Nicolae Hozan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nicolae Hozan
Date personale
Născut8 iulie 1893,
Viena Austria
Decedat15 februarie 1885,
Sibiu, România
Părințitatăl: dr. Ion Hozan
Căsătorit cuFelicia Vulcu
CopiiNicolae N. Hozan
Naționalitate România
Ocupațiemedic primar ginecolog
Activitate
EducațieLiceul „Andrei Șaguna” din Brașov,
Liceul din Beiuș,
Facultatea de Medicină a Universității din Viena
ReprezentantActivist de frunte al Astrei Sibiu
Cunoscut pentru1. Participant la formarea Comitetului național al Sfatului soldaților și ofițerilor români de la Viena
2. Participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
PremiiDecorat cu Ordinul „Ferdinand I”

Nicolae I. Hozan (n. 8 iulie 1893, Viena – d. 15 februarie 1975 la Sibiu) a fost medic primar ginecolog, participant la formarea Comitetului național al Sfatului soldaților și ofițerilor români de la Viena și participant la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Pentru activitatea depusă în perioada 1918 – 1919, a fost decorat cu Ordinul „Ferdinand I”.[1]

Biografie și familie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Viena în 8 iulie 1893, ca fiu al doctorului Ion Hozan, mama lui fiind casnică. Fratele lui a fost avocatul Ionel Hozan. În luna aprilie a anului 1909 [2], rămâne orfan de ambii părinți, iar tutorii săi au fost medicul dr. Lazăr Popovici – medic balneolog la Viena, apoi medic șef al orașului Sibiu și dr. Marius Sturza – medic balneolog la Viena, devenit profesor de balneologie la facultatea de Medicină din Cluj. În 1924, stabilindu-se definitiv la Sibiu, s-a căsătorit cu Felicia Vulcu, cu care va avea un fiu Nicolae N. Hozan.

Studii[modificare | modificare sursă]

Școala primară o urmează în orașul natal, urmând apoi liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde tatăl său s-a retras pentru a-și crește copiii în spiritul școlii românești. În clasa a VI-a de liceu, rămânând orfan, tutorii îl mută la liceul din Beiuș – aici susține examenul de bacalaureat. În 1912 se înscrie la Facultatea de Medicină din Viena. Ca student, a făcut parte din Societatea Academică Studențească „România Jună”. În contextul izbucnirii Primului Război Mondial, și-a întrerupt studiile fiind înrolat în armata austro-ungară. Studiile și le va continua după terminarea războiului, luându-și doctoratul în medicină în anul 1922. Tot în Austria, la Viena se specializează în ginecologie și obstetrică.

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

La începutul războiului, în 1914, este înrolat în armata austro-ungară și trimis pe frontul din Tirol, unde devine sublocotenent sanitar. În toamna anului 1918, s-a întors în România, la Sibiu, unde s-a înrolat în Garda Națională Română. În cadrul acesteia, a contribuit la pregătirea sibienilor pentru participarea la Adunarea Națională de la Alba Iulia. A participat la Marea Adunarea de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, apoi a fost activist în Legiunea Română, din județul Sibiu. A contribuit la formarea Comitetului național al Sfatului soldaților și ofițerilor români din Viena, depunând jurământul de credință țării românești în 4/17 noiembrie 1918, în cadrul unei întâlniri.[3] Nicolae Hozan, a însoțit delegații de la Sibiu care au ajuns în dimineața zilei de 1 decembrie la Alba Iulia. A fost activist de frunte al „ASTREI”, al departamentului din Sibiu. În 1924, s-a întors în țară, stabilindu-se definitiv la Sibiu. A activat ca medic de specialitate ginecolog-obstetrician, apoi ca medic primar la Ministerul Sănătății și la Serviciul Sanitar al CFR-Sibiu, până în 1969, când se pensionează. În ciuda pensionării, își continuă activitatea în cadrul policlinicii cu plată până la finalul anului 1974 – cu două luni înainte de moarte. A fost timp de 20 de ani, medicul internatului de fete „ASTRA”, în mod onorific. A participat la organizarea Zilelor medicale de la Sibiu și a făcut parte din comitetul de redacție al revistei „Sibiul medical”. A murit la 15 februarie 1975 la Sibiu, unde este și înmormântat.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Florea Marin, Medicii și marea Unire, Târgu Mureș, editura Tipomur, 1993, p 170-175.
  2. ^ Dan Demșa, „Doctorul în medicină Ioan Hozan și brașoveni”, în revista Țara Bârsei, p 97. (http://tara-barsei.ro/wp-content/uploads/2008/12/demsea2005.pdf) accesat la 1.04.2020
  3. ^ Florea Marin, Medicii și marea Unire, Târgu Mureș, editura Tipomur, 1993, p 170-175.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Livia Dandara, Victimele Genocidului: medici, farmaciști. (sinteză)[1]
  • Fișier:Depunerea jurământului „Consiliului soldaților și ofițerilor români din Transilvania, Bucovina, Ungaria și Viena” din 31 octombrie 1918.png [2]
  • Doctorul Emil Colbazi – monografia unui patriot [3]