Octopamină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Octopamină
Identificare
Număr CAS104-14-3[1][2]  Modificați la Wikidata
PubChem4581[3]  Modificați la Wikidata
DrugBank13251[4]  Modificați la Wikidata
ChemSpider4420[5]  Modificați la Wikidata
UNII14O50WS8JD[1]  Modificați la Wikidata
KEGGC04227  Modificați la Wikidata
ChEMBLCHEMBL53929[6]  Modificați la Wikidata
Cod ATCC01CA18  Modificați la Wikidata
SMILES
InChI
Date chimice
FormulăC₈H₁₁NO₂[3]  Modificați la Wikidata
Masă molară153,078979 u.a.m.[7]  Modificați la Wikidata

Octopamina (denumită și norsinefrină) este un compus organic derivat de fenetilamină, cu structură similară cu cea a noradrenalinei, biosintetizată pe o cale analoagă cu aceasta. Este un neurotransmițător deosebit de important la organismele nevertebrate, dar există și în creierul mamiferelor.[8]

Denumirea compusului provine de la faptul că a fost descoperit în glandele salivare ale caracatițelor (engleză octopus). A fost descoperit în anul 1948 de către omul de știință italian Vittorio Erspamer,[9] iar ulterior s-a descoperit că are rol de neurotransmițător, neurohormon și neuromodulator la nevertebrate.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d octopamine (în engleză), Global Substance Registration System, accesat în  
  2. ^ a b CAS Common Chemistry, accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l „Octopamină”, octopamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  4. ^ a b Octopamine (în engleză), DrugBank, accesat în  
  5. ^ a b octopamine (în engleză), ChemSpider, accesat în  
  6. ^ a b OCTOPAMINE (în engleză), ChEMBL, accesat în  
  7. ^ a b „Octopamină”, octopamine (în engleză), PubChem, accesat în  
  8. ^ Kakimoto Y, Armstrong MD (februarie 1962). „On the identification of octopamine in mammals”. The Journal of Biological Chemistry. 237 (2): 422–7. doi:10.1016/S0021-9258(18)93937-2Accesibil gratuit. PMID 14453200. 
  9. ^ Erspamer, V. (). „Active Substances in the Posterior Salivary Glands of Octopoda. II. Tyramine and Octopamine (Oxyoctopamine)”. Acta Pharmacologica et Toxicologica. 4 (3–4): 224–47. doi:10.1111/j.1600-0773.1948.tb03345.x. 

Vezi și[modificare | modificare sursă]