected, casual election results set to trigger gender mechanism” [Doar 4 femei alese, rezultatele alegerilor vor declanșa mecanismul de gen]. The Malta Independent. Arhivat din original la 19 august 2022. Accesat în 15 mai 2024.

[11] „Parliament House inaugurated, holds first sitting: 'A milestone in Malta's parliamentary history' – President” [Palatul Parlamentului, inaugurat, găzduiește prima ședință: „O piatră de hotar în istoria parlamentară a Maltei” – Președinte]. Times of Malta. 4 mai 2015. Accesat în 15 mai 2024.

[12] Meilak, Nicole (27 martie 2022). „Labour Party secures third historic landslide despite lowest post-war turnout” [Partidul Laburist asigură a treia continuitate istorică, în ciuda celei mai scăzute prezențe la vot de după război]. Malta Today (în engleză). Accesat în 15 mai 2024.

[13] Bonnici, Julian (16 aprilie 2022). „Here's The Final List Of All Of Malta's MPs” [Iată lista finală a tuturor parlamentarilor Maltei]. Lovin Malta (în engleză). Accesat în 15 aprilie 2024.

[14] „General Election 2022 - elected to fill the additional seats” [Alegeri generale 2022 - aleși pentru ocuparea locurilor suplimentare]. Electoral Commission of Malta. 12 aprilie 2022. Accesat în 15 mai 2024.

[a]

[1]

[b]

[2]

[c]

[d]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[e]

[f]