Sari la conținut

Nicolas Léonard Sadi Carnot

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolas Léonard Sadi Carnot

Carnot în uniforma École Polytechnique
Date personale
Născut1 iunie 1796
Paris
Decedat24 august 1832
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatcimetière ancien d'Ivry-sur-Seine[*][[cimetière ancien d'Ivry-sur-Seine (cemetery located in Val-de-Marne, in France)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (holeră) Modificați la Wikidata
PărințiLazare Carnot Modificați la Wikidata
Frați și suroriHippolyte Carnot[*][[Hippolyte Carnot (French statesman (1801-1888))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
fizician
inginer militar[*]
inginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[1] Modificați la Wikidata
Activitate
RezidențăFranța
Domeniutermodinamică  Modificați la Wikidata
Alma MaterÉcole polytechnique
Conservatoire national des arts et métiers
Lycée Condorcet
lycée Charlemagne de Paris[*][[lycée Charlemagne de Paris (Parisian high-school)|​]]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratSiméon Denis Poisson  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruTermodinamică
Ciclu Carnot

Nicolas Léonard Sadi Carnot (n. , Paris, Prima Republică Franceză – d. , Paris, Franța) a fost un fizician și inginer militar francez care, în lucrarea lui din 1824, Reflecții asupra puterii motrice a focului (Réflexions sur la puissance motrice du feu), a dat prima descriere de succes a motoarelor termice, descriere cunoscută azi sub numele de ciclul Carnot, punând astfel bazele pentru a doua lege a termodinamicii.

Sadi Carnot, de la numele poetului persan Saadi din Shiraz, foarte admirat de tatăl său, a fost fiul mai mare al inginerului și matematicianului Lazare Carnot, cunoscut ca „Marele Carnot”, atunci în vârstă de 43 de ani și aflat la culmea carierei sale.[2]

Nu și-a publicat lucrarea într-un periodic științific ca articol științific, ci sub forma unei mici cărți. El este primul fizician care s-a ocupat de termodinamică, având meritul definirii unor concepte ca randamentul termic Carnot, ciclul termic Carnot și formulării teoremei lui Carnot etc. În opera sa menționată anterior face referire prin denumirea putere motrice la conceptul denumit ulterior de Gaspard-Gustave Coriolis lucru (al forței) și azi lucru mecanic.

Astfel, Carnot a determinat echivalentul mecanic al căldurii, ceea ce a însemnat recunoașterea posibilităților de transformare a căldurii în mișcare mecanică, stabilind legile termodinamicii.

  • fr S. Carnot, Réflexions sur la puissance motrice du feu (1824), Blanchard, 1953
  • D Geană, Termodinamică chimică. Teoria echilibrului intre faze și chimic, Editura Politehnica Press, 2003
  • Les débuts de la thermodynamique - D.S.L Cardwell in La Recherche en histoire des sciences, Le Seuil - La Recherche, 1983 (ISBN 2-02-006595-9) ;
  • Carnot & la machine à vapeur, Jean-Pierre Maury - Collection Philosophies, Presses universitaires de France (1986) 128 pp. (ISBN 2-13-039880-4). Histoire du développement des machines à vapeur depuis leur naissance au XVIIe siècle jusqu’aux travaux théoriques de Carnot
  • Victor Brodiansky, Sadi Carnot 1796-1832 : Réflexions sur sa vie et la portée de son œuvre, Presses Universitaires de Perpignan (26 septembre 2006) (ISBN 2-914518-86-2)
  • Collectif, Sadi Carnot et l’essor de la thermodynamique, CNRS Éditions (1er Septembre 1998) (ISBN 2-222-01818-8)
  • Gaston Bachelard, La formation de l'esprit scientifique, Bibliothèque des textes philosophiques, VRIN (ISBN 2-7116-1150-7)
  • Bertrand Gille : (s. dir.), Histoire des techniques, Gallimard, coll. « La Pléiade », 1978 (ISBN 978-2-07-010881-7);
  • Jacques Grinevald, « Un manuscrit inédit de Sadi Carnot », Sadi Carnot et l’essor de la thermodynamique, Colloque international du CNRS, École Polytechnique, 11-13 juin 1974. Paris, Éd. du CNRS, 1976, p. 383-395. (Manuscrit concernant l’économie politique transcrit par J. Grinevald, republié dans Sadi Carnot, Réflexions sur la puissance motrice du feu, édition critique… par Robert Fox, Paris, J. Vrin, 1978. 22 cm, 371 p., ill.)
  • Jacques Grinevald, « La Révolution carnotienne. Thermodynamique, économie et idéologie », Revue européenne des sciences sociales et cahiers Vilfredo Pareto, no 36, Paris, P.U.F., 1976, p. 39-79.
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ În acea epocă era unul din cei cinci membri ai Directoratului.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nicolas Léonard Sadi Carnot