Râul Oronte

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Nahr al-Asi)
Sari la navigare Sari la căutare
Râul Oronte
Noria in Hama 01.jpg
Râul Orontes la Hama, Siria
Date geografice
EmisarMarea Mediterană  Modificați la Wikidata
Date hidrologice
Lungimea cursului de apă571 km  Modificați la Wikidata
Date generale
Țări traversateTurcia
Siria
Liban  Modificați la Wikidata
AfluențiRâul Afrin  Modificați la Wikidata

Râul Oronte din greaca veche Ὀρόντης, Oróntēs) sau Asi (în arabă العاصي, al-'Āṣī, IPA: [alʕaːsʕiː]; în turcă Asi) este un râu lung de 571 kilometri (355 mi) în Asia de Vest care începe în Liban, curgând spre nord prin Siria înainte de a intra în Marea Mediterană lângă Samandağ în Turcia.[1]

Fiind principalul râu al Levantului de nord, Oronte a fost locul mai multor bătălii majore. Printre cele mai importante orașe de pe râu se numără Homs, Hama, Jisr al-Shughur, și Antakya (antica Antiohia, care a fost, de asemenea, cunoscută sub numele de „Antiohia pe Oronți”).

Nume[modificare | modificare sursă]

În secolul al IX-lea î.Hr., asirienii antici se refereau la râu ca Arantu, iar egiptenii din apropiere l-au numit Araunti.[2] Etimologia numelui este necunoscută,[2] cu toate acestea, unele surse indică faptul că ar putea fi derivat din Arnt care înseamnă „leoaică” în limba siriacă; [a] alții au numit-o Alimas, o „zeiță a apei” în aramaică.[3]Cu toate acestea, Arantu a devenit treptat „Orontes” în limba greacă.

În poemul epic grecesc Dionysiaca (circa 400 d.Hr.), se spune că râul a fost numit după Orontes, un lider militar indian care s-a sinucis și a căzut în râu după ce a pierdut în fața lui Dionisos într-o singură luptă.[4] Potrivit geografului grec Strabo (în Geographica,circa 20 e.n.), râul a fost inițial numit Typhon, deoarece se spunea că Zeus l-a lovit pe dragonul Typhon din cer cu tunete, iar râul se formase acolo unde corpul lui Typhon căzuse;[5] cu toate acestea, râul a fost redenumit mai târziu Orontes atunci când un om pe nume Orontes a construit un pod pe el.[5][b]

În schimb, coloniști macedoneni în Apamea au numit-o Axius, după un zeu macedonean. Numele în arabă العاصي (al-'Āṣī) este derivat din vechiul Axius. Cuvântul înseamnă întâmplător „insubordinate” în arabă, pe care etimologia populară o atribuie faptului că râul curge de la sud la nord, spre deosebire de restul râurilor din regiune.[8][9]

Partea râului care curge de la Lacul Homs la Homs este cunoscută sub numele de al-Mimas,[10][11] după sanctuarul din Deir Mimas situat acolo în cinstea Sfintei Mamas.[12]

Date hidrografice[modificare | modificare sursă]

Oronte are o diferență de nivel de la izvor la vărsare de 910 m și un bazin hidrografic de 23.000 km². Aflueții lui principali sunt Afrin și Kara Su. Își are izvorul în Valea Bekaa (34°11′49″N 36°21′9″E ({{PAGENAME}}) / 34.19694°N 36.35250°E), iar gura de vărsare în Marea Mediterană lângă Samandağ (36°2′43″N 35°57′49″E ({{PAGENAME}}) / 36.04528°N 35.96361°E).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Izvorul râului Oronte este satul Labweh, care înseamnă și „leoaică”.
  2. ^ Pliniu cel Bătrân a menționat un curs de apă, afluent al lui Orontes ca râul Marsyas (numit după Marsyas).[6] Același afluent a fost desenat de Richard Pococke la est de Orontes în câmpia al-Ghab în apropiere de Apamea.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Asi-Orontes Basin”. Food and Agriculture Organization of the United Nations. . Accesat în . 
  2. ^ a b Gaston Maspero. History of Egypt, Chaldæa, Syria, Babylonia and Assyria (Complete). p. 1348. 
  3. ^ Ballabio, R.; Comair, F.G.; Scalet, M.; Scoullos, M. (). Science diplomacy and transboundary water management: the Orontes River case. UNESCO Publishing. p. 89. ISBN 9789230000172. 
  4. ^ Nonnos of Panopolis (). Delphi Complete Dionysiaca of Nonnus (Illustrated). Delphi Classics. pp. book 17. 
  5. ^ a b „LacusCurtius • Strabo's Geography — Book XVI Chapter 2”. penelope.uchicago.edu (în engleză). Accesat în . 
  6. ^ „Marsyas”. Dictionary of Greek and Roman Geography. 
  7. ^ Richard Pococke (). A description of the East, and some other countries Vol. II. William Bowyer. p. 140. 
  8. ^ Fitchett, Joseph; Deford, McAdams (). „A River Called Rebel”. Aramco World (May/June): 12–21. Accesat în . 
  9. ^ Getzel M. Cohen. The Hellenistic Settlements in Syria, the Red Sea Basin, and North Africa. p. 100. 
  10. ^ Dussaud, René. Topographie historique de la Syrie antique et médiévale (în franceză). p. 103. 
  11. ^ عمر فاروق الطباع (). ديوان البحتري 1/2 Diwan of Buhturi (în arabă). Beirut: دار الارقم بن ابي الارقم. p. 169. 
  12. ^ مصطفى الصوفي (). طقوس احتفالات المواسم والأعياد الربيعية (în arabă). ktab INC. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Ragnar Kinzelbach: Hydrobiologie am Orontes. in: Natur und Museum. Frankfurt M 110.1980,1,9-19. ISSN 0028-1301
  • J. Weulersse: L'Oronte. Étude de Fleuve, Tours 1940.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons-logo.svg Materiale media legate de Râul Oronte la Wikimedia Commons