Sari la conținut

Nikol Pașinian

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nikol Pașinian
Date personale
Născut (49 de ani)[3][4] Modificați la Wikidata
Iǰewan, Republica Sovietică Socialistă Armeană, URSS Modificați la Wikidata
Căsătorit cuAnna Hakobyan[*][[Anna Hakobyan (jurnalistă armeană)|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii4 Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ()
 Armenia (–) Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Apostolică Armeană Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
jurnalist
scriitor
activist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba armeană
limba rusă
limba engleză
limba franceză Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Armeniei[*] Modificați la Wikidata
Deținător actual
Funcție asumată
[1][2]
Precedat deKaren Karapetean[*][[Karen Karapetean (Prime Minister of Armenia)|​]]
Hayastani Azgayin žoġovi patgamavor Modificați la Wikidata
Legislatură
Grup parlamentar«Elk’» dašink’[*][[«Elk’» dašink’ (Armenian political coalition)|​]]
În funcție
 – 

Premiiordine Piano[*][[ordine Piano (Knight order of Vatican)|​]]
Partid politic«Im k’aylë» dašink’[*][[«Im k’aylë» dašink’ (Armenian political coalition)|​]] (prezent)
Congresul Național Armean[*] ()
«Elk’» dašink’[*][[«Elk’» dašink’ (Armenian political coalition)|​]] 
Impičment’ dašink’[*][[Impičment’ dašink’ (political party in Armenia)|​]] 
K’aġak’ac’iakan paymanagir[*][[K’aġak’ac’iakan paymanagir (political party in Armenia)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma materErewani petakan hamalsaran[*][[Erewani petakan hamalsaran (university)|​]] ()
Semnătură
Prezență online

Nikol Pașinian (n. , Iǰewan, Republica Sovietică Socialistă Armeană, URSS) este un politician armean care ocupă funcția de prim-ministru al Armeniei din 8 mai 2018.

Jurnalist de profesie, Pașinian și-a înființat propriul ziar în 1998, care a fost închis un an mai târziu. A fost condamnat pentru un an pentru defăimare împotriva ministrului securității naționale de atunci, Serzh Sargsian. A editat ziarul Haykakan Zhamanak („Armenian Times”) din 1999 până în 2012. Simpatizant al primului președinte al Armeniei, Levon Ter-Petrosian, a fost extrem de critic față de al doilea președinte Robert Kocharyan, ministrul apărării Serzh Sargsian și oligarhii lor aliați. El a condus un partid minor de opoziție la alegerile parlamentare din 2007, obținând 1,3% din voturi.

Pașinian a fost un susținător sincer al lui Ter-Petrosian, care a revenit în politică înainte de alegerile prezidențiale din 2008, pierzând în fața lui Serzh Sargsian, alegeri în care au existat acuzații de fraudate a votului pe scară largă și scene de violență. Remarcat pentru discursurile sale aprinse, Pașinian a avut un rol semnificativ în protestele post-electorale care au fost zdrobite de forțele guvernamentale la 1 martie 2008, ducând la moartea a zece persoane. Acuzat de „organizarea tulburărilor de masă”, s-a ascuns până la mijlocul anului 2009. A fost condamnat în mod controversat la șapte ani de închisoare; o mișcare văzută ca motivată politic. A fost eliberat în mai 2011 ca parte a unei amnistii generale. A fost ales în parlament în cadrul largii coaliții de opoziție a lui Ter-Petrosian, în Congresul Național Armean, în 2012.

Pashinyan s-a îndepărtat de Ter-Petrosian din motive politice, înființând partidul Contract civil. Alături de alte două partide de opoziție, Pașinian a format Alianța Ieșirea, care a obținut aproape 8% din voturi la alegerile parlamentare din 2017. A fost liderul revoluției armene din 2018, care l-a obligat pe premierul Serzh Sargsian și guvernul său să demisioneze. La 1 mai 2018, nu a reușit să obțină suficiente voturi din partea Parlamentului pentru a deveni el însuși prim-ministru, dar a fost ales în al doilea vot din 8 mai.[5] Sub Pașinian, Armenia a înregistrat o îmbunătățire semnificativă a democrației, a libertății presei și a combaterii corupției.[6] Economia Armeniei a crescut, de asemenea, semnificativ, devenind una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din Uniunea post-sovietică.[7]

Pașinian a condus Armenia în războiul din Nagorno-Karabakh din 2020, cel mai recent și semnificativ focar de violență din cauza conflictului din Nagorno-Karabakh între Armenia și autoproclamata Republică Arțah și vecina sa, Azerbaidjan. Războiul, încheiat după 44 de zile de lupte printr-un acord trilateral de încetare a focului semnat de Pașinian la 9 noiembrie 2020, a dus la pierderi umane, materiale și teritoriale semnificative pentru partea armeană. În urma războiului, Pașinian s-a confruntat cu proteste în urma cărora i s-a solicitat demisia sa pentru semnarea armistițiului cu Azerbaidjan.[8] În ciuda protestelor și a declarației a peste 40 de ofițeri militari de rang înalt care cereau demisia sa (pe care Pașinian a descris-o drept o tentativă de lovitură de stat), Pașinian a rezistat apelurilor de a preda puterea politică.[9][10] La 25 aprilie 2021, Pașinian și-a anunțat demisia pentru a permite organizarea de alegeri rapide în iunie, deși a declarat că va rămâne în funcția de prim-ministru până la alegeri.[11] Partidul său a câștigat alegerile din 2021, primind mai mult de jumătate din toate voturile.[12]

  1. ^ Հայաստանի Հանրապետության Նախագահի հրամանագիրը Նիկոլ Փաշինյանին վարչապետ նշանակելու մասին (în armeană), accesat în  
  2. ^ رئيس أرمينيا يقبل استقالة حكومة باشينيان (în arabă), Rusia al-Eaum[*][[Rusia al-Eaum (Arabic-language television news channel)|​]], , accesat în  
  3. ^ Nikol Paschinjan, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ Nikol Paschinjan, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  5. ^ Vonberg, Judith (). „Armenian opposition leader Nikol Pashinyan elected prime minister”. CNN. Accesat în . 
  6. ^ „NATIONS IN TRANSIT 2020” (PDF). www.freedomhouse.org. 
  7. ^ Bhutia, Sam. „Unpacking Armenia's resilient economic growth”. eurasianet.org (în engleză). 
  8. ^ „Rival Rallies In Yerevan As Armenia Reels From Nagorno-Karabakh Truce”, RFE/RL (în engleză), accesat în  
  9. ^ „Armenia's armed forces demand resignation of PM and government: Ifax”. Reuters (în engleză). . Accesat în . 
  10. ^ „Armenian Military Demands Government's Resignation”. Azatutyun (în engleză). . Accesat în . 
  11. ^ „Armenian PM Pashinyan resigns to trigger snap election”. www.aljazeera.com (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ „Armenia: Pashinyan wins election with over half the votes”. www.dw.com. Deutsche Welle. .