Nou-născut

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nou-născut, imediat după naştere, cu cordonul ombilical încă neligaturat
Nou-născut, la 10 minute după naştere

Perioada de nou-născut este etapa din viața omului cuprinsă între naștere și vârsta de 15 ani[1]. Este urmată de perioada de sugar. Cu toate că este o etapă scurtă, perioada de nou-născut are consecințe importante pentru tot restul vieții. Organismul este supus efortului de adaptare la un nou mediu de viață, cu numeroase fenomene tranzitorii. Aceasta implică o serie de schimbări rapide, majoritatea predictibile, dar și modificări care pot semnala apariția de fenomene patologice. Patologia acestei perioade poate avea consecințe importante pentru evoluția ulterioară a copilului. În primele patru săptămâni de viață pot fi descoperite majoritatea malformațiilor congenitale și a defectelor genetice. Nu toate anomaliile genetice au manifestări clinice de la naștere, dar o mare parte din acestea pot fi descoperite prin manevre de screening și tratate, pentru a se preveni evoluția lor nefavorabilă. Disciplina medicală care se ocupă de nou-născuți se numește neonatologie.

Aspect[modificare | modificare sursă]

Imediat după naștere, pielea nou-născutului este subțire și fragilă, de culoare roz-albăstruie. Are resturi sânge pe suprafață și este acoperită de un strat gras, albicios, cremos, numit vernix caseosa, care a avut rol protector în viața intrauterină. Capul este mare în raport cu corpul. Datorită presiunii la care a fost supus în timpul expulziei, suturile pot fi încălecate, conferind un aspect neregulat suprafeței craniului. Fontanela mare (zona moale din creștet), poate fi pulsatorie. Nasul poate fi, uneori, turtit, iar bărbia asimetrică. Pleoapele sunt umflate, iar pe conjunctiva bulbară (albul ochilor) se pot observa mici pete roșii (hemoragii conjunctivale). Sânii și organele genitale pot fi tumefiate, ca efect al hormonilor materni transmiși prin placentă înainte de naștere.

Toate aceste aspecte dispar în câteva săptămâni de la naștere[2].

Abandonul nou-născutului[modificare | modificare sursă]

Unele mame, care nu își doresc sau nu își pot crește copilul nou-născut, recurg la abandonarea acestuia. Pentru a preveni abandonul bebelușilor în condiții care le-ar pune viața în pericol, unele state oferă mamelor posibilitatea de a-și abandona copiii în anumit condiții, fără a suporta rigorile legii. Trapa pentru copii (sertarul sau coșul pentru bebeluș) (în franceză Tour d'abandon, în germană Babyklappe) este una din aceste opțiuni. Constă într-un ghișeu special al unor așezăminte din unele țări în care, direct de pe stradă, printr-o trapă, mamele pot depune nou-născuții pe care doresc să-i abandoneze, păstrându-și anonimatul.[3]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Prof. dr. Mircea Geormăneanu, Dr. Zoica Moldovan: Puericultură și pediatrie: manual pentru învățământul sanitar postliceal, anul II și anul III, Editura Didactică și Pedagogică, 1995, ISBN 973-30-4770-8
  • Dr. Mircea Brateș: Nașterea și îngrijirea nou-născutului, Editura Tritonic, 2001, ISBN 973-8051-34-7
  • Penny Simkin, Janet Whalley, Ann Keppler: Sarcina, nașterea și nou-născutul : ghid complet, Editura Meteor Press, 2006, ISBN 973-728-076-8
  • Dr. Ioana Vârtosu: Curs de Puericultură Online pentru tătici, Internet

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Prof. dr. Mircea Geormăneanu, Dr. Zoica Moldovan: Puericultură și pediatrie: manual pentru învățământul sanitar postliceal, anul II și anul III, Editura Didactică și Pedagogică, 1995, ISBN 973-30-4770-8
  2. ^ Dezvoltarea copilului - nou-născutul www.nou-nascuti.ro
  3. ^ „Trapa pentru copii” – abandonul „fără complicații” pentru mamă

Legături externe[modificare | modificare sursă]