Sari la conținut

Nikolai Cebotariov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nikolai Cebotariov
Date personale
Nume la naștereNikolai Grigorievici Cebotariov Modificați la Wikidata
Născut Modificați la Wikidata
Camenița, Imperiul Rus[1] Modificați la Wikidata
Decedat (53 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Moscova, URSS[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatArskoe kladbișce[*][[Arskoe kladbișce (cemetery in Kazan, Tatarstan, Russia)|]][4] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (cancer stomacal) Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Sovietică
 Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
cadru didactic universitar[*]
om de știință
executiv[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiUniunea Sovietică[5]
Tatarstan[5] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[6] Modificați la Wikidata
Activitate
Domiciliu1-i dom spețialistov[*][[1-i dom spețialistov |]][7]  Modificați la Wikidata
Alma materFiziko-matematiceski fakultet Kievskogo universiteta[*][[Fiziko-matematiceski fakultet Kievskogo universiteta (faculty)|]][8]
Elizavetgradskaia mujskaia ghimnazia[*][[Elizavetgradskaia mujskaia ghimnazia |]]
Kameneț-Podolskaia mujskaia ghimnazia[*][[Kameneț-Podolskaia mujskaia ghimnazia (gymnasium in the Russian Empire)|]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea de stat din Kazan[8]  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul de Stat Stalin, cl. I[*] ()[9]
Ordinul Lenin
Ordinul Steagul Roșu al Muncii ( și )
zaslujennîi deiatel nauki RSFSR[*][[zaslujennîi deiatel nauki RSFSR (honorary title, state award of the RSFSR)|]] ()[10]  Modificați la Wikidata
Nikolai Cebotarev

Nikolai Grigorievici Cebotariov (în rusă Никола́й Григо́рьевич Чеботарёв, în ucraineană Микола Григорович Чоботарьов, n. 15 iunie [S.V. 3 iunie] 1894 - d. 2 iulie 1947) a fost un matematician rus sovietic. A adus contribuții în special în domeniul algebrei formulând teorema de densitate care-i poartă numele.

A dezvoltat tradițiile școlii de algebră a lui Dmitri Grave în URSS.

Și-a manifestat talentul pentru matematică încă din școala primară. În 1911, la 17 ani a scris prima sa lucrare științifică, care a atras atenția profesorilor săi.

În perioada 1912 - 1916 a audiat cursurile Universității din Kiev. Între 1916 și 1927 a funcționat ca profesor la Catedra de Matematici Superioare la școlile din Kiev, Saratov, Odessa, apoi la Universitatea din Kazan (din 1928). În 1923 intră ca profesor la Școala Sovietică de Partid.

După o călătorie la Moscova și Leningrad, a fost invitat la Catedra de Matematică a Institutului de Ingineri Civili, unde s-a împrietenit cu profesorul V. V. Stepanov.

În 1925 a participat la Congresul Matematicienilor de la Danzig, apoi la Göttingen, cu care ocazie a cunoscut mai mulți oameni de știință străini, cu care ulterior a purtat corespondență.

În 1927 Cebotarev a devenit membru al Academiei Ruse de Științe. În 1943 a primit titlul de Om de știință emerit din RSFSR, iar în 1948 a primit Premiul Stalin.

Activitate științifică

[modificare | modificare sursă]

A întreprins cercetări asupra realității rădăcinilor funcțiilor întregi transcendente, a rezolvat parțial problema lui Frobenius, a rezolvat problema existenței numerelor prime aparținând diferitelor clase de substituții.

În 1924 a dat o demonstrație teoremei Kronecker-Weber (toate corpurile cu grup Galois abelian sunt corpuri de diviziune circulară).

A dezvoltat criteriul lui Cramer privind criteriile de realitate a rădăcinilor ecuațiilor transcendente. A dat o demonstrație generală teoremei lui Hadamard pentru funcțiile uniforme, pe care a completat-o M. G. Krein.

De asemenea, a demonstrat că cele cinci lunule reprezinta unicele lunule în care pătratele razelor arcului interior și exterior sunt într-un raport rațional.

A aplicat funcțiile întregi de variabilă complexă în probleme de mecanică teoretică.

Cebotariov a scris o serie de lucrări în diferite domenii matematice. Printre cele mai valoroase sunt: Teoria algebraiceskih funcții (1948) și Autobiografia matematika, în care a expus cercetările sale.

  1. 1 2 3 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Чеботарёв Николай Григорьевич (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
  2. „Nikolai Cebotariov”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473. Accesat în .
  3. „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
  4. „Nikolai Cebotariov” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056.
  5. 1 2 „Nikolai Cebotariov”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
  6. „Nikolai Cebotariov”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  7. В. Бурнашев, И. Вигалок, З. Якупова (), Список абонентов Казанской городской телефонной сети (în rusă), Kazan: Tatar Book Publishing House[*], p. 183, Wikidata Q107338029
  8. 1 2 „Nikolai Cebotariov”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473.
  9. Летопись Российской академии наук. Т. VII. 1946—1953 (în rusă). Moscova: Archive RAS[*]. . p. 239. ISBN 978-5-6046932-6-1. Wikidata Q137170397.
  10. Charles Coulston Gillispie, ed. (), Dictionary of Scientific Biography (în engleză), Charles Scribner's Sons, OCLC 89822, OL 19365278W, Wikidata Q656742

Legături externe

[modificare | modificare sursă]