Paradisul (Dante)

Acest articol se referă la lucrarea poetică. Pentru alte sensuri, vedeți Paradisul (dezambiguizare).

Volume
Paradisul (Dante)

Canto XXX (Paradiso)[][[Canto XXX (Paradiso) \|]] Canto XIII (Paradiso)[][[Canto XIII (Paradiso) \|]]
Informații generale
Autor	Dante Alighieri
Gen	epopee
Ediția originală
Titlu original	Paradiso
Limba	limba toscană[*]
Țara primei apariții	Italia
Data primei apariții	1321
Modifică date / text

Paradisul (titlu original Paradiso) este o treia parte și ultima a lucrării poetice Divina Comedie, scrisă de Dante Alighieri între 1307 și 1321, care mai cuprinde și părțile numite Infernul (Inferno) și Purgatoriul (Purgatorio).

Este o alegorie care prezintă călătoria lui Dante prin Rai, ghidat de Beatrice Portinari, care simbolizează teologia. În aceasta lucrare, Paradisul este descris ca o serie de sfere concentrice care înconjoară Pământul: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, stelele fixe, Primul mobil^[1] și, ultima, Empireul^[2]. A fost scrisă la începutul secolului al XIV-lea. Alegoric, poemul reprezintă ascensiunea sufletului la Dumnezeu.

Personaje[modificare | modificare sursă]

Dante, protagonistul călătoriei prin Paradis
Beatrice Portinari, iubita sa, rezidentă a Paradisului
Piccarda Donati
Constanța de Sicilia
Iustinian I
Petrus Lombardus
Traian
Toma de Aquino
Bonaventura
Cacciaguida, strămoșul lui Dante
Carol Martel de Anjou
Adam
David
Solomon
Bernard de Clairvaux (călugăr)

Conținut[modificare | modificare sursă]

Dante ajunge în Paradis unde îl invocă pe Apollo (zeul artelor, protector al poeziei și al muzici) pentru a-i da forță versurilor sale ca să surprindă frumusețea Cerului (traducere de George Coșbuc):

„
Mărirea celui care-atotpătrunde

Întregul tot, mișcându-l, dă splendoare

mai mult-aici și mai puțin-altunde.

În cerul cel mai plin de-a lui lucoare

eu fui. Văzut-am stări, ce-a le descrie

nu știu, nu pot câți au să se scoboare...
”

Ghidat de Beatrice Portinari, Dante îl întâlnește pe împăratul Iustinian I (cel Mare), care îi evocă istoria Imperiului Roman. Dante întâlnește în a treia sferă (Venus) sufletele celor care au cunoscut iubirea profundă. În a patra sferă, cerul Soarelui, îl vede pe Toma de Aquino.

Note[modificare | modificare sursă]

^ În astronomia clasică, medievală și renascentistă, Primum Mobile era sfera cea mai îndepărtată din modelul geocentric al universului.
^ Empireo - în cosmologiile antice, era locul cel mai înalt din cer, despre care se presupunea că era ocupat de elementul foc - medievalul empyreus, o adaptare a cuvântului din greaca veche ἔμπυρος, empyrus, avea sensul de "în foc/pe foc (pyr).

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă

La Wikisursă există texte originale legate de Paradisul

Dante Dartmouth Project
Dante's Divine Comedy
The Comedy in English: trans. Cary (with Doré's illustrations)

[1] În astronomia clasică, medievală și renascentistă, Primum Mobile era sfera cea mai îndepărtată din modelul geocentric al universului.

[2] Empireo - în cosmologiile antice, era locul cel mai înalt din cer, despre care se presupunea că era ocupat de elementul foc - medievalul empyreus, o adaptare a cuvântului din greaca veche ἔμπυρος, empyrus, avea sensul de "în foc/pe foc (pyr).

[1]

[2]

v d m Dante Alighieri
În latină	De vulgari eloquentia De Monarchia Eclogues
În italiană	La Vita Nuova Le Rime Convivio
Divina Comedie	Infernul Purgatoriul Paradisul Referinţe culturale
Cărți	Contrapasso Dante Encyclopedia Enciclopedia Dantesca
Oameni din viața lui Dante	Alighiero di Bellincione (tată) Jacopo Alighieri (fiu) Guido Cavalcanti Brunetto Latini Beatrice Portinari
Dante în cultura populară	Dante (crater) Dante Alighieri Academy Scuola Italiana Dante Alighieri Dante Park, New York Dante Park, Montreal Monument to Dante Dante Alighieri sculpture Nava Dante Alighieri
Carte Portal