Pădurea Latorița

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pădurea Latorița
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)
Harta locului unde se află Pădurea Latorița
Harta locului unde se află Pădurea Latorița
Localizarea rezervației pe harta țării
PozițiaJudețul Vâlcea
 România
Cel mai apropiat orașBăile Olănești
Coordonate45°22′42″N 23°55′25″E () / 45.37833°N 23.92361°E[1]
Suprafață7,10 ha
Înființare1983, declarat în 2000

Pădurea Latorița este o arie naturală protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Vâlcea, pe teritoriul administrativ al comunei Malaia.[2]

Localizare[modificare | modificare sursă]

Aria naturală se află în partea nord-vestică a Munților Căpățânii, în apropierea limitei nord-vestice a județului Vâlcea cu județele Sibiu și Hunedoara, în partea sud-vestică a satului Ciungetu, în lunca dreaptă a râului Latorița la o altitudine cuprinsă între 800 și 1350 m.[3]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000[4], se întinde pe o suprafață de 7,10 hectare, reprezintă o zonă de protecție pentru specia arboricolă de larice (Larix decidua), precum și pentru mai multe specii ierboase.

Floră[modificare | modificare sursă]

Smârdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi)

La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice rare (unele ocrotite prin lege), dintre care: floarea-reginei (Leontopodium alpinum Cass), smârdar (Rhododendron kotschyi), angelică (Angelica Archangelica), iederă albă (Daphne blagayana), clopoțel de munte (din specia Campanula serrata) albăstriță[5] (Centaurea coziensis)[6] sau cimbrișor (din specia Thymus comosus).[7]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]