Nikolai Dobroliubov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Nikolai Dobroliubov
Dobrolyubov.jpg
Date personale
Născut5 februarie (S.V. 24 ianuarie) 1836
Nijni Novgorod, Rusia
Decedat29 noiembrie (S.V. 17 noiembrie) 1861 (la 25 de ani)
Sankt Petersburg
Înmormântat Literatorskie mostki Volkovskogo kladbișcea[*][[Literatorskie mostki Volkovskogo kladbișcea (cemetery-museum)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Naționalitaterusă Rusia
CetățenieFlag of the Russian Empire (black-yellow-white).svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar, filozof, om politic
Limbilimba rusă[1]  Modificați la Wikidata
Studii Glavnîi pedagogiceski institut[*][[Glavnîi pedagogiceski institut |​]]
Pregătire Nikolai Gherasimovici Ustrealov[*][[Nikolai Gherasimovici Ustrealov (istoric rus)|​]]
Izmail Ivanovici Sreznevski[*][[Izmail Ivanovici Sreznevski (Russian and Ukrainian slavic academic)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Mișcare/curent literarmarxism
Specie literarăeseu, critică literară
Semnătură
Nikolay Dobrolubov, signature.jpg

Nikolai Aleksandrovici Dobroliubov (în rusă: Николай Александрович Добролюбов) (n. 24 ianuarie 1836 - d. 29 noiembrie 1861) a fost un critic literar, filozof materialist și om politic rus.

În cadrul literaturii, a fost continuatorul ideilor teoretice ale lui Nikolai Cernîșevski.

Opera[modificare | modificare sursă]

  • 1858: Ce este oblomovismul? ("Čto takoe oblomovščina?": Что такое обломовщина?);
  • 1858: Primii ani de domnie ai lui Petru cel Mare;
  • 1860: O rază de lumină în împărăția întunericului ("Luč sveta tëmnom țarstve": Луч света в тёмном царстве).

Dobroliubov a colaborat la revista Sovremennik.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Danțiș, Gabriela - Scriitori străini, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nikolai Dobroliubov
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în