Nikolai Cebotariov
| Nikolai Cebotariov | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nikolai Grigorievici Cebotariov |
| Născut | Camenița, Imperiul Rus[1] |
| Decedat | (53 de ani)[1][2][3] Moscova, URSS[1] |
| Înmormântat | Arskoe kladbișce[*][4] |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer stomacal) |
| Cetățenie | |
| Ocupație | matematician cadru didactic universitar[*] om de știință executiv[*] |
| Locul desfășurării activității | Uniunea Sovietică[5] Tatarstan[5] |
| Limbi vorbite | limba rusă[6] |
| Activitate | |
| Domiciliu | 1-i dom spețialistov[*][7] |
| Alma mater | Fiziko-matematiceski fakultet Kievskogo universiteta[*][8] Elizavetgradskaia mujskaia ghimnazia[*] Kameneț-Podolskaia mujskaia ghimnazia[*] |
| Organizație | Universitatea de stat din Kazan[8] |
| Premii | Premiul de Stat Stalin, cl. I[*] ()[9] Ordinul Lenin Ordinul Steagul Roșu al Muncii ( și ) zaslujennîi deiatel nauki RSFSR[*] ()[10] |
| Modifică date / text | |

Nikolai Grigorievici Cebotariov (în rusă Никола́й Григо́рьевич Чеботарёв, în ucraineană Микола Григорович Чоботарьов, n. 15 iunie [S.V. 3 iunie] 1894 - d. 2 iulie 1947) a fost un matematician rus sovietic. A adus contribuții în special în domeniul algebrei formulând teorema de densitate care-i poartă numele.
A dezvoltat tradițiile școlii de algebră a lui Dmitri Grave în URSS.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Și-a manifestat talentul pentru matematică încă din școala primară. În 1911, la 17 ani a scris prima sa lucrare științifică, care a atras atenția profesorilor săi.
În perioada 1912 - 1916 a audiat cursurile Universității din Kiev. Între 1916 și 1927 a funcționat ca profesor la Catedra de Matematici Superioare la școlile din Kiev, Saratov, Odessa, apoi la Universitatea din Kazan (din 1928). În 1923 intră ca profesor la Școala Sovietică de Partid.
După o călătorie la Moscova și Leningrad, a fost invitat la Catedra de Matematică a Institutului de Ingineri Civili, unde s-a împrietenit cu profesorul V. V. Stepanov.
În 1925 a participat la Congresul Matematicienilor de la Danzig, apoi la Göttingen, cu care ocazie a cunoscut mai mulți oameni de știință străini, cu care ulterior a purtat corespondență.
În 1927 Cebotarev a devenit membru al Academiei Ruse de Științe. În 1943 a primit titlul de Om de știință emerit din RSFSR, iar în 1948 a primit Premiul Stalin.
Activitate științifică
[modificare | modificare sursă]A întreprins cercetări asupra realității rădăcinilor funcțiilor întregi transcendente, a rezolvat parțial problema lui Frobenius, a rezolvat problema existenței numerelor prime aparținând diferitelor clase de substituții.
În 1924 a dat o demonstrație teoremei Kronecker-Weber (toate corpurile cu grup Galois abelian sunt corpuri de diviziune circulară).
A dezvoltat criteriul lui Cramer privind criteriile de realitate a rădăcinilor ecuațiilor transcendente. A dat o demonstrație generală teoremei lui Hadamard pentru funcțiile uniforme, pe care a completat-o M. G. Krein.
De asemenea, a demonstrat că cele cinci lunule reprezinta unicele lunule în care pătratele razelor arcului interior și exterior sunt într-un raport rațional.
A aplicat funcțiile întregi de variabilă complexă în probleme de mecanică teoretică.
Scrieri
[modificare | modificare sursă]Cebotariov a scris o serie de lucrări în diferite domenii matematice. Printre cele mai valoroase sunt: Teoria algebraiceskih funcții (1948) și Autobiografia matematika, în care a expus cercetările sale.
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 3 Otto Schmidt; Serghei Ivanovici Vavilov; Boris Vvedensky; Alexandr Mihailovici Prohorov, ed. (), Чеботарёв Николай Григорьевич (în rusă) (ed. 3), Moscova: Marea Enciclopedie Rusă, OCLC 14476314, Wikidata Q17378135
- ↑ „Nikolai Cebotariov”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473. Accesat în .
- ↑ „Catalogul Bibliotecii Naționale Germane” (în germană). Wikidata Q23833686. Accesat în .
- ↑ „Nikolai Cebotariov” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056.
- 1 2 „Nikolai Cebotariov”. Národní autority České republiky[*]. Wikidata Q13550863. Accesat în .
- ↑ „Nikolai Cebotariov”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
- ↑ В. Бурнашев, И. Вигалок, З. Якупова (), Список абонентов Казанской городской телефонной сети (în rusă), Kazan: Tatar Book Publishing House[*], p. 183, Wikidata Q107338029
- 1 2 „Nikolai Cebotariov”. MacTutor History of Mathematics archive. Wikidata Q547473.
- ↑ Летопись Российской академии наук. Т. VII. 1946—1953 (în rusă). Moscova: Archive RAS[*]. . p. 239. ISBN 978-5-6046932-6-1. Wikidata Q137170397.
- ↑ Charles Coulston Gillispie, ed. (), Dictionary of Scientific Biography (în engleză), Charles Scribner's Sons, OCLC 89822, OL 19365278W, Wikidata Q656742
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- en Biografie la Apprendre-math.info