Sari la conținut

Mircea Săucan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea Săucan
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Nof HaGalil⁠(d), Districtul de Nord, Israel Modificați la Wikidata
Cetățenie România[2] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
regizor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[3] Modificați la Wikidata
Prezență online
Regizorul Mircea Săucan.

Mircea Săucan (n. , Paris, Franța – d. , Nof HaGalil⁠(d), Districtul de Nord, Israel) a fost un regizor, scenarist și scriitor român. A emigrat în Israel în anul 1987.

Născut la Paris, dintr-un tată român, Alexandru Săucan, și o mamă evreică, Tereza Solomon, viitorul cineast și-a petrecut primii ani de viață în Praga, unde părinții săi s-au căsătorit oficial.[4] Ulterior, în 1934, familia s-a stabilit în România, la Carei.[5]

După Dictatul de la Viena, în perioada 1940–1944, familia s-a refugiat la Sibiu și Sighișoara.[4]

Între anii 1948 și 1952 a urmat cursurile de regie la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova, unde i-au fost profesori, pentru scurt timp, celebrul regizor Serghei Eisenstein,[6] alături de cineastul Serghei Gherasimov.[7][8]

În 1949 a apărut ca figurant în filmul Căderea Berlinului, regizat de Mihail Ciaureli, o superproducție care glorifica rolul lui Stalin și al Armatei Roșii în înfrângerea nazismului.[9]

În perioada 1952–1961 a activat la Studioul Alexandru Sahia, unde a îndeplinit și funcții de partid, ocupând postul de secretar al organizației de bază.[7]

În 1959 s-a căsătorit cu Suzana (Juja) Roth, iar în 1961 s-a născut fiul lor, Emil.[10]

Între 1961 și 1970 a lucrat la Studioul Cinematografic din București, prin transfer, iar în perioada august 1970 – martie 1974 a revenit la Studioul Sahia.

Deși inițial un susținător sincer al regimului comunist, a devenit rapid indezirabil din cauza valorii artistice și a tematicii nonconformiste a filmelor și scrierilor sale.[11][12] După șapte ani de șomaj forțat[6] și în urma decesului ambilor părinți, a decis să emigreze în Israel, în anul 1987.[13]

Mircea Săucan (stânga) la Festivalul Astra Film ediția 1998, împreună cu Dumitru Budrala, directorul-fondator al festivalului
  • Casa de pe strada noastră (1957)
  • Când primăvara e fierbinte (1960)
  • Țărmul n-are sfârșit (1962)
  • Ziduri și mâini (1974)
  • Un sul de ceară (1975)
  • Impresii din copilărie (1977)
  • Le retour (1994)

Opera literară

[modificare | modificare sursă]
  • Camera copiilor, București, 1969;
  • Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989;
  • Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ediția (Isidore), traducere de Monica Costandache, Paris, 1994;
  • David rege, București, 1991;
  • Parastasul, București, 1994;
  • Funerailles a Bucarest, traducere de Sanda Peri și Monica Costandache, Tel Aviv, 2000.
  1. ^ a b Mircea Săucan, Autoritatea BnF 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ IdRef, accesat în  
  4. ^ a b „Mircea Săucan, cineastul proscris al regimului comunist. Cât a suferit după ce Elena Ceaușescu a ordonat arderea peliculei unui film VIDEO”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  5. ^ „Vă mai amintiţi de...Mircea Săucan”. adevarul.ro. . Accesat în . 
  6. ^ a b Astra Film
  7. ^ a b Jitea, Bogdan (). Cinema în RSR. Conformism și disidență în industria ceaușistă de filme. Polirom. p. 302. 
  8. ^ „Mircea Săucan – Cineclub”. Accesat în . 
  9. ^ Blaga, Iulia (). Fantasme și adevăruri. O carte cu Mircea Săucan. Hasefer. p. 172. 
  10. ^ a b „Yahoo | Mail, Weather, Search, Politics, News, Finance, Sports & Videos” (în engleză). www.yahoo.com. Accesat în . 
  11. ^ „Masă rotundă, In Memoriam Mircea Săucan (1928-2003). Discuţie carte: Colivia caută pasărea (2008). Proiecţie de film: Le Retour (Întoarcerea, 1994)”. www.icr.ro. Accesat în . 
  12. ^ „La despartirea de Mircea Saucan”. Observator Cultural. Accesat în . 
  13. ^ „Libertate și nonconformism: filmele lui Mircea Săucan, la TVR2” (în Romanian). TVR.RO. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]