Râul Oronte
| Râul Oronte | |
 Râul Orontes la Hama, Siria | |
| Date geografice | |
|---|---|
| Emisar | Marea Mediterană  |
| Date hidrologice | |
| Lungimea cursului de apă | 571 km |
| Date generale | |
| Țări traversate | Turcia Siria Liban |
| Afluenți | Râul Afrin |
Modifică date / text  | |
Râul Oronte (din greaca veche Ὀρόντης, Oróntēs) sau Asi (în arabă العاصي, al-'Āṣī, IPA: [alʕaːsʕiː]; în turcă Asi) este un râu lung de 571 kilometri (355 mi) în Asia de Vest care începe în Liban, curgând spre nord prin Siria înainte de a intra în Marea Mediterană lângă Samandağ în Turcia.[1]
Fiind principalul râu al Levantului de nord, Oronte a fost locul mai multor bătălii majore. Printre cele mai importante orașe de pe râu se numără Homs, Hama, Jisr al-Shughur, și Antakya (antica Antiohia, care a fost, de asemenea, cunoscută sub numele de „Antiohia pe Oronți”).
Nume
[modificare | modificare sursă]În secolul al IX-lea î.Hr., asirienii antici se refereau la râu ca Arantu, iar egiptenii din apropiere l-au numit Araunti.[2] Etimologia numelui este necunoscută,[2] cu toate acestea, unele surse indică faptul că ar putea fi derivat din Arnt care înseamnă „leoaică” în limba siriacă; [a] alții au numit-o Alimas, o „zeiță a apei” în aramaică.[3]Cu toate acestea, Arantu a devenit treptat „Orontes” în limba greacă.
În poemul epic grecesc Dionysiaca (circa 400 d.Hr.), se spune că râul a fost numit după Orontes, un lider militar indian care s-a sinucis și a căzut în râu după ce a pierdut în fața lui Dionisos într-o singură luptă.[4] Potrivit geografului grec Strabo (în Geographica,circa 20 e.n.), râul a fost inițial numit Typhon, deoarece se spunea că Zeus l-a lovit pe dragonul Typhon din cer cu tunete, iar râul se formase acolo unde corpul lui Typhon căzuse;[5] cu toate acestea, râul a fost redenumit mai târziu Orontes atunci când un om pe nume Orontes a construit un pod pe el.[5][b]
În schimb, coloniști macedoneni în Apamea au numit-o Axius, după un zeu macedonean. Numele în arabă العاصي (al-'Āṣī) este derivat din vechiul Axius. Cuvântul înseamnă întâmplător „insubordinate” în arabă, pe care etimologia populară o atribuie faptului că râul curge de la sud la nord, spre deosebire de restul râurilor din regiune.[8][9]
Partea râului care curge de la Lacul Homs la Homs este cunoscută sub numele de al-Mimas,[10][11] după sanctuarul din Deir Mimas situat acolo în cinstea Sfintei Mamas.[12]
Date hidrografice
[modificare | modificare sursă]Oronte are o diferență de nivel de la izvor la vărsare de 910 m și un bazin hidrografic de 23.000 km². Aflueții lui principali sunt Afrin și Kara Su. Își are izvorul în Valea Bekaa (34°11′49″N 36°21′9″E / 34.19694°N 36.35250°E), iar gura de vărsare în Marea Mediterană lângă Samandağ (36°2′43″N 35°57′49″E / 36.04528°N 35.96361°E).
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Izvorul râului Oronte este satul Labweh, care înseamnă și „leoaică”.
- ^ Pliniu cel Bătrân a menționat un curs de apă, afluent al lui Orontes ca râul Marsyas (numit după Marsyas).[6] Același afluent a fost desenat de Richard Pococke la est de Orontes în câmpia al-Ghab în apropiere de Apamea.[7]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Asi-Orontes Basin”. Food and Agriculture Organization of the United Nations. . Accesat în .
- ^ a b Gaston Maspero. History of Egypt, Chaldæa, Syria, Babylonia and Assyria (Complete). p. 1348.
- ^ Ballabio, R.; Comair, F.G.; Scalet, M.; Scoullos, M. (). Science diplomacy and transboundary water management: the Orontes River case. UNESCO Publishing. p. 89. ISBN 9789230000172.
- ^ Nonnos of Panopolis (). Delphi Complete Dionysiaca of Nonnus (Illustrated). Delphi Classics. pp. book 17.
- ^ a b „LacusCurtius • Strabo's Geography — Book XVI Chapter 2”. penelope.uchicago.edu (în engleză). Accesat în .
- ^ „Marsyas”. Dictionary of Greek and Roman Geography.
- ^ Richard Pococke (). A description of the East, and some other countries Vol. II. William Bowyer. p. 140.
- ^ Fitchett, Joseph; Deford, McAdams (). „A River Called Rebel”. Aramco World (May/June): 12–21. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Getzel M. Cohen. The Hellenistic Settlements in Syria, the Red Sea Basin, and North Africa. p. 100.
- ^ Dussaud, René. Topographie historique de la Syrie antique et médiévale (în franceză). p. 103.
- ^ عمر فاروق الطباع (). ديوان البحتري 1/2 Diwan of Buhturi (în arabă). Beirut: دار الارقم بن ابي الارقم. p. 169.
- ^ مصطفى الصوفي (). طقوس احتفالات المواسم والأعياد الربيعية (în arabă). ktab INC.
- Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Orontes”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press., o publicație aparținând domeniului public.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ragnar Kinzelbach: Hydrobiologie am Orontes. in: Natur und Museum. Frankfurt M 110.1980,1,9-19. ISSN 0028-1301
- J. Weulersse: L'Oronte. Étude de Fleuve, Tours 1940.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Al-Mina - sit arheologic la gura de vărsare a râului Oronte
- Baalbek - un oraș și un sit arheologic la sud de izvoarele râului Oronte
- Listă de fluvii din Asia
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Râul Oronte la Wikimedia Commons
- Pop-up map of the Orontes River available at: Alhajji, E.; Ismail, I.M. (). „Trace elements concentration in sediments of Orontes River using PIXE technique”. Nuclear Instruments and Methods in Physics Research Section B: Beam Interactions with Materials and Atoms. 269 (16): 1818–1821. doi:10.1016/j.nimb.2011.05.006.
- Map of the Orontes River Basin: „Inventory of Shared Water Resources in Western Asia: Orontes Basin” (PDF). United Nations. . Accesat în .
| Mediteranean | |
|---|---|
| Golful Persic |
|
| endoreic | |
| Control de autoritate |
|  |
|---|