Paralizie cerebrală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cerebral palsy
US Navy 081028-N-3173B-027 Cmdr. John King assesses the reflexes of a Cerebral Palsy patient at the Arima District Health Facility as part of the humanitarian-civic assistance mission Continuing Promise (CP) 2008.jpg
Un copil cu paraliză cerebrală.
Clasificare și resurse externe
Specialitate neurologie
ICD-10 G80
ICD-9-CM 343
OMIM 603513 605388
DiseasesDB 2232
MedlinePlus 000716
eMedicine neuro/533 pmr/24
Patient UK Paralizie cerebrală
MeSH D002547

Paralizia cerebrală este o tulburare cronică a mișcării din cauza leziunii sistemului nervos central. Paralizia cerebrală se manifestă prin mișcări reflexe involuntare și contracții musculare (spasme) care pot afecta o parte a corpului sau tot corpul. Cu paralizia cerebrală sunt asociate alte afecțiuni cum ar fi convulsiile, disfuncții vizuale sau auditive.

Definiție și simptome[modificare | modificare sursă]

Paralizia cerebrală (PC) este un grup de tulburări de mișcare permanente ce apar în timpul copilăriei. Semnele și simptomele variază de la o persoană la alta. Problemele comune includ, printre altele: coordonare slabă, musculatură rigidă, musculatură slabă, probleme la înghițire sau vorbire și tremur. Se asemenea, ar mai putea exista probleme cu senzațiile, vederea și auzul. Adesea, bebelușii cu PC nu se rostogolesc, nu stau, nu se târăsc și nu merg la fel de devreme ca alți copii de vârsta lor. Dificultatea în abilitatea de gândire sau rațiune și crizele apar, fiecare dintre ele, în unul din trei cazuri. În timp ce simptomele ar putea deveni mai observabile pe parcursul primilor ani de viață, problemele de bază nu se înrăutățesc odată cu trecerea timpului.[1]

Cauze și diagnoză[modificare | modificare sursă]

Paralizie cerebrală
Gray764.png
ICD10
G80.
ICD-9
343
OMIM
603513 605388
eMedicine
neuro/533 pmr/24
MeSH
D002547

Paralizia cerebrală este cauzată de dezvoltarea anormală sau vătămarea părților din creier ce controlează mișcarea, balansul și postura.[2][1] Cel mai des, problemele apar în timpul sarcinii; totuși, de asemenea, acestea ar putea apărea în timpul nașterii sau la scurt timp după aceasta. Adesea, cauza este necunoscută. Factorii de risc includ, printre altele, nașterea prematură, existența gemenilor, anumite infecții în timpul nașterii precum toxoplasmoza sau rubeola, expunerea la metilmercur pe parcursul sarcinii și traumatisme craniene în timpul primilor ani de viață.[1] Se crede că aproximativ 2% dintre cazuri sunt cauzate de o genetică moștenită.[3] Există un număr de sub-tipuri clasificate în funcție de problemele specifice prezente. De exemplu, persoanele cu rigiditate musculară prezintă paralizie cerebrală spastică, persoanele ce prezintă coordonare slabă prezintă paralizie cerebrală ataxică, iar persoanele cu probleme de scriere prezintă paralizie cerebrală atetoidă. Diagnosticarea se face în funcție de dezvoltarea copilului în timp. Testele sangvine și imagistica medicală ar putea fi utilizate pentru a exclude alte posibile cauze.[1]

Prevenire și tratament[modificare | modificare sursă]

PC este prevenibilă parțial prin imunizarea mamei și eforturi de a preveni traumatismele craniene la copii prin îmbunătățirea siguranței. Nu există remediu pentru PC; totuși, tratamentele de susținere, medicamentele și chirurgia ar putea ajuta mulți indivizi. Acestea pot include terapia fizică și terapia vorbirii. Medicamentele precum diazepam, [[baclofen] și toxina botulimică ar putea ajuta la relaxarea mușchilor rigizi. Chirurgia poate include alungirea mușchilor și rezecția nervilor hiperactivi. Adesea, protezele externe și alte tehnologii de asistență sunt de ajutor. Unii copii au vieți de adult aproape normale cu ajutorul unui tratament adecvat. În timp ce medicina alternativă este utilizată frecvent, nu există dovezi pentru a sprijini utilizarea acesteia.[1]

Epidemiologie și istoric[modificare | modificare sursă]

PC este cea mai comună tulburare de mișcare la copii.[4] Apare la aproximativ 2,1 dintre 1.000 de nașteri normale.[5] Paralizia cerebrală a afectat persoanele încă din Antichitate. Primele descrieri ale bolii apar în lucrările lui Hipocrate în secolul V ÎHr. Studii ample ale bolii au început în secolul al XIX-lea de către William John Little.[6] Sunt examinate un număr de potențiale tratamente, inclusiv terapia cu celule stem. Totuși, sunt necesare cercetări amănunțite pentru a stabili dacă are efect și daca este sigură.[1]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f Cerebral Palsy: Hope Through Research”. 2 februarie 2015. http://www.ninds.nih.gov/disorders/cerebral_palsy/detail_cerebral_palsy.htm. Accesat la 4 martie 2015. 
  2. ^ http://www.nichd.nih.gov/”. 5 septembrie 2014. http://www.nichd.nih.gov/health/topics/cerebral-palsy/Pages/default.aspx. Accesat la 4 martie 2015. 
  3. ^ CEREBRAL PALSY, SPASTIC QUADRIPLEGIC, 1; CPSQ1”. 13 noiembrie 2012. https://omim.org/entry/603513. Accesat la 4 martie 2015. 
  4. ^ How many people are affected?”. 5 septembrie 2014. http://www.nichd.nih.gov/health/topics/cerebral-palsy/conditioninfo/Pages/how-common.aspx. Accesat la 4 martie 2015. 
  5. ^ Oskoui, M; Coutinho, F; Dykeman, J; Jetté, N; Pringsheim, T (1 iunie 2013). „An update on the prevalence of cerebral palsy: a systematic review and meta-analysis.”. Developmental medicine and child neurology 55 (6): 509–19. doi:10.1111/dmcn.12080. PMID 23346889. 
  6. ^ Panteliadis, C; Panteliadis, P; Vassilyadi, F (1 aprilie 2013). „Hallmarks in the history of cerebral palsy: from antiquity to mid-20th century.”. Brain & development 35 (4): 285–92. doi:10.1016/j.braindev.2012.05.003. PMID 22658818. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Paralizie cerebrală