Baalbek

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Baalbek
—  oraș antic[*], oraș și Sit arheologic  —
Baalbek
Baalbek
Baalbek is located in Liban
Baalbek
Baalbek
Baalbek (Liban)
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 34°0′25″N 36°12′14″E / 34.00694°N 36.20389°E / 34.00694; 36.2038934°0′25″N 36°12′14″E / 34.00694°N 36.20389°E / 34.00694; 36.20389

Bekaa Provincie
Guvernoratele Libanului Guvernoratul Beqaa

Altitudine 1.170 m.d.m.

Populație
 - Total 82,608 locuitori

Localități înfrățite
 - Qom Iran
 - Bari Italia
 - L'Aquila Italia
 - Yogyakarta Indonezia
 - Isfahan Iran

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Baalbek (în arabă: ‏بعلبك‎ , pronunție: Baʿlbak) este un oraș, capitala provinciei Bekaa, din Liban. Orașul se numea în timpul romanilor Heliopolis (a nu se confunda cu Heliopolis din Egipt și cu Heliopolis din Turcia). La nord de oraș se află izvorul fluviului Orontes. Baalbek are o populație de cca 80.000 locuitori, fiind un centru important în Valea Bekaa. Datorită importantelor vestigii romane din oraș, a fost declarat în 1984 patrimoniu cultural mondial UNESCO.[1]

Teoria astronautului antic[modificare | modificare sursă]

În serialul Extratereștri Antici sunt menționate mai multe informații referitoare la această localitate în perioada de dinaintea erei noastre, și anume:

„Libanul de est, Valea Bekaa. Aici, se găsesc ruinele templului de la Heliopolis, cosntruit în secolul al IV -lea ( al patrulea) înainte Erei noastre, de către Alexandru cel mare ca să îl onoreze pe Zeus. Dar sub coloanele corintice a celor 2 temple (unul grecesc și unul roman) există un altul cu mult, mult mai vechi. După aproximările arheologilor, el este de aproape 9.000 de ani. Anticul oraș Baalbek, era la început închinat unei zeități din Canaan, și anume zeul Baal. Baal este Dumnezeul vieții, zeul cerului și zeul soarelui. El a fost Dumnezeu care a fost venerat în timpurile străvechi. Și pentru că locul era deja sacru pentru Baal, grecii și apoi romanii au construit pe același loc. Studiile au arătat că fundația de pietre enorme care se află la baza sitului datează de zeci de mii de ani. Baalbek, așa cum se vede azi trebuie să fi existat din perioada neolitică, în 6.000, 8.000 sau chiar 9.000 înaintea Erei noastre. Chiar și mult mai semnificativ pentru adepții teoriei extraterestre este credința că platforma de piatră colosală poate să fi fost loc de aterizare pentru călătorii din spațiu. Nu știm de ce Baalbek a fost ales pentru scopul ăsta, e posibil ca locul în sine să aibă puteri speciale. Dar platforma a fost acolo înainte de templul roman, și e posibil să fi avut scopul ca bază de aterizare pentru extratereștrii veniți pe Pământ. Ca dovadă, există pietre megalitice gigantice megalitice îngropate în fundație, fiecare cântărind între 800 și 1.200 de tone, care sunt montate perfect împreună. Cum au ajuns pietrele grele să fie puse acolo? Cum au fost transportate în acel loc, unele pietre fiind atât de mari încât nici utilajele moderne nu pot să le miște? Unii oameni au sugerat că aceste pietre de 1.200 de tone au fost preluate din apropiere, fiindcă este evident că nu au fost transportate pe drumurile de piatră pe care putem să le găsim aici. Și pentru că pietrele astea sunt gigantice, și cum popoarele antice nu aveau puterea de a le mișca, se crede că extratereștrii le-au adus în locul în care se află în prezent. El este unul dintre cele mai vechi loc megalitic de pe Pământ, pietre uriașe asamblate într-o formă geometrică precisă. La un moment dat, atunci când oamenii preistorici care au trăit acolo ar fi început să construiască locul ăsta, fiind vitală idea de a se concepe mutarea pietrelor, cu un echipament de ridicare. Fără asemenea lucruri, montarea unor asemenea pietre masive ar fi fost imposibilă, atunci cine…, sau …, le-a pus acolo? Și poate mai important, de ce? Știm că anticii au căutat locuri generatoare de energie și Baalbek este clar unul. El este un loc unde zeii se-au arătat și-au făcut dovedită prezenta pe platforma construită cu un motiv bun. Cu ce scop a fost construită e o întrebare la care nu pot să răspund acum, dar ceea ce știu este că locul de acolo a avut o importanță foarte mare din punct de vedere religios și a fost legat de divinități prezente fizic…, divinități care sunt în mod clar de origine nepământeană. Adepții teoriei astronautului antic consideră că Baalbek este un loc sacru, fiindcă ființe extraterestre au ajuns prima oară pe Pământ. Răspunsul poate să fie găsit pe tăblițe de lut cu scrieri cuneiforme, de acu, 5.000 de ani pe vremea primei civilizații cunoscute, cea a sumerienilor din Mesopotamia. Ceea ce e interesant privind Baalbek este că mereu a fost cunoscut ca fiind un loc de debarcare. Există un text care e scris cu scrierea cuneiformă numit Epopeea lui Ghilgameș. Unde scrie că Ghilgameș a văzut rachete coborând și urcând la Baalbek, de la loculde debarcare. O comparație între Baalbek, Liban și Muntele Templului din Ierusalim ne dezvăluie o asemănătoare destul de mare între platformele lor masive de piatră. Ar fi putut ele să fi fost construite pentru același scop… . Sperăm că la un moment dat arheologia o să reușească să afle adevărul din spatele legendelor.“

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Robert Anderson: Baalbek. Instytut Sztuki Polskiej Akademii Nauk, Warschau 2006 (englisch) ISBN 83-89101-58-0
  • Margarete van Ess: Heliopolis – Baalbek 1898–1998 – Forschen in Ruinen. Ausstellung in Baalbek-Libanon zur Erinnerung an den Besuch Kaiser Wilhelms II. am 11. November 1898. DAI – Orientabt., Direction Générale des Antiquités du Liban. Das Arabische Buch, Berlin 2001. ISBN 3-86093-309-4
  • Margarete van Ess, Thomas Maria Weber (Hrsg.): Baalbek. Im Bann römischer Monumentalarchitektur. Philipp von Zabern, Mainz 1999, ISBN 3-8053-2495-2
  • Heinrich Frauberger: Die Akropolis von Baalbek. Heinrich Keller, Frankfurt a. M., 1892. (Online als PDF-Datei; 24,6 MB)
  • Nina Jidejian: Baalbek – Heliopolis – City of the sun. Dar el Machreq Publishers, Beirut 1975 (enthält die 1921 veröffentlichten Originalgrafiken des Ausgrabungsberichts von Theodor Wiegand, Reprint 1998). ISBN 2-7214-5884-1
  • Theodor Wiegand: Baalbek. Ergebnisse der Ausgrabungen und Untersuchungen in den Jahren 1898 bis 1905. 3 Bd. de Gruyter, Berlin 1921ff.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Baalbek